Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Iubirea este cand ai vazut cine esti

yoga

suntuncopac

Draga copac,

asculta -ma  m-am inregistrat pentru tine cu iubireee.

Iubirea este si religia mea. Sunt fascinata de puterea unei imbratisari, de tancurile din inima atunci cand tresalta, de corpul fierbinte atunci cand iubeste, de vindecarea lacrimilor atunci cand inima sufera, de momentele goale de pauza din retentia respiratiei atunci cand sunt luata pe sus de vibratia ei … sunt fascinata de iubire si insetata sa o traiesc si sa ma scald in ea.

Deseori intreb fetele la clase ce este iubirea pentru ele, pentru ca sunt curioasa unde si cum dulceata ei se prelinge. Totusi, este nedrept din partea mea sa intreb ce este CEVA ce nu poate fi descris in cuvinte, si doar exista, este… Iubirea incepe acolo unde frica se duce.

Adevarul este ca nu cred ca am inteles catusi de putin iubirea pana sa ma apuc de yoga si meditatie. Credeam ca iubirea este ceva exterior mie si stateam ca o cersetoare cu mana intinsa sa o primesc, sa fiu salvata. Am fost indragostita de ideea de iubire astfel incat sa creionez povesti frumoase sau dramatice pentru EGO-ul meu, dar adevarul este ca nu prea am inteles-o mult timp.

Vreau sa-ti citesc cateva randuri de Osho care rezuma in cateva randuri centrarea iubirii in sine.

« Ce-i iubirea ? “IUBIREA este stralucirea ta, aroma cunoașterii de sine, a faptului că ești total, intreg in fiinta.

Într-o relaţie profundă, dragostea cuiva poate avea rezonanţe în tine şi îţi aduce adâncimile în fiinţă. Sunt două modalităţi de a te descoperi: una este meditaţia, cealaltă este dragostea. Prin celălalt devii conştient de fiinţa ta interioară. El devine un drum pentru a ajunge la tine însuţi. Cu cât dragostea este mai profundă, cu atât voi sunteţi mai profunzi. Dacă iubeşti pe cineva şi profunzimile tale vorbesc cu ale lui, aveti o întâlnire în Fiinţă « 

Dragostea este plină de bucurie. Iubirea este când ai văzut cine ești; atunci nu mai rămâne nimic decât să împărtășești ființa ta plina de iubire cu ceilalți. Iubirea este atunci când ai văzut că nu esti  separaț de existență. Iubirea  este atunci când ai simțit o unitate organică, orgasmică cu tot ceea ce este.

Dragostea nu este o relație. Dragostea este o stare de a fi; nu are nimic de-a face cu altcineva. Nu e nimeni indragostit, esti iubirea insasi deja . Și bineînțeles, atunci când devii iubirea insasi,  esti si indragostitul  îndragostit – dar acesta este un rezultat, un produs secundar, care nu este sursa. Sursa este ca…. suntem déjà iubire. “

 

Namaste draga copac, am venit pe aceasta lume ca sa-mi aduc aminte ca ma si te iubesc!

 

 


Leave a comment

Lucrurile se mişcă doar atunci când ştim ce vrem

draga copac,

 

“Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide,” Cuvinte simple, spuse de cel mai important maestru pe care le uităm din păcate și nu le folosim la potențialul lor maxim. Întâlnesc în călătoria mea atât de multe persoane nemulţumite de calea pe care se află dar atunci când le întreb ce vor să schimbe sau cum ar vrea să fie viaţa lor îmi ridică din umeri şi spun că nu ştiu.

Lucrurile se mişcă doar atunci când ştim ce vrem.

Poate nu este uşor să ne dăm seama imediat ce ne-ar aduce fericire, poate am ştiut la un moment dat şi ne-am dat seama pe parcurs că nu este ce ne dorim cu adevărat şi ne-am împotmolit. Poate ni se pare că ce vrem noi este imposibil, poate cărăm în spatele nostru ani de concepţii negative accumulate de la părinţi, prieteni, experienţe trecute.

Dar revenit la citatul de la care am pornit am veşti minunate: Toate problemele au o rezolvare, toate situaţiile ce par fără ieşire se pot rezolva mai devreme sau mai târziu.

Am să-ţi povestesc despre câtiva paşi care mă ajută pe mine atunci când mă aflu într-o astfel de situaţie:

1.       Detaşearea de problemă.

O prietenă mi-a spus odată “Eu când am o problemă, mă duc să dansez!” şi mi se pare un sfat genial. Dacă stai cu mintea încreţită căutând soluţii şi fiind doar încordat, sunt slabe şanse să poti găsi rezolvarea cea mai bună. Aşadar, o ieşire la dans, o şedinţă de yoga, o cafea cu prietenii sau poate chiar o vacanţă departe de casă, te pot ajuta să vezi viaţa dintr-o perspectivă nouă, poate chiar să cunoşti oameni noi care te pot ajuta cu o idee nouă sau chiar să rezolvi problema cu care te confrunţi acum. Ai dreptul să-ţi dai o pauză, indiferent de situaţia ta din acest moment.

2.       Meditaţia / Rugăciunea

Cele mai mari revelaţii le-am avut în cadrul unei meditaţii sau după, în timpul visului, ca răspuns la mediaţiile mele. Inima noastră, conştiinţa noastră ştiu întotdeauna ce este mai bine pentru noi dar fiind prinşi în viaţa noastră de zi cu zi uităm să ascultăm cu atenţie. Meditaţia este o oportunitate perfecta pentru a ne conecta la sinele nostru şi să ne întrebăm ce avem nevoie cu adevărat. Inima ne va răspunde întotdeauna.

3.       Să ne lăsăm inspiraţi.

Nu suntem noi deţinătorii problemelor unice cu care ceilalţi să nu se fi confruntat niciodată. Atunci când începi să cauţi răspunsuri, găseşti oamenii, situaţiile, cărţile potrivite care să –ţi răspundă la întrebări. Trebuie doar să te deschizi către acest lucru, să pui întrebări oriunde şi oricând şi să te îndrepţi către oamenii care te inspiră şi pare că au învins situaţii asemănătoare cu ale tale. Nu-ţi fie teama să le scrii, să le pui întrebări s-ar putea să te surprindă cât de mult te pot ajuta şi cât de receptivi ar putea să fie.

4.       Fă doar afirmaţii pozitive

Dacă ai ajuns la o idee despre ce îţi doreşti nu îţi pune piedică singur spunându-ţi numai lucruri negative. “Nu sunt suficient de bun”, “nu am suficienţi bani”, “este prea devreme”, “nu sunt pregatit pentru asta” sunt afirmaţii care nu au de ce să aibă loc în vocabularul tău. Indiferent dacă pare imposibil sau nu, tu trebuie să îţi spui mereu “Totul este posibil pentru cel ce crede”.

O să fii surprins cum vibraţia inimii tale pozitive o sa atragă cele mai potrivite situaţii pentru realizarea visului tău. Nu trebuie să crezi că ştii toate căile pe care susţinerea poate să vină pentru tine. Lasă-ţe surprins şi deschide-ţi viaţa pentru căi nebănuite. Mintea nostră este limitată, Universul însă nu.

  După ce ţi-ai descoperit visul, calea şi dorinţele…. lasă-ţe în braţele Universului. Nu bate din picior şi ai răbdare. Timpul Universului nu este la fel cu timpul nostru. Ai încredere în proces şi nu uita să afirmi mereu “Să se întâmple ce trebuie pentru binele meu suprem.”

 

Namaste!


Leave a comment

“Dupa depresie m-am apucat de Yoga si…. au iesit raze din inima” de un copacel anonim

yoga bucuresti

Draga Copac,

Pe creata o cunosc de putin timp. Sunt indragostita sa intru in povestile oamenilor si ea, cu privirea un pic cazuta la prima sedinta, corpul apasat si greoi de prea multe griji a avut curajul sa-mi spuna tot, absolut tot! A avut curajul sa se deschida, mai intai in minte apoi in corp. Din primul moment in care i-am vazut ochii am stiut ca nu va dura mult timp pana cand se va ridica. Si s-a ridicat, iar de curand dupa o luna si ceva in care a frecventat clasele mele de yoga si dezvoltare personala si ale partenerului meu Dan D, creata era alt om. Era un om viu! Avea pieptul deschis, curajul de a spune lucrurilor pe nume, ii sclipeau ochii si am simtit ca s-a gasit, ca s-a regasit. Am rugat-o sa impartaseasca povestea ei cu tine, sa stii ca nu esti singura, sa stii ca e normal sa ceri ajutor sa-ti lasi inima sa trimita si sa primeasca…. raze :). Si normal ca este vorba doar de un inceput, doar de un mic pas, dar este important sa avem curajul sa alegem sa facem o schimbare. Namaste!

“Acum in Mai se face anul de cand am cazut in apogeul depresiei. Un an in care m-am refulat in munca, de frica sa nu ma duc acasa, unde stiam ca ma asteapta gandurile. Acele ganduri care ma tineau toata ziua in pat in weekend, cu patura pe cap, la propriu. Nu mai voiam sa interactionez cu nimeni. Nu mai imi pasa de corpul meu, ii dadeam doar tigari, nu aveam pofta de mancare. Tot acum un an m-am apucat si de terapie. M-a ajutat, dar nu era suficient. Ma simteam bine cateva ore dupa ce ma intorceam de la psiholog, pentru ca apoi sa cad iar in starea de vegetatie. Si zilele treceu pe langa mine, fara sa le vad rostul. Acum o luna m-am apucat de yoga. Iar acela a fost inceputul schimbarii mele. Acuma rad, draga Copac. Radiez de fericire la birou, dupa o sedinta de yoga dimineata, si dorm linistita noaptea, dupa o sedinta de yoga seara. Si chiar daca nu-mi este usor sa ma trezesc la 6 dimineata pentru a ajunge la yoga, sau am febra musculara doua zile apoi, sunt bucuroasa pentru ca in sfarsit fac ceva pentru MINE. Nu-mi mai este frica sa ma duc seara acasa, la gandurile mele, pentru ca invat incet, incet, sa le ascult si sa le accept. Iar atunci cand le simt ca pe niste sageti, imi pun o mantra si ma linistesc. Sau citesc, lucru pe care inainte nu-l faceam. Acuma merg pe strada si observ. Ma simt de parca mi s-a ridicat un val de pe ochi. Vad oamenii din jurul meu, vad cerul, simt mirosul de iasomie, zambesc. Si vreau sa ies din casa in weekend, sa ma plimb, simt nevoia sa fac miscare. Iar patura aceea, care inainte era prietenul meu cel mai bun, a devenit inamicul meu. Dar cel mai important, draga Copac, am invatat sa spun “NU” cu voce tare, nu doar in gand. S-a intamplat la birou zilele trecute, cand am fost informata ca trebuie sa preiau mai multe taskuri. Vechea “Eu” ar fi gandit “Sigur, oricum nu am de ce sa ma grabesc acasa, nu ma asteapta nimic, decat gandurile.” Noua “Eu” insa a ripostat, pentru ca a devenit constienta ca viata nu se rezuma doar la job. In acel moment a simtit o furie care a facut-o in sfarsit sa zica “NU”. A fost un “NU” agresiv, ca al unui copil de cinci ani, care se supara si bate cu piciorul in podea. Dar am reusit sa-l zic tare. Imediat a venit frica. Nu imi venea sa cred ca am zis “NU”. “Oare ce o sa se intample acum? Eu nu am zis niciodata NU…” Am mers acasa, am ascultat o mantra si am inceput sa simt bucurie. Bucurie pentru ca in sfarsit, dupa mult timp, am putut sa pronunt acel “NU” cu voce tare. Iti multumesc, draga Copac, pentru ca mi-ai intins o ramura si m-ai ajutat sa ma ridic. Sunt constienta ca de aici inainte depinde de mine sa vreau sa stau in picioare. Mai am multe de invatat: sa-mi controlez si mai bine gandurile negative, sa imi ascult corpul si sa am grija de el (am inceput chiar sa cochetez cu ideeea de a ma lasa de fumat, dupa 15 ani in care am fost fumatoare inraita), sa invat sa imbratisez din suflet, nu mecanic. Dar simt ca pot sa fac toate lucrurile acestea. Pentru prima data dupa mult timp, vreau sa stau in picioare! Pentru prima data dupa mult timp, vreau sa ma pun pe mine pe primul loc! Chiar astazi vorbeam cu psihologul meu despre yoga si m-a intrebat cum ma simt. I-am spus ca simt ca eman lumina, o simt ca iese din mine ca niste raze. “De unde simti ca ies razele?” m-a intreabat ea. Am dus mana la piept si i-am raspuns “Din inima”


Leave a comment

“Lasa-te plecat”- de un copacel caruia i s-a tras covorul de sub picioare dar a renascut

 

draga copac,

stii povestea aceea cu studentii care isi intrec profesorii?  Asa este “Migdalul”, caruia i-am urmarit evolutia de mai bine de 2 ani, intreg caruselul de emotii, lectii si revelatii care au ajutat-o sa se intoarca la ea, in suflet, acasa. Si da, “Migdalul” este un exemplu clar si viu al beneficiilor yoga pentru minte, trup si…. suflet.

 

Lasa-te inspirat:

“Ma trezesc intr-o dimineata cu aceleasi ganduri de rutina: munca, trebuie sa scot catelul, el pleaca si iar m-a pupat pe fuga. Oare stie ca intr-o zi, poate intr-o dimineata, ala va fi cel din urma sarut?! Nu stie si nici eu nu stiu ca aia e dimineata la care ma gandesc, ca urmatoarele momente in care buzele ni se vor apropia vor aduce altceva, poate un “pe curand. o viata frumoasa. ai grija de tine, Chiar ai grija caci eu nu voi mai fi fizic langa tine” sau “altfel sufletul meu nu stie sa iti zica un simplu ‘pa, ma bucur ca ne-am revazut’ “ si de fiecare data vor fi cu lacrimi, afara sau inauntru.

Da, aia a fost ziua in care am simtit ca mi s-a tras covorul de sub picioare, ca universul colorat construit era de fapt din nisip si la o bataie puternica de vant, nici macar o Furtuna, s-a daramat, fara sa mai lase o usa sau o fereastra in urma, sa am de unde reconstrui. Si chiar daca sunt eu cel mai talentat arhitect al lumii mele, cu viziuni si perspective si curaj de a o la impreuna de la 0, e nevoie de doi si de o perspectiva similara.

Dupa jumatate de an de cand nu imi mai masor viata in timp scurs sau planuri, de cand timpul parca mi s-a daruit si s-a condensat si expandat, pot raspunde cu inima deschisa celor care inca ma intreaba de ce ne-am separat : din respect. Acum, pentru mine o relatie constienta se bazeaza pe respect, iubire si libertate. Credeam ca si pe intelegere, insa e de fapt vorba de acceptare. Acceptare a ceea ce nu inteleg in celalalt, tocmai pentru ca nu e treaba mea sa imi inteleg partenerul, in niciun tip de conexiune. Suntem diferiti si asta e ok si e perfect ca e asa, insa din respect si iubire, accept ceea ce nu inteleg, iar in momentul in care nu mai pot accepta, atunci cand incep sa judec sau sa fiu judecat, tot din respect si iubire, aleg sa plec.

Lasa-te plecat. Lasa in urma intrebarile clasice  (de ce, de ce noi, de ce mie, cu ce am gresit?!), ia cu tine un rucsac cu strictul necesar sa iti traiesti durerea si pleaca cu o singura intrebare catre tine « ce e bun in asta si eu nu vad? » si ramai in intrebare. Cand vei fi pregatit, raspunsul va veni la tine.

Accepta socul initial, durerea, fricile ce vin navala. Plangi, plangi chiar daca simti ca asa iti vei petrece restul vietii. Vorbeste daca vrei. Taci daca simti. Stai singur sau inconjoara-te de ce orice si oricine. Pleaca singur intr-o calatorie, chiar si un weekend. Intr-un loc minunat, iar acolo pune pauza, nu te gandi ca nu asa era planul, sa fii singur, ci fi acolo si bucura-te de tot ce iti ofera varianta ta pe care o redescoperi in acel loc. Lacrimile parca le-ai lasat in aeroport la plecare. Nu iti mai vine sa plangi, nici de mila, nici de drag, nu te mai intreaba nimeni (nici tu pe tine) ce faci mai departe : vrei alt job, te muti din tara, iti mai creditezi viata, cand, cand, cand?! Acolo esti in vacanta si pentru cei cu care interactionezi nu ai nicio eticheta, esti doar un zambet cu lumina in ochi.

Te intorci si cu pasi mici incepi  sa te reconstruiesti. Ia-ti o zi libera. Una si saptamana viitoare daca ai nevoie. Fi bland cu tine, asa cum nu ai fost cu nimeni vreodata. Spune-ti cat te iubesti si ce minunat esti si curajos si ca esti cel mai puternic om din lume. Pentru ca esti acolo, te privesti in oglinda, iti vezi amintirile curgand prin lacrimi si iti zambesti stramb, incurajator, spunandu-ti ca te iubesti si ca nu ai cum sa fi singur vreodata, pentru ca te-ai gasit! Fi prietenul tau cel mai bun, fi tot ce ai tu nevoie, fi tu pentru tine.

Educa-te sa nu mai fi cel care se asteapta ceilalti sa fi. Invata-te sa te respecti, pe tine – inima, minte si corp. Nu te mai agata de bani, ci lasa-i sa curga, sa te ajute in vindecare. Fa orice ai nevoie sa fi tu cu tine, fara distractii de la sentimentele tale, de la durere si tot ce aduce ea din spate, de la radacina fiintei tale.

M-am folosit de toate instrumentele (carti, filme, oameni, evenimente), insa intimitatea emotiilor mele am cunoscut-o prin Yoga – orice tip de yoga, alege-l comunicand cu tine, acceptandu-ti limitele de moment (poate power yoga nu ti se mai potriveste acum, sau poate chiar asta te ajuta). Yoga a fost salvarea mea. Nu fuga de mine, ci catre mine. Pe salteluta de yoga mi-am adus lacrimile, furia, disperarea din unele zile, pacea si intelegerea din celelalte. Astfel, in afara saltelei am putut sa ma manifest dincolo de ego ranit, de degetele societatii indreptate catre mine, am gasit in vocea interioara iertarea, puterea sa nu jignesc alte inimi si sa ma bucur pentru fericiri care nu mai tin de mine, dar care apartin omului pe care am ales sa il iubesc cel putin o viata, indiferent de noi.

In ziua in care am realizat unde am ajuns, ca am incheiat ciclul pentru mine, am inteles fericirea. Fericirea fiecarei zile, prin care aleg sa ma traiesc clara, adevarata, completa eu cu mine! (avand ca bonus un corp super misto dupa atatea emotii manifestate prin yoga :)). )”

 

 


2 Comments

Pentru cei care nu cred in iubire

Pentru cei care nu cred in iubire,

am o poveste. Este povestea ta si a mea, redata in cuvinte de Omraam Michael Ivanov.

poate multe sunt povestile care mi-au inghetat si inchis inima dar la fel de multe sunt povestile care o dezvelesc. Prin fiecare practica de yoga, fiecare meditatie, eu invat lectia intoarcerii acasa in inima, unde iubirea este infinita si nu tine de cerseala din exterior, si asta este ceea ce impart la fiecare clasa cu studentii mei. In timpul unei clase de yoga feminina unde obisnuiesc sa citesc din carti, am dat de aceasta lectie de mai jos.

Lasa-te inspirat de aceasta minunata poveste:

Barbatul  care nu credea in iubire

Exista odata, demult, demult, un om care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dumneavoastra si ca mine, dar ceea ce-l facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.

Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti doza zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.

Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor.

Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. „Ce ma voi face daca ma va parasi?” Teama il face pe dependentul de iubire foarte posesiv: „Imi apartine!” El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.

Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: „Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si incalce promisiunile facute.

Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul… Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?”

El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: „Am supravietuit casniciei”. Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. „Ea este a mea”. „El este al meu”.

Si astfel eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El le-a mai spus oamenilor: „Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii”. Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele sale. Iubirea nu exista.

Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. „Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!” Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect, credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai respect. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.

Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa-l suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang.

Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:
-Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: „Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii.

De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este.

Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.

Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.

Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.
Cine a comis greseala? Puteti ghici? Greseala i-a apartinut barbatului, care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o in mainile ei. Fericirea nu vine niciodata din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui. Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei. Cand el a facut-o insa pe ea responsabila pentru fericirea lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pentru fericirea lui.

Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit, caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui. Ea nu putea sti care sunt asteptarile lui, caci nu ii cunostea visele.

Daca veti proceda la fel, luindu-va fericirea si punand-o in mainile unei alte persoane, mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge, la fel ca si steaua din poveste. Fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii dumneavoatra, sunteti unicul responsabil pentru ea. Si totusi, atunci cand mergem la biserica, primul lucru pe care il facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste celalalt sa fiti.

Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput. Noi ne bazam fericirea pe celalalt. Din pacate, lucrurile nu merg in acest fel. Noi ne facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, dupa care ne miram ca am esuat.” sursa http://www.psihohipnoza.ro


Leave a comment

Principiul feminin si masculin din noi

 

Draga copac,

Probabil ca stii ca in fiecare dintre noi locuieste ca si energie atat un “EL” cat si o “EA”. O mare parte din suferintele oamenilor intervin din conflict, dualitate, separare, atunci cand mintea este in conflict si separata de inima, cand rationalul se bate cu emotionalul, cand creierul stang vrea ceva si cel drept altceva, cand energia Ida feminina nu este in rezonanta cu energia masculina Pingala. Aceasta dizarmonie interioara se reflecta si in viata noastra exterioara.

In fiecare dintre noi traiesc in armonie sau conflict cele doua principii feminin masculin, fie ca vrei sau nu.

Pentru a te ajuta sa descoperi care este principiul mai putin acceptat in tine, iti sugerez cateva portrete tip care te-ar putea ajuta:
*Barbatul care isi accepta mai mult principiul masculin si accepta mai putin principiul feminin:

Afiseaza o imagine de sine foarte sigura 
Nu isi asculta nici propria intuitie, nici pe a celorlalti 
Este condus de intelect, de judecata 
Actioneaza dar nu in functie de dorintele si nevoile lui adevarate 
Incearca sa domine femeile si nu are incredere in ele 
Placerea lui personala trece inaintea placerii celorlalti, mai ales a femeilor 
O femeie care controleaza il deranjeaza foarte mult 
Relatiile sale cu barbatii sunt mai bune deoarece este mai tolerant si mai intelegator cu ei 
De obicei atrage o partenera care nu isi accepta principiul feminin, pentru a-i reflecta felul in care isi trateaza propriul principiu feminin 
*Femeia care isi accepta mai mult principiul feminin si mai putin pe cel masculin: 
Imaginea de sine este foarte puternica 
Are multa intuitie si vrea ca dorintele ei sa se manifeste imediat
Cand actioneaza o face adeseori prea rapid, nu vrea sa lase principiul ei masculin sa decida cum si cand sa treaca la actiune 
Simte nevoia sa ii conduca pe barbatii din viata ei Nu ii respecta prea mult si ii este greu sa aiba incredere in ei 
O deranjeaza cand un barbat vrea sa o controleze Are o multime de relatii cu femeile din anturajul ei Isi atrage de obicei un partener care nu isi acccepta principiul masculin pentru a reflecta felul in care isi trateaza propriul sau principiu masculin
*Barbatul care isi accepta mai mult principiu feminin si mai putin principiul masculin 
Are o imagine de sine stearsa 
Isi cunoaste dorintele si nevoile, dar nu crede ca merita sa isi faca pe plac. Face acest lucru doar daca ii face pe plac celuilalt, in special unei femei 
Are nevoie sa fie dominat si condus de femei in momentul in care trece la actiune 
Simte o mare satisfactie si placere in a le face pe plac femeilor 
Relatiile cu barbatii sunt mai dificile decat cele cu femeile. 
Se opune autoritatilor barbatilor si nu prea are incredere in ei 
Este atras de femeile care isi accepta mai greu principiul masculin, care nu prea respecta barbatii, deoarece astfel ii reflecta felul in care se poarta cu sine insusi.
*Femeia care isi accepta mai mult principiul masculin si mai putin principiul feminin 
Are o imagine de sine foarte stearsa 
Actioneaza de obicei in functie de dorintele celorlalti. 
Nu crede ca merita sa isi faca pe plac, deoarece este mai important sa le faca pe plac celorlalti, mai ales barbatilor 
Are nevoie sa fie condusa si dominata de barbati Este foarte dependenta de barbati pentru a afla ce este mai bun pentru ea 
In relatia de cuplu este mai mult pasiva 
Relatiile cu femeile sunt mai dificile decat cele cu barbatii. Nu are incredere in femei 
Are tendinta de a-şi atrage un partener de genul “Macho”, care nu ii accepta principiul feminin, pentru a-i reflecta felul in care se comporta fata de ea insasi. – Lise Bourbeau 

!! Pentru a intelege mai bine aceste principii si cum ne pot afecta viata va astept alaturi de masculinul Dan Dumitrescu pe 31 Martie la o zi intreaga de Retreat – FEMININul si MASCULINul din tine (Yoga si meditatie). 
Detalii: https://www.facebook.com/events/1553810771398380/


1 Comment

Ingerii si cartile oracol

draga copacel,

cred ca intuitia este o superputere si ma folosesc cu incredere de ea  in noua  meserie dar si in viata. Folosind intuitia mea in   mai toate clasele de yoga integrez si citiri cu carti oracol mesaje de la ingeri dar de cateva luni am invatat de la prietena mea @Psiholog Anca Lavinia Florea sa aprofundez terapia cu ingerasi si sa lucrez mai profund cu entitatile acestea minunate de lumina prin canalul meu de intuitie.

Ingerii sunt o energie mai apropiata de oameni, ne-au fost daruiti sa ne ajute si sa duca dorintele noastre mai sus. Ei transmit mesaje de mangaiere, de consolare, de vindecare, de speranta, adaptate diferitelor probleme omenesti, cum ar fi teama, comportamentele dependente sau dificultati financiare.
Ingerii sunt fiinte celeste lipsite de ego, ceea ce inseamna ca nu ne judeca si sunt pline de iubire.
Ingerii au un mod diferit de a vedea situatiile obisnuite. Mesajele lor ne ajuta sa vindecam credintele si gandurile, oferindu-ne perspective pline de forta si de iubire. Ei ne invata cum sa ne folosim simturile spirituale pentru a vedea, a simti si a cunoaste lumea reala, care transcede problemele lumii iluzorii.
Ei vad totul prin prisma iubirii si a compasiunii, iar prioritatile lor pot fi diferite de ale noastre, fiinca ei pot vedea, simti, cunoaste si auzi lucruri care se petrec dincolo de aceasta lume fizica.
Ingerii ne ofera foarte multa intelepciune practica pe care o putem aplica imediat. Ei ne invata diferite cai prin care ne putem “vindeca” relatiile, carierele si starea noastra de sanatate. Nicio problema nu este prea neinsemnata sau prea suparatoare pentru ei. “Lasati orice lucru in seama noastra si noi il vom lasa in seama luminii lui Dumnezeu, unde iubirea curata toate problemele aparente.”
Cuvantul inger inseamna mesagerul lui Dumnezeu. 
Atunci cand va rugati, ingerii sunt trimisi ca niste purtatori de mesaje de la Dumnezeu catre creaturile sale. Ingerii sunt una cu Dumnezeu, deci nu este nimic blasfemiator sa vorbim cu ei, deoarece fiecare discutie cu Dumnezeu are ca rezultat faptul ca Ingerii ne vorbesc noua.
Ingerii doresc sa te ajute in fiecare aspect al vietii tale, totusi datorita liberului arbitru, ingerii te pot ajuta numai daca le ceri ajutorul.
Ei te pot ajuta pemanent indiferent de marimea sau dificultatea lucrurilor pe care le ai de facut. Cand ii inviti pe ingeri sa te ajute, in orice aspect al vietii tale, totul devine mai fericit, mai sanatos si mai usor.
In loc sa lupti din rasputeri sa obtii ce ai nevoie, vei resimti sincronicitati si vindecari magice, dar si mai multa liniste launtrica.
Cea mai usoara si la indemana metoda de a vorbi cu ingerii sunt cartile oracol. Ele sunt o metoda minunata de a simti prezenta si iubirea ingerilor. Citirile oferite prin intermediul cartilor oracol sunt o metoda simpla de a afla raspunsuri la intrebarile care ne framanta. Cartile sunt pe deplin sigure deoarece ele atrag doar energia cereasca plina de iubire a mesagerilor lui Dumnezeu. Ele se bazeaza pe Legea Atractiei. Cartile extrase au aceeasi vibratie cu intrebarea pusa sau solicitarea facuta ori cu tipul gandirii tale. Raspunsurile primite sunt cele pe care esti in momentul acesta pregatit sa le primesti. Cartile nu gresesc niciodata.

Dacă simti ca acest mesaj este pentru tine te astept cu iubire la clasele mele de grup  de citiri sau daca doresti sa lucram impreuna pe nevoile tale specifice pot construi ceva personalizat pentru tine in cadrul sedintelor private. 
Namaste! 🙏