Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Atingerea ei inseamna intoarcerea acasa”, de Adrian profesorul tau de Tao Yoga

Draga copacel,

iti las mai jos un frumos text scris de colegul nostru http://adrianbajenaru.ro , story teller si profesorul tau de TAO YOGA pe care il gasesti si la studioul copacesc. Lui Adrian nu ii este frica de iubire si de FEMEIE, te las mai jos sa impartasesti cu el iubirea sa:

 

“După trei zile de lucru intens cu energia Yuan Qi am avut un vis profund, azi-noapte. Eram într-un foișor, iar în fața mea se afla o femeie pe care o admir mult, iar între noi era o chimie care nu poate fi descrisă în cuvinte, o al-chimie, să spunem. Atât de puternică era fuziunea dintre masculin și feminin, încât la un momentdat ne-am apropiat și aveam imboldul reciproc de intra unui în celălalt, dincolo de conotația sexuală.

Apoi, m-am trezit într-un câmp imens de energie Qi, o stare neutră de unde îmi puteam observa non-critic și pornirile animalice, dar și pe cele pozitive, m-am relaxat și am lăsat energia să curgă și să îmi penetreze meridianele mai bine.

Am reflectat mereu la Eternul Feminin, am căutat-O, idealizat-O, crezut că-mi este Jumătate, și cumva, am găsit mereu numai jumătăți. Cumva, cuvintele sunt de prisos pentru a descrie frumusețea Evei ce se-așterne înaintea Bărbatului Superior care s-a trezit în mine.

De aceea vă las în compania unui scurt eseu scris prin atingere Divină, parcă de către Sophie Bashford, căreia îi sunt recunoscător că a reușit să surprindă Femeia Superioară, mai bine decât aș fi putut eu să o fac:

Există un grup de femei prezente pe Pământ care sunt purtătoare ale flăcărilor necesare pentru evoluția omenirii. Ele sunt rare, unice, bijuterii ale anticului spirit feminin. Ele dețin mai mult curaj, rezistență și perseverență decât vă puteți închipui. Au pășit în tăcere mii și mii de ani, pentru a se afla din nou pe Pământ aici și acum, cu misiunea de a retrezi profundul suflet feminin pentru omenire și Pământ.
Ivindu-se din unul dintretemplele eterice ale lui Shakti în toate formele sale, femeile trezite pășesc cu picioarele goale pe pământ, strălucind în comunicarea cu Iubirea Divină, cu trupul suplu, fluid, energia Kundalini curgând liber, ochiul al treilea deschis pe deplin, din ele izvorând coduri cosmice ale adevărului, părul sălbatic, iar mâinile atingând rănile sufletului Mamei Pământ, iubind-o înapoi la viață.
Femeile trezite nu se autoproclamă salvatoarele acestui veac. Ele își continuă munca cu devotament, disciplină și o dedicare infinită pentru misiune. Toate vor pătrunde profund în propria suferință emoțională acumulată în urma suprimării conștiinței Zeiței. Această încărcătură karmică a rănii femininului va atinge un punct maxim în decursul acestei vieți, ele pornind astfel o autovindecare și autotrezire profundă.
Atuncicând aceste femei se vindecă, dau naștere unui efect de vindecare și transformare pentru generații întregi de femei, atât din trecut, cât și din viitor. Nu doar atât, puterile spirituale înnăscute ale acestor femei, care au petrecut eoni de ani devotându-și Sinele servirii Înaltului Feminin, sunt atât de catalitice, atât de creative și iluminatoare, atât de alchimizante – atunci când ele își revarsă intenția sacră întru aducerea lor înapoi în Unime, întregul univers primește o oxigenare de sânge divin.
Câmpul energetic al unei astfel de femei vă va face să experimentați o schimbare din punct de vedere spiritual. Sufletul vostru a ales să se conecteze cu ea, iar această femeie poartă informații profunde și mistice, vitale pentru evoluția ființei voastre. Toate aceste femei au încheiat înțelegeri prestabilite care le aduc în contact cu anumite persoane, în anumite momente. Deseori, acestea se corelează cu anumite faze ale lunii și tranzitări ale planetelor.
Toate acestea declanșează valuri de trezire în corpurile energetice ale celor cu care intră în contact. Ele vor fi mereu ghidate de către Înaltul Consiliu al Divinului Feminin pentru implementarea misiunii lor. Nu este o misiune ușoară – purtarea Torțelor sacre ale trezirii femininului. Pământul a suferit mult în urma ideologiilor patriarhatului, a vibrației fricii care blochează inima, pierzându-se astfel conexiunea cu vocea intuitivă, cu înțelepciunea corpului, și abandonându-se practica tăcerii. Atunci când conștiința umană se deconectează de la Inima sa, acționează din frică. Aceste acțiuni sunt mereu violente – fie din punct de vedere fizic, emoțional, mental și spiritual. Nu putem rămâne paralizați în frică, deconectați de la sufletul feminin!
Deschideți-vă către adevăr, prezență, profunzime, vindecare, acceptare necondiționată, încredere– de a fi văzuți și auziți pentru ceea ce sunteți în esență, și ascultați Vocea Zeiței. Cel mai probabil, ea va grăi prin intermediul unei astfel de femei trezite. În propriul său mod, prin sincronicitate divină, prin miracolele țesute de Lumina ei – Ea vă vorbește, umplându-vă inima cu nețărmuită iubire, hrănindu-vă trupul cu apele sacre ale pocalului său nesfârșit.
O cunoașteți. Este imposibil să nu o fi observat. Nu va fi cea mai țipătoare, nu va manipula, nu vă va face să vă simțiți vinovați pentru a fi în preajma ei. Ea nu lucrează la nivel de ego, ci de spirit. Iar spiritul nu se anunță pe sine, întrucât doar este.”
 Va asteptam cu iubire pe saltea la clasele de yoga!


Leave a comment

Nu voi mai uita niciodata sa-mi ud radacinile, de Alexandra

Draga copacel,

Alexandra este studenta la medicina. Este desteapta foc,  frumoasa, superba chiar, insa cel mai important este  “treaza” sau ales sa se trezeasca si sa-si prioritizeze viata.

Iti las mai jos gandurile ei  ce au inspirat-o de cand practiva yoga si cunoasterea de sine:

 

“Daca vrei sa fii fericit si sa stii cum e sa traiesti din plin, renunta la frica. Darama zidurile si da-ti voie sa fii vulnerabil. Nu poti sluji la doi stapani: frica si iubirea. Alege fericirea sau tristetea.
Trebuie sa traiesti in prezent. Trecutul nu poate fi schimbat, iar viitorul e o iluzie care iti scapa printre degete. Trecutul se joaca cu tine, punand stapanire pe puterea ta interioara.
Mereu am avut o frica de respingere. Mi-era teama ca nu sunt suficient de buna, suficient de frumoasa, desteapta, capabila, iar asta m-a tinut din a-mi urma visele si din a incerca.
Mi am dorit fericire si iubire, stiind cat pot oferi. Am avut temeri si m am asteptat mereu sa se intample ceva rau, sa se indeparteze orice era bun in viata mea.
Mintea mea nu se opreste niciodata, functioneaza non-stop, cautand sa rezolve probleme reale si inventate, scotocind prin labirinturile interioare si incapatanandu-se sa gaseasca solutia perfecta. Intoarce pe toate partile o situatie, pana cand ii schimba ireversibil istoria. Oare imi pot prescrie un antidot impotriva zbuciumului mintii?
Avand grija de tine din interior, poti muta munti. Yoga m-a ajutat mai mult decat m-as fi asteptat. Nu orice tip de yoga, ci yoga practicata cu dragoste in cea mai frumoasa gradina, unde crestem cu totii impreuna. Efectiv simti cum iti cresc radacinile de fiecare data cand parasesti studioul.
Meditatia si conceptul de a fi prezent in momentul de fata, constientizarea faptului ca nimic nu ne apartine, nici macar un obiect, o persoana, o amintire, ci doar clipa de fata, respiratia asta care te impiedica sa mori, au incercat sa calmeze agitatia.
Fii prezent in momentul asta. lasa controlul asupra universului inconjurator si gaseste control asupra mintii tale. Fa-o aliatul tau. gaseste motivatia interioara si tine-te de ea. intra in subconstient prin intermediul mintii tale si desluseste misterul.
Nu stiu despre voi, dar eu sunt obsedata sa detin controlul, in felul in care nu imi place sa fiu luata prin surprindere sau sa astept. Sa astepti e dureros. Sa uiti e dureros. Sa nu stii ce cale sa alegi, e si mai dureros. Am fost nevoita sa imi accept obsesia si sa incerc sa scap de ea. Nu e usor. Stau in fata destinului si vad cum situatiile imi scapa printre degete, iar eu nu stiu ce decizie trebuie luata. La yoga imi linistesc mintea si imi sadesc noi seminte pline de incredere si speranta.
Fiecare zi ne daruieste un nou inceput. Daruieste-ti clipa asta in care sa te unesti cu tine si sa faci alegeri pentru linistea ta.
Nu mai lasa ca fericirea ta sa depinda de altii. Nu uita, ne nastem si murim singuri. Ceilalti sunt in viata noastra temporar, invata ce poti din fiecare relatie.
Gandurile sunt totul. Alunga le pe cele rele, pentru ca sunt pline de viclenie, pun stapanire pe tine si fac ce vor din tine. Niste ganduri gresit pozitionate pot atrage o intamplare nefericita chiar si atunci cand ea exista doar in mintea ta. Mai bine fii naiv si cauta doar lucrurile frumoase, decat sa le regreti absenta.
Lasa convingerile limitative si preconceptiile. Cine esti tu cu adevarat nu atinge limite. Poti face orice.
Renunta la acuzatii si fa loc in inima pentru pace si iubire. Cauta exact ce anume te tine pe loc si renunta la rezistenta, control si capituleaza. Let go. Si viata se va aseza. Viata stie ce e mai bine. Nu forta lucrurile. Fa ce ai de facut, apoi ia loc. Nu te grabi. Pur si simplu ai incredere in proces. Trimite gandul in univers si el va stii ce sa faca. Totul se va intampla asa cum trebuie, asa cum iti doresti. Lasa obsesiile.
Noi atragem ceea ce suntem, cu ceea ce rezonam si vibram. Fii iubire si vei primi iubire. Tu esti cea mai importanta persoana din viata ta. In momentul cand vei crede asta, nimeni din jur nu va mai conta.
Odata ce te eliberezi de orice lucru pe care il tii strans, vei trai cum trebuie.
Nu trebuie sa cauti dragostea. Trebuie sa cauti si sa dobori toate barierele din tine care o tin afara. Cauta-te pe tine pe fundul sufletului tau si apoi hraneste-l cu ce are nevoie. Cauta sa te cunosti mai bine decat ar face-o oricine. Tu esti suficient. Cand vei realiza ca nimeni nu te poate completa, atunci va aparea persoana potrivita, care doar te va complimenta.
Renunta la atasamentul bolnav si lasa dragostea sa iti iasa prin pori si sa te elibereze de orice. Nu posedam nimic. Nu avem nimic. Decat pe noi.
Nu mai lasa intunericul sa te amageasca si sa te otraveasca. Daca in tine e bezna, cum poti da lumina celor din jur? Nu mai rani oamenii care incearca sa-ti aprinda lumina. Esti mai mult decat te consideri tu.

Am decis sa mor fata de trecut ca sa ma pot naste in prezent. Nu voi mai uita niciodata sa-mi ud radacinile 🙂


Leave a comment

Atat. ” 7 saptamani si 2 zile ” de Maria

 

Draga copac,

Maria este un copac treaz, o femeie constienta asumata. O femeie puternica si blanda care -si permita sa rada in hohote si sa planga. 2 imbratisari le voi tine minte toata viata de la ea, una cand mi-a zis ca este insarcinata si alta cand mi-a spus ca a pierdut sarcina. Ce urmeaza nu este o poveste trista, este o poveste reala despre viata si despre lectiile ei. Maria a inteles ca totul se intampla din iubire, chiar daca mintea sufera si e in negare si frica. Imi sfatuiesc cu iubire toti copaceii care au pierdut pe cineva drag sa planteze un copacel sau sa ia un ghiveci, sa-i dea un nume si sa-i trimita sufletul in lumina pentru a se intoarce apoi cind valurile vietii se linistesc.

De la Maria:

“Pe 2 mai am dat refresh site-ului Synevo până mi-a amorțit degetul arătător de la mâna dreaptă.
După 20.00 a ieșit. Era 39. BHCG-ul era 39.
O, doamne! Eram însărcinată pentru a treia oară în viață. O, doamne! Îmi bătea inima de-o simțeam sub tricou.
I-am dat mesaj frumosului să îl întreb când ajunge. A venit. I-am zis. Eu m-am așezat pe canapea. Și-am plâns 30 de minute, cu un zâmbet tâmp pe față.
El mi-a înșirat 30 de minute, tot cu zâmbet tâmp, cum urma să ni se schimbe, din nou, viața.
Bărbații aștia minunați!

Ne-am fâțâit, ne-am răzgândit, ne-am întors și într-un final le-am spus copiilor.

Ei, dacă au aflat ei, a aflat toată școala. Dar măcar s-au bucurat. Vai, ce s-au bucurat!

– Unde o să doarmă Tudor?

– Cine e Tudor, Matei?

– Frate-miu ăsta nou.

– Dacă e băiat sau fată, asta nu putem încă să știm. Dar în patul mare o să doarmă.

***

– Mama, știi ce?

– Ce, Ștefan?

– Eu abia aștept să mai avem un copil!

– De ce?

– Eu nu m-am putut vedea pe mine cum cresc și vreau să văd un copil cum crește, etapă cu etapă.

(Câți ani ai tu, din nou?)

Și eu abia așteptam să îl văd cum crește bucată cu bucată. Pe cât eram de conștienți de tot ce vine, pe atât eram de fericiți.
Și vai cum așteptam ecografia din 24 mai. Să auzim o inimă, poate, să vedem că totul e bine, bine, bine.

Dar miercuri a început rău, rău, rău. Și a început să plece sarcina noastră dragă. Și-a plecat. Și-a plecat. Și pleacă și azi, iubita de ea.
Miercuri, joi și vineri m-am plimbat du-te vino între negare și plapumă.
Ba mă mințeam schizoid, ba plângeam de-mi umflam pleoapele.

Apoi, joi seara, m-am obligat să merg la meditație. Știam că acolo nu am unde să fug.
Și-așa a fost. Și m-a ajutat enorm să mai plâng o tură bună și să vizualizez (cum se potrivesc de multe ori cuvintele Andreei cu sala sau poate sala se potrivește cu vorbele ei) că sufletul mic mic mic pleacă în lumină. Că noi suntem în pace. Că am o familie iubitoare. Că am o familie sănătoasă. Că am o familie abundentă.

M-au ajutat apoi enorm Iubitul Meu (e o stâncă Bunul Ăsta), Fetele-Dragi, Timpul, Plânsul. Și Bunătatea-Absolut-Necondiționată a oamenilor care nu știau nimic.
O vânzătoare mi-a făcut cadou un pachet de șervețele. Apoi și-a amintit că am doi copii și mi-a dat două. Un băiat mi-a cărat bicicleta, fără să mă întrebe nimic. Andreea mi-a făcut cadou un dreamcatcher curcubeu. Draga de Lola mi-a trimis ciocolată făcută de ea și Dragul de Ramon.

Bunătatea asta supremă, necondiționată, necerută, neîntrevăzută este ca o pernă caldă cu sare așezată pe pântec.

Și m-a alinat incredibil.

M-a alinat și să plantez o hortensie albă și să mă rog pentru suflet să meargă în lumină. M-a alinat și să fac o lumânare cu flori de soc. Pentru că a soc și tei mirosea atunci. M-a alinat și să sortez, să triez, să repar. Măcar ceva să fie reparat.

M-a alinat să nu bag nimic sub preș.

Nu mi-am plâns tot plânsul. Sunt convinsă că o să mai apară de te miri unde.
Dar îmi revin, pentru că nu am prea multe alte căsuțe cu opțiuni.
Și trimit iubire nesfârșită către femeile care au pierdut un suflet mic mic mic la 7 săptămâni, la 5 luni, la 9 luni, la naștere sau mai apoi.” Cu iubire, Maria

 


Leave a comment

Fetitele cresc în dorinţă şi ambiţie de a obţine ceva, în timp băieţii cresc cu frică să nu piardă ceva

DSC_0723 modified

Draga copac,

Vreau sa impart cu tine un concept interesant din psihosexologie, care te poate ajuta si pe tine sa intelegi un pic lupta asta intre feminin-masculin, intre EL si EA.

Marele Freud afirma ca femeile de mici “suferă” de invidia de p***s. Fetiţele descoperă că băieţii au ceva ce ele nu au şi dezvoltă de mici o invidie. În schimb baietii de mici observă că fetiţelor le lipseşte ceva şi cred că din cauză că “au greşit” ceva  l-au pierdut. Acestea sunt premisele care dau naştere unor dorinţe si nevoi diferite … de mici femeile se ambiţionează să obţină ceva ce consider că le oferă bărbaţilor avantaje, în timp ce băieţii se dezvoltă cu frică să nu greşească şi să fie…. castraţi.

” Invidia de p***s ” incepe la fetite cu tranziţia de la ataşamentul de mama la competiţia cu aceasta pentru atenţia tatălui, ele considerând-o pe mama vinovată de “lipsa” lor. Această invidie este eliminată de femei prin trei metode: când dau naştere, prin căsătorie sau având funcţii de putere. Deşi este o teorie controversată şi contrazisă de mulţi, mai ales de feministe, nu se poate să nu ne întrebăm dacă are totuşi şi consecinţe pe termen lung. Fetitele cresc în dorinţă şi ambiţie de a obţine ceva, în timp băieţii cresc cu frică să nu piardă ceva. Aceasta fiind doar una dintre abordările care ne despart şi ne diferenţiază inca de mici.

Suntem toţi conştienţi cât de mult contează să ne dezvoltăm la umbra unor sentimente pozitive sau negative. Suntem diferiţi, desi susţin egalitatea în drepturi în acelaşi timp susţin că nu suntem egali şi la fel. Trebuie să ne acceptăm diferenţele şi în loc să fim în competiţie cu celălalt sex trebuie să recunoaştem darurile cu care venim fiecare şi să facem echipă, să ne ajutăm unii pe ceilalţi să creştem împreună, nu în război.

Yoga inseamna unitate. Aceasta unitate inseamna in primul rand si aducerea in pace a femininului cu masculinul. Suntem impreuna in aceasta calatorie cu numele de … viata.

Ne vedem pe salteaua de yoga! Namaste!


Leave a comment

Cand nu te mai vrea inapoi

Draga copac,

 

Vorbeam zilele trecute cu o prietenă dragă ce-mi spunea că are o întâlnire cu cineva după care suferă de 2 ani. Am rămas foarte surprinsă să o observ atât de emoţionată şi de plină de speranţă. Încerca să se încurajeze că poate nu mai simte nimic, că poate este doar o întîlnire de încheiere… dar am sesizat în inima ei speranţa “că poate”. M-a sunat apoi dezamăgită să-mi spună că întâlnirea a fost ok dar că el o doreşte doar ca prietenă, nu o doreşte ca femeie, nu visează noaptea la ea şi tot ea concluziona “un bărbat care te vrea, nu te lasă să aştepţi atât de mult, nu le lasă în incertitudine, nu îşi asumă riscul de a te pierde.”

Deşi nu îmi plăcea să văd suferinţa ei m-am bucurat să văd că după atât de mult timp de visat şi de asteptat, după atât de mult timp în care s-a blocat într-o persoană, in care nu şi-a dat voie să se elibereze şi să cunoască pe altcineva, acum realiza că este momentul să “let go”. Avea dreptate, atunci când lucrurile trebuie fie nu există “moment nepotrivit”, “indisponibil emotional”… pur şi simplu, persoana respectiva nu este pentru tine. Să te blochezi în cineva, să menţii legătura doar cu speranţă şi fantezie şi mai ales cu amintirea a ceea ce a fost, nu poate decât să-ţi facă rău ţie şi nimic mai mult.

Am pentru tine câteva întrebări pe care să ţi le pui dacă vreodată te descoperi în această situaţie.

1. Ce din tine crede că nu merită mai mult? E ceva din tine care crede că nu meriţi să fii iubit(ă)? Această afirmaţie poate fi doborâtă imediat, toţi merităm să iubim şi fim iubiţi, am fost creaţi pentru a experimenta iubirea sub toate formele ei. Nimeni nu are nimic în plus sau în minus la acest capitol. Indiferent de trecutul tău, de ce crezi că ai făcut sau nu, toţi merităm fim iubiţi, trebuie doar să credem asta şi să ne dăm voie, eliberându-ne de credinţele false care ne ţin blocati. 2. Consideri că nu eşti suficient(ă) încât să meriţi pe cineva care care să te dorească doar pe tine? Iubirea nu are explicaţii, pur şi simplu se întâmplă. Indiferent de ce ai auzit în trecut, adevărul este că niciodată nu vei fi suficient pentru persoanele nepotrivite. Această credinţă există doar în capul tău şi este o muncă personală, mai de durată sau nu, să o scoţi din capul tău pentru totdeauna.

3. Ce model de iubire ai primit acasă? Îţi este benefic sau ţi-ar folosi mai mult să te eliberezi de el? Modelul parental ne influenţează foarte mult relaţiile dar la un moment dat când devenim conștienţi de asta puterea de schimbare stă doar în mâinile noastre. Nu trebuie învinovăţit nimeni pentru asta, nici părinţii, nici noi, trebuie doar să ne dăm seama în ce fel ne afectează şi să luă măsuri.

4. Ce frici te ţin în loc? Îţi este frică de iubire? Îţi e este frică de “pentru totdeauna”, vrei o relaţie doar pentru că îţi este frică de singurătate? Vrei să umpli un gol?

5. Eşti varianta cea mai bună pe care o poţi oferi celuilalt sau încă eşti în formare? Încă te descoperi şi o perioadă de singurătate ți-ar fi mai benefică? Sunt mulţi factori care ne ţin blocaţi şi prin recunoaşterea lor, observarea lor, tranformarea lor ne putem schimba viaţa.

Nu este o muncă uşoară, poți căuta răspunsuri unde simţi, în cărţi, în cursuri, la psihologi, în yoga… răspunsurile sunt mereu în tine, acestea sunt doar instrumente care ne ghidează către ce trebuie să găsim în interiorul nostru. Îţi recomand o carte minunată – Cele cinci răni care ne împiedica să fim noi înşine de Lise Bourbeau, iţi va mai adăuga câteva întrebări şi îţi va aduce multe răspunsuri.

Namaste, ne vedem la clase sa ne vindecam!


Leave a comment

“De ce m-am mutat in Bali” de Ana Dragalina

Adobe_20180330_205532.jpg

Draga copac,

Ana este prima mea cititoare, primul meu student, una dintre cele mai bune prietene si unul dintre sufletele mele pereche in aceasta viata care a venit cu lectiile iubirii. De curand a lasat totul in spate si s-a mutat in Bali,  unde si -a lansat prima si minunata carte pe care ti-o recomand cu toata increderea si dragostea sa o citesti. Poate te va ajuta si pe tine sa iubesti viata mai mult:

          “Viaţa este foarte simplă, pur şi simplu cumpără biletul ăla de avion!” mi s-a rotit timp de doi ani în cap, de când am auzit-o în retreatul organizat de Andreea si Crina pe Azuka Kantimatta, o călătoare prin lume, spunând asta ca fiind un adevăr foarte simplu. 
Mă uitam la ea cu admiraţie şi mi se părea că este ceva imposibil de făcut pentru mine. Chiar credeam în capul meu, la acel moment, că este ceva imposibil de realizat. Să-mi părăsesc toată viaţa şi să plec pur şi simplu în lume… Pare imposibil când stai 10 ore la birou, 2 în trafic şi rămâne prea puţin timp pentru lucrurile care contează cu adevărat… sufletul meu,  mai precis.
        Am constatat în timp că urmăresc pe Instagram doar oameni care au făcut asta… iar pe Crina, marea mea inspiraţie pentru acest lucru, am iubit-o de la prima privire. Au ceva oamenii aceştia în privire, o detaşare fantastică, linişte, pasiune, nebunie, curaj şi tocmai asta îi face atât de irezistibili şi frumoşi. Mă tot întrebam ce au ei şi eu nu am. 
          Când am ajuns în Bali prima dată, am ştiut din prima clipă că aici este acasă pentru mine. Când am plecat am ştiut „sigur” că o să mă întorc. Da, era imposibil, nu aveam nici resurse financiare, nici curaj, nici suportul celor din jur… aveam doar o dorinţă şi o credinţă că sufletului meu i-ar fi mai bine aici. Oricât am încercat să fug de acest vis, el nu mi-a dat pace 2 ani. Timp în care rutina în care mă învârteam, birou – casă, prietenii din jurul meu care se căsătoresc şi fac copii, m-au făcut să mă sufoc într-o lume pe care nu o mai înţelegeam şi cu care nu mai rezonam. 
           Nu-mi stă în fire să mă văicăresc dar sesizam neliniştea şi nerăbdarea din suflet, aşa că am început să caut răspunsuri şi o rezolvare. Am fost la Constelaţii familiale – cu minunata Anca Maftei – şi am întrebat simplu: Ce mă ţine în loc, de ce mă învârt în cerc? Răspunsul era şi mai simplu: Eu mă ţin în loc, nimeni nu mă ţine în loc în afară de mine. Imediat după, în timpul unei meditaţii, mi-a venit în minte – ce ar fi dacă mi-aş da demisia şi m-aş muta în Bali? Şi nici nu a trebuit să aştept răspuns pentru că sentimentul de pace, normalitate, de sens pe care le-am simţit, mi-au dat de înţeles că asta trebuie să fac. Atunci, în acea mediaţie, după ce am luat decizia să plec, mi s-au liniştit toate străbaterile, toate sufocările pe care le simţeam. Niciodată nu am fost mai sigură de o decizie. 
         A durat 6 luni să strâng bani şi să anunţ pe toată lumea că plec. Multora le-am spus în ultimul moment, pentru că ştiam ce reacţii o să primesc. Nu m-au dezamăgit… mi-au spus că sunt nebună şi „vai de mine” ce o să fac eu în Bali singură? Cum să părăsesc un job „sigur” pentru ceva instabil, pentru un vis? Dar ce este sigur pe acest pământ? Jobul pe care îl ai acum îl poţi pierde mâine, o relaţie de 10 ani se poate termina în 10 secunde. Nimic nu este sigur şi nimic nu este de neînlocuit. 
            Cei foarte puţini prieteni adevăraţi şi părinţii m-au înţeles şi m-au susţinut. Sunt și mulți care mă comentează, dar ce contează? Scriu toate acestea cu un coconut în dreapta, sub un palmier şi cu o vegetaţie superbă în jur, ce-mi ţine loc de birou… who cares? 
Contează doar ce zice sufletul meu când îl întreb ce mai face… şi el zice să este unde trebuie, face trebuie, niciodată nu a fost mai liniştit şi mai împăcat şi este decizia de care voi fi cea mai mândră toată viaţa. 
         Mă întreabă lumea dacă nu mă plictisesc… să „nu fac nimic” toată ziua, să nu ai un job de 10 ore pe zi pentru mulţi înseamnă să „nu faci nimic”. Încă muncesc, dar muncesc la visurile mele, pentru că mi-am dat voie să fac asta şi este minunat. 
        Îi dau timp sufletului meu să se odihnească, să descopere, să se mai descopere şi mi-am terminat în sfârşit prima carte şi am publicat-o. Descopăr în fiecare zi locuri noi şi oameni noi. Cred că nu e puţin lucru.  
        Mi se pare varsta ideala pentru asta, dacă nu acum, când? Sigur mi-ar fi plăcut sa-l cunosc pe The One și să avem împreună  fetițe gemene, dar nu a fost să fie așa… Mi se pare amuzant că aici ai ocazia să cunoşti un bărbat superb odată la 5 minute… dacă eşti atentă, în ţară cunoşteam pe cineva construit după sufletul meu odată la 2 ani şi chiar şi atunci am „eşuat” (Spun Slavă Domnului acum pentru că dacă mergea vreo relaţie, nu mai eram aici). 
           Am doar două sfaturi pentru toată lumea… întrebaţi-vă sufletul ce vrea si faceţi tot posibilul să-i dăruiţi acest lucru. Avem datoria să fim fericiţi, indiferent de ce zice lumea… odată ce luaţi o decizie, tot ce părea imposibil se transformă în realizabil, Universul chiar rezolvă dorinţele celor hotărâţi şi al doilea sfat… să-mi citiţi cartea, este minunată. Promit! (O găsiţi aici: https://www.amazon.co.uk/wanted-die-but-changed-mind-ebook/dp/B07D7TLZ94/ref=sr_1_1?s=digital-text&ie=UTF8&qid=1527304222&sr=1-1&keywords=i+wanted+to+die )
           Iubesc tot la acest loc. Iubesc tradiţiile, oamenii şi cum au construite toate casele după acelaşi model, un templu în spate unde se roagă în fiecare zi şi femeile oferă ofrande şi un templu în faţa casei să-i protejeze de rele. 
            Iubesc acest mix de oameni din toate colţurile lumii, fiecare cu povestea sa, cu ciudăţenile sale, cu nebuniile sale. Iubesc cum acest loc te lasă să te exprimi exact aşa cum vrei, să fii Tu autentic, fără să fii judecat sau criticat. Iubesc mâncarea vegetariană senzaţională, vegetaţia, preţurile mici şi faptul că lângă un templu este un morman de gunoi. Yin şi Yang at its finest. Aici găseşti orice pentru oricine, pentru toate gusturile şi pentru toate cerinţele sufletului. Degeaba vorbesc eu, Bali trebuie descoperit şi simţit pe propria piele. Din Bali nu te întorci acelaşi om… doar dacă nu l-ai înţeles şi nu l-ai descoperit aşa cum trebuie. Sunt aici datorită fetelor, pentru că fac un retreat senzaţional şi mi-au arătat ce înseamnă Bali cu adevărat, un turist normal nu are această ocazie. Sunt ceea ce sunt azi în mare parte şi datorită lor. Cred că mai au locuri pentru Octombrie. Ne vedem în Bali! 
Vă iubesc. ” Ana

DSCN0730_Fotor - Copy.jpg

yoga bucuresti


Leave a comment

Iubim ca niste sugari, din nevoie

Draga copac,

 

asculta-ma aici, iti vorbesc despre iubirea matura:

Habar nu avem sa iubim matur. Iubim ca niste bebelusi dependenti de sanul mamei. Avem nevoie de siguranta ei de protectia ei toata viata, nu putem supravietui fara mama cand suntem in fasa, cum spunea cineva atunci “mama este soarele nostru”. Suntem dependenti de ea, avem nevoie de ea. In viata de adult, aceasta este o iubire neadevarata. Nu mai suntem in pampersi si nu avem nevoie sa fim schimbati si totusi, tot ce facem este sa ne gasim parteneri care sa ne indeplineasca sau nu nevoile asa cum facea sau nu facea mama, cum ne tinea la san si ne hranea cu iubirea sa. Tanjim dupa dragoste ca niste sugari insetati toata viata….Dependenti.  Dar este oare dragostea  o nevoie, o necesitate, un drog?

Ramanem niste copii in lectiile iubirii pana cand murim, in “iubirea-carenta”care ne face sa ne exploatam partenerii ca pe niste unelte…. Este mai mult de atat oare?

Cred ca iubirea matura vine, cand cei doi sunt maturi. Un imatur se gaseste cu un imatur ( adica doi sugari), un matur cu un matur. Un matur nu se poate indragosti niciodata de un bebelus, nu are cum, nu se pupa legile Universului. Si oricat ne-am schimba noi partenerii sperand sa vina unul mai “bun” pana nu ne schimbam pe noi degeaba.

Cand devenim maturi? Cand ne revarsam, cand suntem totali, cand constientizam ca NU AVEM NEVOIE DE IUBIRE pentru ca deja o avem, si atunci suntem pregatiti. Poate vei crede ca sunt demodata in gandire, dar simt ca aceasta este iubirea pe care vreau sa o decopar acum. In care , indiferent de circumstante alegem sa iubim sis a traim iubirea: pe noi, natura, fiecare fiinta vine, pe El sau Ea. Nimeni din exterior nu determina iubirea noastra cand iubim matur, pentru ca nu mai este o nevoie, pentru ca deja suntem satui, bebelusi deveniti acum maturi si hraniti bine cu propria iubire. Celalalt poate sa rada de tine, poate sa-ti primeasca sau nu iubirea, poate sa fie blana si sa nu simta nimic, dar tu ramai la fel, complet, te reversi si daruiesti asa cum face Soarele, el nu se intreaba niciodata de ce nu-l incalzim si noi pe el.

Iubirea asta vine din relaxare, din abandon. Nu trebuie sa depui eforturi.

Ci doar sa fii ceea ce deja esti.

I U B I R E