Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Chiar funcţionează afirmaţiile pozitive?” de Ana un copacel din Livada

sdr_HDRB

Cred că în topul lucrurilor care mă fac să simt că nu am suficienţi ochi să-i dau peste cap este când cineva intră cu bocancii în viaţa mea să îmi explice „adevărul lor” şi cum au ei dreptate şi „vezi Doamne, eu nu”. Pe vremuri m-aş fi enervat, acum pot să zâmbesc şi să trec mai departe ca şi cum nu am auzit nimic, doar mi-a trecut o gâză pe lângă ureche.

Aşa s-a petrecut de curând când doi domni au intervenit aşa, din senin să mă înveţe nişte chestii.

Unul a ţinut să îmi spună că LUI I SE PARE aiurea ce fac eu (nu mai ştiu ce făceam exact) şi mă certa şi s-a supărat foarte tare că eu nu am vrut să îmi asum „critica”.

In primul rând, ce „i se pare cuiva” nu trebuie neapărat să mi se pară şi mie şi am această opţiune să consider că fiecare are dreptul la opinii, dar eu nu sunt obligată să le primesc şi să mi le lipesc de frunte. Mi s-a urat să rămân în bula mea roz şi am râs mult, de parcă bula mea roz e naşpa, e foarte mişto şi miroase a frangipani.

Astăzi ştiu foarte bine faptul că toate complimentele, dar şi „criticile” nu au legătură cu mine neapărat, ci cu filtrul personal al celui care le emite. Daca cineva îmi spune: „Vai, Ana eşti superbă!” deşi îmi creşte aşa puţin pipota de bucurie, revin cu picioarele pe pământ destul de rapid şi îmi amintesc că doar persoana respectivă mă vede aşa. În acelaşi timp, Gigel consideră că nu sunt „chiar aşa superbă”, ba chiar poate să îmi facă o listuţă cu vreo câteva defecte.

Ce fac eu cu aceste informaţii? Nu mare lucru, pentru că am ajuns la nivelul în care eu ştiu foarte bine cum sunt (nu am investit în dezvoltare personală ani de zile degeaba) îmi ştiu şi părţile bune şi pe cele mai puţin bune şi nu am nevoie de validare sau „critică constructivă”  de la oameni pe care abia îi cunosc.

Cine este în măsură să îmi dea sfaturi? Persoanele cărora le cer eu acest lucru, oameni pe care îi admir, le respect opinia şi mai ales, care ştiu că nu mă iau pe ocolite. Însă, chiar şi atunci, am opţiunea de a alege ce fac cu informaţia, să mi-o asum sau nu.

sdr

Al doilea domn, foarte simpatic şi drag mie de altfel, nu mi-a spus o opinie de-a lui, ci o certitudine de-a lui… şi anume că afirmaţiile sunt un fel apă de ploaie şi nu sunt aşa de utile. Dacă „afirmi dorinţe” nu te ajută cu nimic. Aici chiar era să pic de pe şezlong. Say what?

Şi în acest caz, consider că fiecare are dreptul la opiniile lui şi chiar că are dreptate. Atât timp cât el are această credinţă şi spune plin de certitudine că „afirmaţiile sunt apă de ploaie” pentru el chiar aşa o să fie.

Însă, în cazul meu (şi al multor alţi oameni), afirmaţiile au fost puternice, atât de puternice că mi-au schimbat viaţa.

Aşadar, am ales să explic ce înseamnă pentru mine afirmaţiile, de ce le consider puternice şi de ce nu mă despart de ele de ani de zile.

În primul rând chiar şi Biblia spune „la început a fost cuvântul”, eu cred în inspiraţia biblică şi în general în maeştrii spirituali (singurii maeştrii de fapt, nu toţi închipuiţii care au făcut un curs şi au devenit maeştrii peste noapte), aşadar mă inspir din viaţa lor. Dacă El a creat prin cuvânt, şi noi suntem creaţi după chipul şi asemănarea Lui, atunci ghici ce? Şi noi dăm viaţă realităţii prin cuvinte.

Nu o să devenim ceea ce emitem fix azi, însă în timp, după ce afirmaţia devine încărcată de sentimentul tău că ce spui tu este real, chiar dacă în formă fizică acum nu vezi, în momentul acela tu creezi.

Concret, putem lăsa teoriile şi să dăm exemple palpabile. Doi ani de zile îmi spuneam în sinea mea că este imposibil să îmi dau demisia şi să mă mut în Bali. Credeam asta, afirmam asta şi fix asta se întâmpla.

Într-o zi însă… am decis să mă întreb:

Bine, dar cum ar fi totuşi să fac asta?

Tot nu aveam răspunsurile. Mult timp m-am întrebat asta. Apoi, într-o zi luminoasă am afirmat pur şi simplu: Îmi dau demisia şi plec în Bali. Eram în acelaşi stadiu, nu se schimbase nimic, fără plan, fără resurse, fără nimeni care să mă ajute sau să mă susţină, ba dimpotrivă. Dar eu repetam această afirmaţie obsesiv, ştiam sigur că în Martie, peste 6 luni, plec în Bali.

Ei bine, suntem la doi ani distanţă de acel moment şi afirmaţiile mele mi-au adus tot ce aveam nevoie, curaj, resurse, idei şi am plecat în Bali. Lucurile s-au aşezat pentru mine, am revenit şi în ţară, am revenit iar în Bali şi acum ştiu sigur că dacă eu scot pe gură ceva obsesiv – Universul mă ascultă. Că se plictiseşte şi vrea să scape de mine sau pentru că am eu credinţa în afirmaţii foarte puternică, nu ştiu… dar mi-a demonstrat asta şi nu cercetez.

Această credinţă a mea în afirmaţii mi-a fost demostrată de asemenea la majoritatea cursurilor la care am participat aici. Ai frici? Fă afirmaţii contra lor! Ai chakrele blocate? Fă afirmaţii care să le deschidă! Ai visuri? Fă afirmaţii că s-au petrecut deja.

Ba chiar, am auzit la un curs, ceva ce eu făceam deja fără să ştiu, şi anume că muzica pe care o ascultăm este foarte importantă şi ne influenţează activ viaţa. Intuitiv, ştiam că nu vreau să ascult melodii triste gen Adele – Someone like you. Serios acum, de ce ar asculta cineva o melodie aşa patetică? Şi mai ales cum să cânt despre faptul că un ameţit iubeşte pe altcineva? Când mă supără cineva ascult Toni Braxton – He wasn’t man enough şi sincer, chiar îmi creşte spiritul şi vibraţia şi tot ce vrei. Ei bine, am primit confirmarea, iar, că afirmaţiile, indiferent că sunt făcute voit sau involuntar, ne afectează viaţa.

Scriu acest articol acum, când m-am întors de la cacao ceremony unde am cântat:

I am blessed, so blessed, I am limitless, limitless.

Pe bune că am început să cred asta despre mine după doar 5 minute de cântat. Imaginează-ţi ce se poate întâmpla dacă îţi repeţi asta în fiecare zi.

Ce pare o afirmaţie în vânt la început, devine o realitate personală în timp.

Minunea este că avem o alegere. Noi alegem ce ne spunem şi ce dăm voie să devină adevărul nostru personal, credinţa noastră. Afirmaţia noastră de fiecare zi. Crezul nostru.

Nu te sperie puţin acum să spui despre tine: „Ce grasă sunt!”, „Ce urât sunt!”, „Nu am niciodată bani!” şi mai ştiu eu ce nebunii? Eşti ceea ce spui. Eşti afirmaţiile tale!

Afirmaţiile mele s-au perfecţionat în timp, tot studiez valoarea lor de ani de zile.

Câteva secrete?

Afirmaţiile trebuie făcute doar la timpul prezent şi fără negaţie – Se evită negaţiile,  pentru că mintea noastră nu pricepe cuvântul „Nu” şi la prezent pentru că dacă spunem “Vreau să fiu sănătoasă” rămânem doar cu vrutul. Trebuie o certitudine: “Sunt sănătoasă!“.

Afirmaţiile se fac încărcate de emoţie – Când spunem „Am un corp sănătos şi frumos” ne punem în acel sentiment de mulţumire, recunoştinţă că avem un corp sănătos şi armonios. Afecţiunile nu o să dispară peste noapte şi nici nu o să facem pătrăţele pe abdomen în 2 zile, însă afirmaţia va aduce schimbări în abordarea noastră faţă de corpul nostru. Vom atrage răspunsuri şi vom înţelege motivele pentru care s-a îmbolnăvit, ce vrea să ne spună prin boala sa, de ce îl hrănim geşit, de ce îl pedepsim prin alimentaţie care nu îl ajută. Odată înţelese aceste motive, ne schimbăm şi noi, se schimbă acţiunile noastre şi implicit şi corpul nostru.

Afirmaţiile nu se contrazic – Dacă azi spui „Sunt iubit şi apreciat” dar mâine te suceşti şi te critici şi îţi repeţi că nimeni nu te iubeşte şi nu observă motivele pentru care meriţi să fii apreciat, mintea ta preia ultima ta afirmaţie. Nu e deloc complicat, ca un sofer de taxi, dacă schimbi comanda o să accepte ultima ta adresă, dacă te răzgândeşti de 3, 4 ori, o să fiţi ameţiţi amândoi şi fără niciun rezultat.

Nu există studii care să certifice că obiceiurile se schimbă în 21 de zile, aşa cum auzisem un zvon, aşadar afirmaţiile trebuie să devină mantre zilnice. Nu le spunem doar când avem chef. Sunt o investiţie în viitorul nostru. Le oferim atenţie şi dedicaţie ca unei plante care trebuie udată în fiecare zi.

Dacă tu crezi în ele şi le dai valoarea ta de adevăr absolut, nu conteză ce cred ceilalţi.

Tu eşti grădinarul care creşte planta, nu cine se uită pe geam şi îşi dă cu părerea ca să se afle în treabă. Tu o să te bucuri de rezultatele credinţei tale.

In decursul anilor, afirmaţiile mele au suferit destule modificări încât să fiu foarte mulţumită de rezultat. La workshopul  din Bucureşti (în jur de 30 Iunie) o să împart cu tine afirmaţiile care pe mine m-au ajutat să mă iubesc mai mult, să mă accept aşa cum sunt, să am încredere în mine şi în viitorul meu, dar mai ales să atrag oamenii potriviţi şi experienţele benefice pentru împlinirea misiunii mele pe pământ.

Abia aştept să ne cunoaştem şi să plantăm seminţele unui viitor luminos.

Cu iubire, Ana!

O găseşti pe Ana aici: www-anadragalina.com

IMG_20190419_223630


Leave a comment

Despre dragostea traita cu sinceritate, dincolo de definitii – de Iulia Anastasia

60863991_1309088452590095_6456439175741702144_n

 

“Dar cine a zis ca dragostea trebuie sa curga de la sine, fara conflicte, fara intrebari, fara sa-ti pui la indoiala sinele si propriile valori? Cine a zis sau ne-a bagat in cap ca dragostea trebuie sa fie din start un izvor de pace si liniste absoluta? Cine a zis ca dragostea e simpla si ca nu trebuie sa ne puna intrebari fundamentale? Cine a zis ca dragostea nu e menita sa ne schimbe? Daca stai sa te gandesti ca pana si un simplu trezit de dimineata, la o ora mai matinala, presupune atat efort… Ca e nevoie de snooze, uneori de mai multe snooze-uri repetate ca sa te trezesti intr-un final maraind, chiar daca e o zi frumoasa si stii ca te asteapta tot felul de experiente minunate.

Pentru mine, metafora asta a trezitului de dimineata e tare potrivita pentru starea de indragostire. Pentru ca eu asa simt, ca dragostea te gaseste mereu nepregatit si ca orice noua dragoste prespupune un mare risc, de a te face una (vrei, nu vrei) cu tot ce inseamna alta fiinta, la toate nivelurile: valori, credinte, dorinte, cutume, prejudecati, limite si dorinta de a depasi aceste limite. Dincolo de chimia presupusa implicit de dragostea trupeasca, raman ca o mare necunoscuta toate cele enumerate anterior. O mare necunoscuta, pe care, daca iti dai voie sa o traiesti plenar, nu ai decat de castigat.

Si nu ma refer aici la rezultatul final, la acel ….”si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, ma refer la simplul fapt ca e tare minunat sa te vezi oglindit in celelalt si sa inveti din experienta asta lucruri despre tine. Lucruri care erau acolo, desigur, dar care, pentru a ti se revela, aveau nevoie exact de o anume fiinta care sa le trezeasca si sa le manifeste in tine. Si este foarte posibil sa nu-ti placa ce gasesti acolo, in oglinda. E foarte posibil sa te superi, sa te enervezi, sa-ti pierzi rabdarea, sa ti se para mult prea greu (ca doar dragostea e usoara, nu?!), sa vrei sa pui stop experientei asteia de dragoste pentru ca o simti ca pe o durere. Pai cum poti oare sa simti altfel decat o durere o experinta care te provoaca sa dizolvi parti ale egoului tau pentru a face loc altei fiinte in viata ta? Si sinelui tau divin, pana la urma.

Spun asta pentru ca am parte exact de aceasta experienta acum in viata mea. Si nu, nu mi-e deloc usor si mi vine sa fug, si chiar am fugit de cateva ori. Am apasat inutil butonul de snooze, doar, doar…. Numai ca, ce crezi? De fiecare data cand am fugit, am fost trasa inapoi, tot de sufletul meu, care isi doreste cel mai mult sa integreze experienta dragostei, oricat de dureroasa ar fi ea pe moment. Pentru ca realizez ca nu experienta in sine e dureroasa, ci ceea ce imi arata clar despre mine. Adica propriile pareri preconcepute, niste standarde conditionate social, niste valori mai mult sau mai putin ale mele. Cu alte cuvinte, ma sperie propria relativitate, ma sperie puterea schimbarii guvernate de iubire. Si stii ce fac? Ma las in voia dragostei mele si imi dau frau liber sa-i invat toate lectiile. Gowing with the flow is not easy. Dar eu cred ca merita.

Hai sa-ti marturisesc ceva. Am fost ranita in trecut. Foarte ranita, exact asa cum ai fost si tu. Mi se pare ca e important sa recunoastem ca toti am fost raniti in dragoste, in mai mica sau mai mare masura, in functie de cum ne-am lasat, in functie de ce am avut nevoie in acel moment al evolutiei noastre si in functie de cat de mult ne-am dorit sa tragem de o situatie pentru a o face “a noastra”. In aceeasi masura, mi se pare important sa extragem fiecare propriile concluziiii ale dezamagirilor din trecut, sa vedem si sa intelegem de ce ai ajuns acolo si la ce ne-a servit. Pentru ca, in mod cert, propriul sufletul a cautat si a avut nevoie de experienta respectiva, tocmai pentru a scoate ce e mai bun din tine.

Stii foarte bine ca e tare usor sa te simiti dezamagita in dragoste. Pentru ca atunci cand esti si iti dai voie sa fii indragostita esti in cea mai vulnerabila stare posibila. Iti pui sufletul pe tava si speri sa fie la fel si de cealalta parte, speri sa fii apreciata pentru asta si, nu in ultimul rand, speri sa nu fii ranita. Toate (si toti) ne dorim asta. In aceeasi masura, toate ajungem sa fim de cele mai multe si in repetate randuri ranite si dezamagite. Iar intrebarea care ne macina sufletul dupa este: ce facem de aici incolo? Cum ne ferim de suferinta in dragoste si cum putem, in acelasi timp, sa reusim sa ne dam frau liber ca sa ne indragostim din nou?

Ultima mea experienta in dragoste nu este in niciun caz nici cea mai minunata, deloc cea mai importanta, nici cea mai proverbiala posibila. Este pur si simplu experienta mea dintr-o relatie de 7 ani, din care cred ca poti sa tragi cateva concluzii si poti castiga o perspectiva in plus la nivel relational.

N-o sa-ti ascund faptul ca a a fost o relatie toxica, profund conflictuala, in aceeasi masura in care era profund afectiva si sexuala. Existau foarte multe diferente intre noi, de ordin intelectual, cultural, relational, social si spiritual. Cu toate astea, existau multe similitudini ce cantareau, la vremea respectiva, mai greu in balanta pentru mine: rani similare din copilarie, structuri afective compatibile, ce au creat o aviditate de afectiune reciproca. Aceasta relatie s-a terminat, din pacate, cu distrugerea casei mele si cu amenintari cu moartea din partea iubitului meu.

Asa ca, am decis o vreme sa ma inchid din punct de vedere al dragostei, sa trag obloanele si sa rezist cu stoicism in umbra lor. Ce crezi ca s-a intamplat? Avand in vedere ca toate experientele la care rezistam, persista, m-am trezit din nou indragostita. Fara sa cer si fara sa vreau. Pur si simplu a venit peste mine valul acesta al dragostei noi, cu multe intrebari, indoieli si conflicte la pachet. Care nu-mi fac deloc viata mai usoara, dar sincer, nu cred ca rolul dragostei in viata noastra e sa ne faca viata mai usoara, ci sa ne faca sa fim mai noi.

Si am mare noroc ca sunt un copac si ca am parte de o comunitate de copaci minunata, in care pot sa ma expun in toata vulnerabilitatea mea si stiu ca nimeni nu ma judeca. Si uite asa invat si eu sa nu ma mai judec si sa nu mai judec. Si e un proces permanent, sa las tot ce e sa fie si sa nu mai incerc sa etichetez sau sa bag experientele in cutiutele mici ale mintii mele care cu asta se ocupa.

Las mintea la o parte, ca stiu ca ma minte si las experientele sa curga exact asa cum vin ele si sa ma aduca mai aproape de sinele meu divin.”

De un copacel din Livada – Iulia Anastasia


Leave a comment

Cum am devenit in sfarsit un copac – de Anastasia

56904948_2123841511070325_3648350198536601600_n

De cativa ani buni am remarcat-o si observat-o (ca o stalkrita, da) pe Andreea pe facebook. Mi se parea o tipa draguta si-mi placeau postarile ei, rezonam cu ele…

Apoi am vazut ca are un studio de yoga si am ras ca o cretina de numele ales de ea: “Auzi, tu? Suntuncopac…” pfiuuuu, femei din astea de si-o ard goale imbratisand copaci pentru ca nu au pe cine sa imbratiseze pe bune. Au urmat postarile despre retreaturile din Bali si deja le urmaream cu admiratie si cu invidie, chiar i-am aratat unul dintre event-uri unei prietene bune si i-am zis: “As vrea si eu sa merg intr-un retreat din asta, dar n-am bani…”.

La care ea mi-a raspuns: “Astea-s femei cu bani, baby… Sunt femei deja implinite, cu familii, cu copii, cu cariere, etc etc”. Eram la o piscina si ma gandeam cum sa fac sa cheltuiesc cat mai putini bani pe consumatie, asa ca m-am gandit: “Asa e, eu nu sunt inca acolo. Trebuie sa ajung mai intai sa fiu o femeie implinita si apoi sa-mi permit sa-mi doresc asa ceva”. Ce sunt astea? Astea sunt convingeri care te limiteaza. Te limiteaza nu numai sa ramai exact in punctul in care esti in prezent si, mai mult, te seteaza sa te simti inferioara, ca nu ai tot ce-ti trebuie ca sa faci ce-ti doresti, ca nu esti suficienta si ca, in general, esti defecta, pentru ca ai ajuns la o anume varsta si uite, ca nu ai reusit, cum au reusit alte femei, sa fii implinita.

Dar daca lucrurile stau de fapt invers? Daca o practica anume, cum ar fi yoga si o comunitate faina te pot ajuta sa fii o femeie implinita? Au trecut 2 ani pana cand am ajuns la concluzia asta, timp in care am urmarit tacit postarile Andreei si ale studioului Suntuncopac.

Si m-am trezit in decembrie 2018 sa caut un studio yoga unde sa ma simt bine, sa nu existe influente negative si sa simt ca pot sa fac fata claselor, sa inteleg ce fac eu acolo. Asta pentru ca eu am inceput sa fac yoga in 1998, de la 17 ani, la singura scoala de yoga disponibila la acea vreme. Da, recunosc, mi s-a parut cel putin curios ca atunci cand am decis sa urmez cursurile acestei scoli, a trebuit sa semnez un contract in care specificam clar ca daca voi avea pe viitor probleme psihiatrice sau tentative de sinucidere, scoala se absolva de orice fel de raspundere.

In acelasi contract, trebuia sa promiti ca nu vei divulga vreodata “secretele” la care vei avea acces de-a lungul practicii tale si ca nu vei spune vreodata cuiva ce ai vazut acolo. Am semnat, bineinteles, eu avida sa practic yoga si sa intru in orice era esoteric, cat mai esoteric… Tin sa precizez faptul ca in timpul cursurilor se faceau doar asane, ni se explica foarte clar pentru ce chakre lucram, totul era foarte corect.

Ca practicant, erai incurajat sa te alaturi comunitatii, sa participi la diverse evenimente organizate de scoala, cu ocazia sarbatorilor crestine sau la diverse evenimente astrale. Nu era un secret faptul ca in cadrul evenimentelor se faceau spirale. Eu am simtit profund sa nu particip la aceste evenimente. Ca sa nu mai zic ca, in decursul a 2 ani cat am frecventat cursurile scolii, nu am discutat cu absolut nimeni de acolo, am simtit ca este cazul sa ma feresc…

Insa, stii cum e, de ce te feresti, de aia nu poti sa scapi. Ba dimpotiva, chiar asta atragi. Si uite asa, nedorindu-mi vreo experienta cu oamenii de acolo, am ajuns intr-o zi sa vad o tipa de anul 10 (eu eram anul 2 atunci), care astepta sa intre la clasa dupa mine. Nu voi uita niciodata cum mi-a zambit femeia asta cu toata fiinta ei si cum, instant, mi-a aratat aura ei si, sincer, a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am experimentat in viata asta. Aura ei era cam cu 50 de centimetri in jurul corpului fizic si era in toate culorile posibile care se miscau si se ingemanau intre ele.

O alta experienta minunata a fost cand am intrat din greseala la o clasa avansata…nu stiu ce an era, insa un tip de acolo levita. Da, chiar levita, era pe orizontala, la peste 20 de centimetri deasupra solului si pur si simplu plutea acolo. Am vazut asta cateva secunde, pentru ca mi s-a trantit direct usa in nas. Nu aveam voie sa vad si sa simt asa ceva… Am frecventat 2 ani cursurile acestei scoli de yoga, pana cand am simtit cu toata fiinta mea ca oamenii de acolo (indrumatorii) ma pot influenta exact cum vor ei. Asadar, mi s-a facut frica, nu am acceptat genul acesta de influenta si am renuntat sa mai merg la cursuri.

Intre timp, la TV se vehiculau acuzatii foarte serioase impotriva unui tip care avea o scoala de yoga si am realizat ca era vorba despre scoala la care mergeam si eu. Am aruncat la gunoi toate cursurile scrise pe care le aveam de acolo si abia atunci am observat ca toate erau semnate la final, cu litere de-o schioapa, cu numele lui. M-am felicitat ca am avut puterea de a renunta usor la practica asta si ca nu am simtit vreo influenta negativa din acest motiv. Tot in contractul de care povesteam mai devreme, era specificat urmatorul aspect: atunci cand renunti la practica yoga la respectiva scoala, te angajezi sa explici motivul pentru care ai renuntat si sa o faci in scris. Nu am simtit sa fac acest lucru, asa ca nu l-am facut.

Am renuntat la practica yoga, cu toate ca o simteam ca fiind parte din mine si ca ma ajutase foarte mult sa ma cunosc, sa ajung la aspecte profunde ale mele si ale vietii in general. Dar, stii cum e… Poti sa negi ce esti si ce ai nevoie doar pentru o vreme… Asa ca dupa 10 ani, in 2008, am decis sa ma inscriu la o alta scoala de yoga, dupa ce m-am documentat serios inainte si am realizat ca pot avea incredere in persoana respectiva pentru a ma ghida in practica yoga.

Am inceput sa merg la cursuri, insa la cele de incepatori ma simteam over-qualified, iar la cele de avansati ma simteam ultima cretina. Simteam parca aveam nevoie de un mare dictionar sa inteleg ce ziceau, ce faceau si ce simteau oamenii aia acolo. Si asta pentru ca asa erau organizate cursurile: aveai cursurile anului in care te inscriai si toata lumea acces la cele de avansati. Asadar, dupa jumatate de an am renuntat pentru ca simteam ca as fi vrut sa rezonez cu zona de avansati, insa ma depasea mult si as fi avut nevoie de o perioada de acomodare si invatare, care lipsea. Si uite asa am ajuns dupa inca 10 ani sa caut scoli de yoga, pe simtite, nu rational. Asta cu toate ca aveam exact in fata mea studioul pe care il cautam, si anume Suntuncopac.

Dar eu am tot cautat si am citit reviewuri zile intregi…. Si apoi am intrat pe site-ul Suntuncopac si am fost tare dezamagita ca am vazut clase cu oricine altcineva in afara de Andreea… (Am aflat ulterior ca de fapt era plecata in India Retreat cu un grup de la studio si in mod normal are clase)… mi-am zis; ‘Ce rost are sa ma inscriu la scoala unei persoane de la care vreau sa invat, daca ea nu preda, pana la urma?’ Si am ramas asa, dezamagita si cu buza umflata (si nu de botox :)))) cateva zile. Pana cand mi-am zis: “Mai, hai sa merg sa vad despre ce e vorba. Nu-mi place, nu mai merg si gata. Ce mare filosofie?” Mi-a fost greu sa ma urnesc, pentru ca dupa orice dezamagire sau dezamagiri este greu s-o iei de la capat, sa ai incredere intr-o persoana care sa te ghideze spiritual. Iar pentru mine aspectul spiritual este tot ce ma intereseaza, este estenta si prezenta. Fac aici o paranteza pentru ca eu asociez aspectul spiritual cu cel relational. Si in ceea ce priveste relatiile, fie ele de cuplu sau de prietenie, e mereu greu sa o iei de la capat si sa ai incredere. Da, ai fost dezamagita si cu siguranta vei mai fi. Da, ai suferit si cu siguranta vei mai suferi. Da, ai ranit si tu constient sau inconstient si vei mai rani. Si ce daca? Traim si invatam si frumusetea vietii este ca putem face asta doar impreuna, oglindindu-ne unii in altii si realizand ca pana la urma, nu exista separare. Si ca suferinta mea e suferinta ta, asa cum bucuria mea e bucuria ta.

Si hai sa va spun cum m-am decis cu adevarat sa fiu un copac.

A postat Andreea la un moment dat o poza cu ea plangand, in care i-am simtit vulnerabilitatea, am simtit ca se lasa sa fie om, ca nu se pune pe un piedestal al unui guru care e deasupra oricarei suferinte. Si exact in acel moment am rezonat cu ea. De ce? Pentru ca, uite, si eu acum 2 ani, am postat o poza cu mine plangand, chiar de revelion, pentru ca ma simteam tare singura si neiubita. Si am stiut ca eu vreau sa lucrez cu un om adevarat, cu un om complex, cu stari multiple, pentru ca simt ca doar asa pot invata, doar asa pot evolua, acceptandu-ma pe mine in orice stare si facand pace cu mine…

Si uite-asa am devenit un copac.

In sfarsit.


1 Comment

“Am investit in pantofi si haine cand sufletul meu voia sa investesc in el”…de Iuliana, un copacel din livada

yoga bucuresti

Cuvinte din suflet de la Iuliana:

“Despre retreat-ul in Bali pot spune ca a fost plin de experiente revelatoare, energie pozitiva, oameni minunati, eliberare, intelegere. Am aflat despre mine lucruri pe care nu le stiam si altele pe care le uitasem.
Sunt convinsa ca pentru fiecare este altfel, insa asta e experienta mea.

Eu am inceput sa merg la yoga in urma cu doar cateva luni, si nu pentru ca asta am simtit, ci pentru ca am auzit tot mai multe persoane ca fac yoga si ca se simt bine. Nu prea intelegeam de ce, caci eu imi imaginam ca yoga e o clasa in care stai, te intinzi si te plictisesti, si din acest motiv am evitat-o pana la 37 de ani. Inainte sa ma duc la prima ora de yoga am cautat pe net cate calorii se consuma la o astfel de clasa si guess what? Primul raspuns pe care l-am primit e ca yoga nu este despre calorii; si atunci am devenit un pic curioasa – dar despre ce o fi?
Pe masura ce am inceput sa merg la mai multe clase mi-am dat seama cat de ignoranta si naiva am fost; a inceput sa-mi placa si sa devin din ce in ce mai curioasa. Deoarece incepusem la sala, unde se face power yoga, o perioada am crezut ca yoga este doar despre asane si flexibilitate (alta naivitate). Dar cand am inceput sa incerc clase si in alte locuri, am inceput sa inteleg partea de dezvoltare si energia din yoga. Ca este despre tine si cum te dezvolti si devii ca om.

Atunci a fost momentul cand mi-am dorit sa merg intr-un retreat. Voiam sa inteleg mai mult. Ce-mi imaginam eu ca este intr-un retreat – program militaresc, foarte multe clase, teorie, meditatii, si probabil un loc frumos. Dar eram pregatita pentru asta (asa credeam).
Intre timp o prietena imi spusese despre studioul Suntuncopac, am dat follow la pagina de pe Facebook, insa nu ajunsesem la nicio clasa inca. La un moment dat a aparut anuntul despre retreatul in Bali – si stiu ca suna ca un cliseu, dar am simtit ca trebuie sa merg. Fara sa gandesc, pur si simplu m-am hotarat sa merg. Ce e interesant este ca aveam deja rezervata si platita o vacanta de revelion in Bali, dar nu conta. Simteam ca e altceva acest retreat si mi-am dorit sa cunosc Bali ca un non-turist.
Si asa am inceput sa merg la studio la Andreea, Copacul 

Am inceput sa merg la studio pt yoga, workshops, clase de dezvoltare personala si deja incepusem sa-mi conturez o imagine frumoasa despre cum va fi in retreat. Dar, desi asteptam cu nerabdare, mintea mea incepuse sa se agite: cum ma duc eu asa departe?; nu cunosc pe nimeni; cum rezist cu atat de multe femei; o sa fiu sub lupa, ca asa e intre femei; daca se intampla ceva si eu sunt la capatul pamantului?, etc…mintea mea poate face nenumarate scenarii. Dar ma gandeam totusi sa fiu curajoasa si sa las experienta sa se intample, indiferent cum o fi ea; si in plus nu intalnisem nicio persoana care sa fi fost in Bali si sa-mi spuna ceva negativ. Asa ca am mers inainte; cu frica, dar am mers inaite.

Cu cat se apropia plecarea, deveneam mai entuziasta, ma simteam ca atunci cand eram copil si ma pregateam sa plec cu parintii la mare (pe care o vedeam o data pe an). Sunt un control freak, nu am vrut sa recunosc multa vreme, dar sunt. Asa ca mi-am facut si nenumarate griji, am pus foarte multe intrebari despre cum este acolo, ce program avem, unde stam, cu cine, si ma gandeam ce o sa fac cand o sa am timp liber. Am plecat cu 23 kg, cu foarte multe haine si o mini farmacie – daca am nevoie de ceva si acolo nu exista?
Eram pregatita: un loc exotic, frumos, ma bucuram ca stam in hoteluri de 5 stele, yoga si 23 de kg de back up plans.

Doar ca Bali avea cat de curand sa-mi dea cu toate planurile peste nas. Si cat de mult ma bucur acum pentru asta. Ne zicea Crina mereu sa nu ne mai facem griji si sa ne lasam surprinse dar nu intelegeam de ce – pana am ajuns acolo.
Am invatat din prima zi ca Bali pentru mine nu inseamna insula si locurile frumoase, ci cum ma face sa ma simt. A fost prima lectie importanta, caci pentru foarte mult timp am ignorat ce simt si aveam senzatia ca bucuria mea vine din lucrurile materiale. In Bali m-am simtit imediat ca acasa si foarte mult au contribuit localnicii, niste oameni extraordinar de buni si frumosi, care iti zambesc mereu si te saluta cu mana pe inima. M-am simtit in siguranta si iubita – nu stiu sa explic cum sau de ce, pur si simplu asta am simtit. Si brusc faptul ca stateam la 5 stele a devenit doar un “bonus”. Ma simteam mult mai bine stand pe jos intr-un ashram ascultand mantre de la localnici si socializand cu soparle, furnici, gandacei. Si daca as fi dormit pe jos acolo nu mi-ar fi pasat – Doamne, unde se dusesera fitele mele? Dupa o zi nu mai stiam in ce zi suntem, cat e ceasul, care e programul – nu-mi pasa, doar traiam cu bucurie ce venea. Si au venit si bucurie, si tristete, si lacrimi eliberatoare, si revelatii, un carusel de emotii din care am aflat mai mult despre mine doar pentru ca le-am acceptat. La un moment dat m-am intrebat daca mai sunt eu.
Am descoperit un loc care iti ofera de toate, asa ca toate kg mele din valiza devenisera aproape inutile. Pana si Starbucks exista in Bali, ceea ce ignoranta din mine n-ar fi conceput. Dar cel mai mult m-a impresionat partea spirituala din insula – ashram-ul unde am plans cu bucurie cand am simtit ca ma coplesesc vibratiile inalte; ritualurile cu apa si foc – ce trairi eliberatoare au fost aici; ziua in sat printre localnici – zambete si fericire pura, ceva ce nu simt pe strada acasa.
Si am realizat: da, sunt superficiala; judec inainte sa inteleg; imi fac sute de scenarii negative cu mintea in loc sa traiesc cu inima; conteaza prea mult ce cred altii si mi-e frica sa traiesc cu adevarat; am investit in haine si pantofi in loc sa investesc in ce-i trebuie sufletului meu. Si am stiut atunci: vreau sa cunosc lumea si vreau sa am curaj sa ma cunosc pe mine.
Zicea o femeie superba din retreat (da, una dintre acelea de care am temeam ca o sa ma judece) ca e nevoie cateodata sa pleci departe ca sa te regasesti. La mine asa a fost.

Si toate astea s-au imbinat perfect cu clasele de yoga si workshop-urile noastre, unde am descoperit oamenii cu care am venit. Toate fetele de care mi-era frica ca ma vor pune sub lupa mi-au devenit prietene, mi-au dat instrumente sa ma dezvolt, am invatat una de la alta, am crescut impreuna in aceste zile. Am impartasit experiente pe care nu mi le-am spus nici mie, cu atat mai putin prietenilor sau familiei. Si pana la final s-a creat o energie fantastica intre noi. Am invatat de la fiecare dintre ele si sunt recunoscatoare pentru fiecare experienta.
Si uite ca nu am avut parte de retreat-ul pe care mi-l imaginam eu cu program militaresc, ore de teorie si un loc frumos. Am avut parte de mult mai mult – am avut parte de mine, de oameni frumosi, de experiente pentru suflet, de dezvoltare personala, de iubire, am invatat sa iert (finally!).
Si cu totul neasteptat, am si lasat ceva pe insula – niste frici, ganduri, cateva griji, o mare parte din masculinul din mine.
M-am bucurat de fiecare moment. Si ma bucur in continuare caci m-am intors o alta persoana.

Namaste fetelor!”


Leave a comment

Spiritualitate…. si cu ruj pe buze

IMG_9965

Draga copac,
La fostul meu job de la un lant de fitness  unde am fost director de mkt 5 ani, la una dintre clase  profesorul a dat afara o clienta  si a urlat la ea in gura mare pentru ca purta ruj rosu pe buze. Femeia aia a iesit plangand in hohote umilita si nu am mai vazut-o niciodata. Eu eram oripilata, traumatizata dar si extrem de lasa ca nu am facut nimic. Am stat ca fraiera, ca in armata cu ganterele alea de halterofila in brate si tragand cu turma de fiare, ca socitatea ne invata convingerea  ca “viata e grea si trebuie sa tragem tare pentru ea asa-i ?”. Nu am avut curajul sa ma duc la el sa-i spun sa-si bage frustarile in singurul lucru mare= bicepsul  si nu am avut curajul sa ma duc dupa ea sa o iau  in brate si sa-i spun ca este atat de frumoasa.

De atunci mi-am jurat ca eu voi ajuta ” femeia ” sa ramana femeie si o voi ajuta sa scape de toate convingerile limitative care ii  castreaza feminitatea si frumusetea interioara si exterioara. Convingeri de genul ca frumusetea noastra sacra feminina nu merge mana in mana cu intelepciunea, cu spiritualiatatea, bunatatea, cu seriozitatea, responsabilitatea  si ca una o exclude pe alta. Cine spune asta? Vocea celorlalti, a constiintei colective, dar se poate transforma in vocea ta daca tu o crezi.

Imi aduc aminte de o alta prietena care spune ca s-a vopsit din roscata in satena pentru ca i se parea ca in functia de conducere pe care o are culoarea parului ii va aduce dezavantajul de a fi luata de pitipoanca, proasta  sau … dorita ca femeie de catre sefi sau colegi…?!

O studenta la curs povestea cum a ales inconstient sa se ingrase in casnicie aproape 20 de kg pentru a nu fi atractiva pentru alti barbati pentru ca “nu se cade pentru o femeie maritata”…

O alta studenta de la yoga, avocata  imi povestea cum a pierdut un contract condus de un barbat ca postase o poza in spagat pe facebook pe profilul ei personal “pentru ca poate si vocea parintilor ne spunea ca nu e frumos pentru o fetita sa se cracaneze asa-i ? “..

O tipa pe facebook imi scrie odata ca si-ar dori sa vina si ea in retreat in India cu mine insa nu vine pentru ca faptul ca vede in poze  multe femei aranjate si in rochii, o face sa creada ca e treaba superficiala acolo, turistica si ca nu are ce cauta cu niste pitipoance :)! Au am intrebat-o doar atat : “ce povara si suferinta  a ajuns pentru noi femeile sa ne permitem sa purtam rochii asa-i”?

Pentru ca am si showroomul de rochii la studioul de yoga, rochii pe care eu si sora mea le creem din iubire de noi si de “femeie”, cate vorbe nu am auzit de la colegii de breasla “ca la mine la yoga e doar marketing si parada modei si nimic mai mult ” ca noi doar stim sa ne distram la clase in salopete mulate si sa ne  facem poze” etc etc etc. Intotdeauna vor fi oameni care sa ne spuna ca suntem mici, ca altii sunt mai buni dar pe mine yoga m-a invatat sa fiu blanda cu mine si fiind blanda cu mine voi gasi puterea sa fiu asa si cu ceilalti, asta insemnand chiar acceptarea celor care nu ma plac sau nu impartasesc aceleasi valori cu mine.

Printre altele, Yoga  mi-a adus responsabilitate si asumare.  Mi-a adus sclipirea aia in ochi ca  STIU CINE SUNT SI CE POT si nimic si nimeni nu poate schimba prezenta mea divina. Cred ca pot fi un om foarte bun si bland, cred ca pot fi extrem de inteleapta si cunoscatoare, un profesor  inspirational  de yoga si un terapeut la fel de bun si cu sutana in cap dar si in rochii cu spatele gol daca asa am eu chef. Am invatat sa nu-mi mai castrez feminitatea dupa cum bate vantul celorlalti  si am mai inteles ca daca vrei sa-ti asumi  ZEITA asta care-i la moda acum ai nevoie de curaj… de cohones :))

Am zeci de fete la studio extrem de frumoase, sexy  si ingrijite dar care sunt si bomba de carte, super spirituale  si extrem de realizate in cariera, sotii exemplare si mame iubitoare . Poti fii ce vrei tu sa fii. Dumnezeu te iubeste oricum si traieste prin tine indiferent de cat de inalte sunt tocurile tale.

Cine suntem noi sa judecam ce e bine si ce e rau? Care-i prost si care-i destept? Care-i frumos si care-i urat? Care -i spiritual si care nu-i? Cat de mult arata asta celui care judeca ca nu se  iubeste, ca nu ne respecta  in fiinta si cat de mult sufera? Doar un om care sufera, care nu “traieste in sine”  judeca mai departe…

Lately, imi povestea o studenta de la curs  ca ea abia pe la varsta de 23 de ani a descoperit ca nu e chiar asa blonda si prostuta cum i-a sugerat de-a lungul timpului societatea ( colegii, prietenii, rudele, cunoscutii)  ca ar fi. In timpul scolii se foloseau la adresa ei apelative de genul “blondis”, “prinţes”, daca lipsea de la vreo ora se sugera ca “sigur este la coafor”, ca sa descopere in timp ca reuseste sa termine diveste sarcini mai repede si mai bine decat alte personane… Punctul culminat a fost cand la facultate un profesor a laudat-o in fata intregii grupe cand i-a dat rezultatele unui test de creativitate: “Am primit confirmarea ca aceasta fata nu este doar foarte frumoasa dar este si foarte desteapta, una dintre cele mai intelepte fiinte de pe aici!” . Ea nu era atenta pentru ca “sigur nu avea cum sa fie vorba despre ea” intrucat “vocea celorlati spunea altceva pana acum”  dar profesorul i-a pus lucrarea pe masa si aproape i-au dat lacrimile pentru ca a fost pentru prima data cand si-a dat seama ca frumusetea si intelepciunea  nu se exclud, ba mai mult pot merge foarte bine  mana in mana. Si de atunci si-a acceptat frumusetea si intelepciunea la pachet.

Femeilor li s-a bagat in cap de mici ca daca vor sa faca treburi importante si serioase in viata  “nu au timp de machiaj şi moda”.  Studenta  mea isi dadea seama acum “cat de mult a pierdut” luandu-se dupa aceste opinii exterioare şi mi-a spus “acum mi se pare fascinant si amuzant ce surprinsi sunt oamenii de mine cand descopara ca nu sunt doar o femeie frumoasa precum o papusa cu capul gol”. 

Probabil aceaste atitudini s-au nascut din frica  de a accepta ca se poate sa existe o minte frumoasa sau un suflet frumos intr-o infatisare asemenea. Se apreciaza ingrijirea de exterior ca fiind o treaba atat de superficiala, cand de fapt ingrijirea de suflet si de minte ar trebui sa fie cea mai importanta. Ei bine… eu nu sunt de acord deloc. Ba mai mult, cred ca si exteriorul reflecta sufletul si mintea noastra. Cred ca este o sageata cu doua directii. Este o uniune corp-minte-suflet. Aşa cum ne prezentam lumii este asa cum ne simtim in interior si ingrijirea de sufletul nostru se vede in cat de mult ne iubim cu totul. Cum spunea si Iyanla Vanzant: “Felul cum te prezintii lumii este o ofranda adusa lui Dumnezeu.”

Si nu ma intelege gresit, nu ma refer ca-i musai  sa-ti dai cu ruj si sa te pui pe toace ca sa-ti arati  ca esti femeie, alegi cum vrei tu, ma refer sa lasi sa se vada in ochii tai ca te accepti si te iubesti si sa te inveti sa nu mai judeci pentru ca asta iti provoaca suferinta! Te iubesti? TE accepti? 

In calatoria mea am auzit de multe ori cum sa fii un om spiritual inseamna sa renunti la a avea grija de trup si cumva sa renunti la haine, make-up, respectiv feminitate , sexualitate sacra… pentru noi femeile  etc. Inteleg sa nu fii ataşat de aspectul fizic  insa spiritualitatea, intelepciunea  si puritatea sufletului se pot manifesta din orice forma  si in sutana de puritana dar si in tocuri de 20.

Cred ca degeaba porti haine de preoteasa, meditezi si afirmi ca esti o persoana spirituala daca peste cinci minute barfesti si tipi la chelner ca nu ti-a adus ce tip de sos voiai tu, treaba reala vazuta de mine personal in Bali, sau degeaba esti yoghin cu nu stiu cate mii de ore de yoga daca iti judeci colegii de bransla, razi de  studenti si arunci cu noroi in stanga si dreapta.  

Acestea sunt doar opinii rostogolite din neam in neam pornite din frica sau uneori complexe si suferinta. Noi cred ca putem face mai mult, putem intelege mai mult, putem rupe karma fara sens si ne putem accepta si respecta exact asa cum suntem pe noi si pe ceilalti, fara tendinta disperata de a ne schimba unii pe altii dupa propriile noastre convingeri limitative.

Cred ca suntem unici si diferiti si mai cred ca suntem fiecare minunati in felul nostru  atunci cand realizam ca suntem suficienti.

Asa ca da, am conceput acest studio de yoga si dezvoltare personala pentru ca tu FEMEIE sa fii exact asa cum esti si cum ai chef si sa-ti asumi asta!  

Vino asa cum esti!


Leave a comment

Un tatuaj iti poate ridica sau scade vibratia, de Elyra din livada

 

 

draga copac,

sunt onorata sa cresc si sa evoluez alaturi de studentii mei, sa invat de la ei, sa ma vindec cu ei. Ramona (Elyra) este o copacita tare treaza de la studio, ” tatuator spiritual ” adica de tatuaje de vibratii inalte, care va va vorbi in randurile urmatoare despre cat de important este sa fim constienti de ce alegem sa ne tatuam pe corp, despre cum orice simbol, culoare, forma este vibratie si cum ne putem creste sau scade energia prin ele.

 

“Buna dragilor,eu sunt Elyra si ador sa realizez tatuaje de vibratie inalta pentru ca stiu cat de importante sunt pentru persoana care le poarta cat si pentru mine.Iubesc arta tatuajului si tot ce tine de energie ,univers,dezvoltare personala , yoga,vindecarea cu lumina,puterea subconstientului,istoria religiilor,fizica cuantica si exemplele pot continua pentru ca toate acestea se leaga intre ele si duc la aceeasi idee conform careia noi suntem proprii nostri creatori de aceea este necesar sa ne cunoastem pe noi si sa ne dezvoltam. De-a lungul anilor citind,experimentand pe mine pt ca numai asa poti sa crezi cu adevarat in ceva(parerea mea),am realizat ca noi ne creeam propria realitate prin alegerile pe care le facem si prin gandurile pe care le emanam zilnic in campul de informatie.Tatuajele de vibratie inalta sunt un mare ajutor pe care noi alegem sa ni-l facem in mod constient sau inconstient.Pentru a intelege cum ne ajuta astfel de tatauje este necesar sa intelegem notiunea de frecventa si notiunea de vibratie la un nivel de baza.Asadar tot ce ne inconjoara ,tot ce are viata si nu numai exista intrun camp informational in care totul comunica si vibreaza.Campul informational ne da informatia prin mai multe forme insa in arta tatuajului e necesar sa fac referire doar la trei dintre aceste forme prin care noua ne vine informatia si anume forma luminii, forma gandului si forma sunetului.Toata informatia care circula prin aceste forme enumerate mai sus plus un numar mult mai mare, prelucreaza totul ca un flux energetic.

Forma luminii

 Este tipul de informatie prin care noi percepem lumina.Aceasta informatie venita prin lumina se divide prin cele 7 culori ale curcubeului pentru ca lumina la baza este alba asa cum o percepem cu ochiul liber dar stim cu toti ca ea de fapt e compusa din 7 culori de baza.Si aici stim cum toti ce stari ne dau culorile si ca exista stiinta ce se numeste cromoterapie conform careia fiecare culoare daca este privita indelungat sau nu,trezeste in noi anumite stari .Fiecare culoare in sine contine o informatie pentru ca fiecare culoare este energie si are o anumita frecventa,dar voi evidentia mai jos ce inseamna cuvantul frecventa.Facand o mica paranteza cred ca multi dintre voi sunt familiarizati cu notiunea de chakre si stiti ca purtand culoarea specifica fiecarei chakre se ajunge la vindecarea dezechilibrelor produse de aceasta.

Forma gandului

 Este al doilea tip prin care noua ne vine informatia.Aceasta forma apare atunci cand  gandurile noastre se materializaza prin forma de informatie data de lumina acest lucru se intampla frecvent in arta tatuajului si in orice tip de arta.Forma gandului se divide prin mult mai multe cai de circulatie dar ma voi axa fix pe partea de tatuaje.S-a demonstrat stintific ca particula gandului are o viteza de doua ori mai mare decat a luminii.In cazul tatuajului ,accesand cu privirea un anumit model prin culorile si formele folosite noi accesam un anumit gand,sentiment sau stare. Nu cred ca sunt oameni care sa se uite la tatuajele lor si sa nu realizeze ce au tatuat de aceea e important ce stare emite si daca acceseaza un gand pozitiv sau negativ.

Forma sunetului.

Facand o mica paranteza stim cu toti ca exista vindecarea cu sunete,cat de apreciata este muzica si ce stari ne dau sunetele pe care le auzim. Exista o stiinta ce se numeste  Cimatica si aceasta transpune sunetul in forma fizica si evidentiez acest lucru pentru ca  stim cu toti tatuajele ce reproduc sunetul.Si iata ca sunteul ne vine si pe calea lumini atunci cand alegem sa ne tatuam un anumit sunet.Aceasta stiinta transpune sunetul folosind tot felul de pulberi pe tot felul de suprafete care iau forma frecventelor emante de sunet.In arta tatuajului informatia ne vine prin sunet si atunci cand alegem sa ne tatuam o mantra ,un text,un citat sau un principiu de viata toate importante pentru noi.De fiecare data cand spunem cuiva ce anume am ales sa ne tatuam utilizam vocea si astfel folosim sunetul pentru a accesa o informatie si pentru a o transmite.
Toate aceste trei tipuri pe care eu le-am evidentiat mai sus circula pe anumite frecvente .

Ce este o frecventa?

Freceventa este modalitatea prin care se masoara numarul de cicluri pe unitatea de timp la fenomene repetitve si aici exemplele pot fi nenumarate insa ma voi limita facand referire la intamplari,ganduri,actiuni,sentimente,cuvinte,idei care au o anumita cicilitate adica un anumit interval de repetitie.Aceste frecvente se masoara in Hertzi,Kilohertzi,Megahertzi si Gigahertzi pentru ca ele circula pe o anumita viteza de vibratie ,se refera la cat de repede ne vine informatia ce duce la materializare.

Am enumerat 3 tipuri de forme prin care ne vin informatiile in arta tatuajului,iar aceste forme vin prin frecvente.Si frecventele se clasifica in mai multe categorii dar aici e necesar sa evidentiez doar frecventa luminii,a gandului si a sunteului.

Frecventa luminii

 Se masoara prin interferometru.Astfel fiecare culoare circula pe o anumita frecventa ce poate fi joasa au inalta.Frecventa joasa inseamna ca informatia ne vine mai greu ,sau in variante ce nu ne sunt benefice si frecvetele inalte insemana ca informatia ne vine mai repede si efectele sunt in ce in ce mai benefice noua.De exemplu in cazul culorilor este foarte important ce fel de culori alegem sa ne tatuam si sa le privim pentru toata viata.As putea da doar trei dintre culorile de frecvente joase cum ar fi:

negru ce da o stare de intimidare,raceala si va las pe voi sa deduceti unde este frecvent folosit negru;

rosu,privit indelungat ne da o stare de nervozitate si stres;

 – portocaliul creste starea de agitatie.

Culorile de frecventa inalta emit altfel de informatie catre noi intr-o viteza mult mai mare,astfel:

 –galbenul da o stare de liniste,intelepciune si calmitate;

verdele emite dragoste si echilibru;

albastrul privit indelungat duce la dorinta de cunoastere,ne da sanatate si ne ajuta la capacitatea de a lua decizii.

Frecventa sunetului

Se masoara prin mai multe tipuri de aparate cum ar fi Sunometru si Vibrometru.Ea apare in muzica,vorbire si tot ce are legatura cu emisia de sunete.Si aici sunetul poate fi pe frecvente joase sau inalte si se refera la cat de repede ajunge sunetul la noi si ce stari ne da.De aici si intreaga terapie cu vindecarea cu sunete dar sunt foarte multe de spus in acest domeniu.

Frecventa gandului

Face referire la telepatie si la cat de repede duce la materializare gandurile noastre in functie de frecventele pe care le acceseaza.De exemplu gandurile de frecventa joasa sunt acelea care fac referire la ura,critica,barfa,invidie,neieratre,razbunare, neacceptare,tristete sau orice fel de cuvant negativ cum ar fi prost,urat,la injuraturi in mare la tot ce este negativ si ne creeaza o senzatie de discomfort sau neplacuta .Iar frecventele inalte fac referire la gandurile de iubire,acceptare,iertare,compasiune,recunostinta si exemplele pot continua cuvinte de frecventa inalta sunt puternic,capabil.,luminos etc orice cuvant ce ne da o senzatie placuta si o stare placuta creierului si sufletului nostru.

Aceste 3 forme de informatie ce circula pe anumite frecvente sunt folosite de stiinte,de religii,psihologie,cromoterapie,arta,muzica si exemplele pot continua.Ei bine toate aceste domenii sunt niste pioni care folosesc aceste informatii prin frecventele din campul informational pentru a comunica si a-si atrage anumite scopuri ce duc usor,usor la materializare.Toate acestea trei tipuri de informatie circula prin frecvente in campul de informatie pe anumite viteze ,atunci cand frecventele joase se intalnesc cu altele joase se produce materializarea adica rezoneaza si duce la vibratie la transpunerea in realiatate a informatiei respective asa cum e si cazul frecventelor inalte ,medii,in principal de acelasi fel.

Am explicat mai sus ce sunt frecventele joase in cazul sentimentelor ,culorilor si sunetelor.Atunci cand noi avem obiceiul sa emanam ganduri de victimizare,critica,barfa,tristete,neacceptare,ura etc sau cand accesam mereu cu privirea un tatuaj ce ne da o stare neplacuta tot ce facem e sa crestem sansele ca aceste frecvente sa se intalneasca in campul de informatie cu acelasi tip de frecvente si sa le atragem in viata noastra.Ce avem obiceiul sa gandim,spunem si sa facem aia atragem in viata noastra nu degeaba si proverbele de ce iti e frica de aia nu scapi ,cine se asemana se aduna,ai grija ce gandesti ca aia atragi.

In cazul tataujelor este foarte important ce imagine alegem sa ne punem pe piele pentru ca privind zilnic,ora de ora ,clipa de clipa un tatuaj cu o imagine trista,negativa sau care iti da o stare negativa tot ce facem e sa accesam o frecventa joasa prin gandurile care ni le da imaginea respectiva si prin culori si sa ii crestem viteza de materializare pt ca o privim zilnic,tot ce facem e sa ne sabotam singuri si sa mai adaugam vietii noastre inca un gand nociv noua pentru ca am ales un astfel de tatuaj.Mintea umana are tendinta sa gandeasca negativ,noi avem 60000 de ganduri pe zi din care foarte multe din ele sunt pline de scenarii negative asta in cazul oamenilor care nu constientizeaza ca alegand sa gandeasca asa atrag tot ce e mai rau in viata lor.Asa ca ar fi pacat sa ne punem pe piele un astfel e tatuaj.Cu cat emani sentimente ce tie iti fac rau mai des cu atat atragi fix aceleasi situatii in viata ta care sa iti genreze si mai multe sentimente de acelasi fel pentru ca le cresti viteza de materializare prin repetitia acelorasi informatii.Multi dintre noi au tendinta sa gandeasca neagtiv datorita societatii in care traim unde e promovat tot ce rau,datorita tiparelor din copilarie care au fost nocive unor anumiti oameni,datorita faptului ca multi dintre noi ne-am obisnit sa stam in ganduri negative fara macar sa constientizam.

95% din mintea noastra reprezinta subconstientul iar 5% constientul, suntem condusi de subconstient intr-o proportie uriasa iar daca acesta este plin de amintirii neplacute, neiertare,scenarii negative si tot felul de programe nocive in cazul celor mai multi oameni cadem usor prada partii negative asa ca e important sa fim atenti la ce ganduri emanam si ce tatuaje alegem sa ne facem.

Din experienta mea de tatuator,toti oamenii care aveau tatuaje triste,sadice,cu tematici negative erau oameni tristi la baza cu probleme ce isi faceau asemenea tatuaje poate ca li se pareau cool sau sa para duri ,insa motivele pentru care alegeau nu erau unele constructive sau pozitive.Ce sentiment ii trezeste unui om care are tatuat sange,zombi,semne satanice sau orice alta imagine ce creeaza un disconfort vizual si toate realizate in culori inchise sau de vibratie joasa???????Va las pe voi sa va ganditi,pentru ca raspunsul e firesc.Acest tip de tatuaj ii va influienta toata viata si le va scadea vibratia ori de cate ori accesezaza cu gandul acele imagini.Am intalnit si oameni care isi tatuau simboluri sataniste ei stiind clar de ce.Am tatuat oameni care alegeau sa isi tatueze viciile pe care ei le-au avut crezand ca vor scapa de ele dar tot ce faceau erau sa acceseze fix acceasi informatie de care voiau sa scape si sa se intoarca la viciile lor,sau alegeau sa isi tatueze amintiri neplacute sau ceasuri,clepsidre care nu faceau decat sa le dea sentimentul ca le trece timpul si ca sunt mereu pe graba chiar daca nu acela era adevaratul motiv pentru care il faceau,am mai tatuat cutite,sarma ghimbata,cranii si exemplele pot continua.Nu stiam in accea perioada a vietii mele ce informatii acceseaza acele imagini dar de fiecare data imi crea o stare de discomfort cand lucram la asemena tatuaje .Niciodata nu mi-a placut sa fac astfel de tatuaje dar fiind sclava banilor atunci alegeam sa le fac.Ei bine acum refuz astfel de tatuaje pt ca stiu ca ii fac omului un rau nu un bine.

Uitandu-ne un pic in religii si istorii nu degeaba exista simbolurile sataniste ,nu degeba ele erau folosite,nu degeaba exista simboluri folosite in magia neagra ,filme hororr,arta macabra si exemplele pot continua toate acestea dau anumite stari omului scazandu-i drastic vibratia si marindu-i sansele sa atraga tot ce e rau in viata lui daca tot ce acceseaza are un numar mare de repetitii in intervale scurte de timp.

Infomatiile folosite prin cele trei tipuri de forme enumerate mai sus daca au frecvente inalte devin miraculoase pentru noi atat gandurile ,culorile cat si lumina.Insa pana a ajunge aici simt sa va povestesc din experienta mea de tatuator cum am ajuns sa cred si sa inteleg logic si firesc eficienta acestor imagini si simboluri.Acum ceva timp am tatuat o fata care a ales sa isi fac pe cap o yantra,arata oarecum ca o mandala dar e mai colturoasa.Yantra se numea Sri Yantra si avea ca informatie focarul de putere in care intregul univers este proiectat intr-o forma condensata,prin care se realizeaza punerea in inefabila rezonanta a microcosmosului adoratorului cu anumite aspecte sau energii specifice lui. Am intrebat-o de ce a ales sa isi faca acest tatuaj si mi-a spus ca stie cat de mult o ajuta. Era primul ei tatuaj si nu intamplator l-a dorit pe cap. Aceasta fata vindeca oamenii energetic si stia clar puterea acestui simbol.Simbolurile de vibratie inalta au frecventele atat de inalte incat viteza de vibratie e atat de mare ce duce instant la materializare.Atasez aici acest tatuaj care mi-a produs o deosebita placere sa il realizez.

Curioasa fiind de fel am inceput de atunci sa studiez tot ce tine de ceea ce alegem sa punem pe piele.In afara de ea am intalnit mult mai multi oameni care isi tatuau tot felul de simboluri si imagini de vibratie inalta, multi dintre ai aveau habar de ce.Am si eu tatuata o mantra,semnul om ,si inca alte tatuaje unde am folosit corect culorile si am avut girja ce mesaje imi transmit iar efectele au inceput sa se vada.

Tatuajul se folosea inca din antichitate de acum 10000 de ani. Si in acest caz nu degeaba au fost descoperite tatuaje pe mumii de acum 5000 de ani cum ar fi ochiul lui horus sau anchul ,ele aveau un anumit rol. Pe vremea dacilor zeitele Bendis erau toate tatuate pe frunte ele deveneind de mici eleve si ajungand sa devina persoane respectate,apreciate,fiecare avand un anumit domeniu de interes in vindecarea cu plante,puteri magice,astre etc.Nu degeaba exista nenumarate religii care folosesc anumite simboluri,nu degeaba exista feng shui,reiki,religia chinezilor a japonezilor,indienilor,budhistilor,hinduistilor ce e plina de simbolisicta.Simbolurile de vibratie inalta au frecventele atat de mari incat informatia ne vine mult mai usor uneori instant si materializarea incepe sa se produca rapid.Cand noi avem obiceiul sa emanam ganduri de impacare ,liniste,iertare,acceptare,compasiune,recunostinta,iubire etc.,cand folosim cuvinte de vibratie inalta,privim culori de vibratie inalta si ascultam sunete de vibratie inalta toate acestea fac sa ne creasca nivelul vibrational incat sa atragem in viata noastra tot ce ne benefic si ne ajuta in evolutia noastra.Tatuajele de vibratie inalta pot fi orice iamgine ce ne da o stare de bine,peisaje ,flori,imagini placute in general, in culori de vibratie inalta cum ar fi galben,verde,bleu,albastru,violet,roz etc,ele pot fi de vibratie super inalta cum sunt madalele,mantrele,simbolul ying yang,Hamsa hand simbolul Om,de vibratie mega inalta cum sunt yantrele si tot ce tine de geometria sacra cum ar fii floarea vietii si exmplele pot continua.Ei bine aceste imagini sunt atat de puternice incat informatia accesata vine atat de repede inact efectele se vor vedea in cel ma scurt timp.Daca tot ne facem un tatuaj haideti sa fim constienti ce ne facem ,haideti sa numai alegem sa ne sabotam singuri sa ne tatuam numai imagini ce atrage tot ce ne e nociv.Nu e nevoie sa crezi in energie sau alte lucurui ,crede in intuitia ta,gandeste-te logic si sufletul tau iti va da raspunsul.Tot ce fac ,fac din inima din dragoste pentru voi,pentru mine si pentru arta tatuajului.Pe mine ma face super fericita sa pun pe voi imagini de vibratie inalta,super inalta si mega inalta pana la cer :).

Va astept cu drag sa va tatuez sa impartasim experiente de viata frumoasa sa ne acceptam asa cum suntem sa creem un loc unde sa ne creasca vibratia care sa atraga tot ce ne e mai benefic noua.Si apropo de loc cu vibratie inalta va recomand din suflet sa mergeti la Yoga-Sunt un copac studio&more, unde o veti intalni pe profesoara mea de yoga, un om minunat care stie ca acceptarea,compasiunea,iubirea sunt cele mai mari comori ale noastre.Acolo veti simti vibratia locului cat e de inalta, veti primi forma de informatie cu frecevente atat de inalte sub forma de sunet,imagine,gand,miros.Recomand din inima acest loc pentru ca Andreea a inteles ce e de fapt cel mai de pret pe lumea asta pentru un om si anume sa se accepte, sa se iubeasca, sa ierte si sa se ierte pe el insusi ,sa fie recunoscator , sa isi repare blocajele, sa se imbrace cat mai colorat, sa asculte muzica de vibratie inalta ,sa lucreze cu el si cu mintea lui non stop pentru a nu se lasa prada gandirii negative,sa fie in echilibru si exemplele pot continua pentru ca ea a descoperit comoara din interiorul ei si tocmai de aceea o impartaseste si cu ceilalti.Daruirea din inima fara a astepta nimic in schimb ne face cu adevarat fericiti.Si tocmai de aceea ne invata si pe noi aceste comori ale omului pt ca fericrea este o alegere ca si tatuajul.Iar daca noi suntem bine cu noi vom fi bine si cu ceilalti,cand vom intelege ca de fapt noi sumtem problema noastra si nu cei din jurul nostru viata va deveni magica.

Atasez aici cateva tatuaje de vibratie inalta pe care eu le-am realizat.Prin orice peisaj alegem sa ne tatuam ne dam o stare de bine si emanam ganduri ce ne duce la natura,la mama pamant si ce frumoasa este aceasta planeta.

Orice imagine ce ne aduce aminte de unde venim ce ne da o starea de unitate cu universul si cu tot ce ne inconjoara, nu face decat sa ne inalte si sa ne canalizeze gandurile pe o idee ce duce la cresterea vibratiei noastre.

Tatuajele de vibratie inalta dupa cum am spus pot face referire si la texte , principii de viata sau afirmatii ce pentru noi functioneaza ca un ajutor sau reamintire a unui gand.

Prin tatauje se acceseaza anumite informatii pentru ca ele au o anumita istorie in spate si au fost folosite pentru anumite scopuri de catre religii stiindu-se ca ele acceseaza anumite frecvente cum ar fi simbolul Om din tatuajul de mai jos,mandala sau ying yang.

Ultimul tatuaj este o mantra, facand o mica paranteza,Shadhguru spunea ca, mantra înseamnă un sunet, o anumită rostire sau o silabă. Astăzi, știința modernă vede întreaga existență ca o reverberație a energiei, având diferite niveluri de vibrație. Acolo unde este vibrație, acolo este obligatoriu să fie și un sunet. Aceasta înseamnă că întreaga existență este un fel de sunet sau un amestec complex de sunete; întreaga existență este o simfonie de mai multe mantre. Dintre acestea, câteva mantre sau câteva sunete au fost identificate și pot funcționa ca niște chei. Dacă le folosești într-un anume fel, ele devin chei care deschid diferite dimensiuni ale vieții și ale experienței interioare. Aceasta înseamnă că întreaga existență este un fel de sunet sau un amestec complex de sunete; întreaga existență este o simfonie de mai multe mantre. Dintre acestea, câteva mantre sau câteva sunete au fost identificate și pot funcționa ca niște chei. Dacă le folosești într-un anume fel, ele devin chei care deschid diferite dimensiuni ale vieții și ale experienței interioare.Este ceva ce te străduiești să devii pentru că, dacă nu devii tu însuți acea cheie, existența nu ți se va dezvălui. Să devii o mantră înseamnă că tu însuți devii cheia. Numai dacă tu ești cheia, poți deschide încuietoarea. Mantrele ar putea reprezenta o foarte bună etapă pregătitoare. O singură mantră poate face lucruri extraordinare oamenilor. Ele pot fi niște forțe eficiente pentru a crea ceva, dar asta numai dacă ele vin dintr-o sursă care are o înțelegere deplină a sunetului. Când spunem: “toate acestea sunt sunete”, vorbim despre creația însăși. Dacă o mantră vine de la o astfel de sursă, cu acest nivel de înțelegere, și transmiterea ei este pură, atunci mantra poate fi într-adevăr o forță eficientă. Ei bine alegand sa ne tatuam o mantra de cate ori o rostim creeam “magie” vindecatoare in viata noastra pentru ca si noi suntem magici.Am simtit nevoia sa va arat si cateva poze cu mine si doi clienti fericiti,pentru ca asa cred eu ca e firesc.

Dedic acest articol comunitatii de copacei iar pe mine  ma gasiti pe instagram Elyra_vibes­­_ink pe facebook Elyra Ink si pe canalul meu de you tube  

  sau puteti scrie la cautari pe you tube doar Elyra ink unde voi prezenta saptamanal cate un episod despre o imagine ,simbol, mandala ,mantra,yantra si tot ce tine de imagini ce duc la accesarea informatiilor de vibratie inalta ce noua ne sunt benefice.

NAMASTE! SUNTETI FABULOSI!”

 

 

 


Leave a comment

DE LA EGO LA SINE de Adrian 

suntuncopac
draga copac,
Adrian este noul prieten al copacilor, iubitor de viata,  story teller si profesor de Tao Yoga. Un suflet deschis si bland, imparte cu tine in articolul de mai jos  cum ajunge de la Ego la Sine. Pe Adrian il poti gasi  aici  si ocazional si in casa copacilor, de exemplu pe 13 iulie de la 19.00,  pregatim o frumoasa clasa de yoga pentru coracon’ pentru atragerea / trezirea sufletelor pereche, detalii aici.
DE LA EGO LA SINE de Adrian
 Ego-ul este acea parte din noi care își caută în permanență o indentitate. Dacă această ”personalitate” nu este împlinită în funcție de așteptări, dorințe, intenții, aspirații credințe ”așa nu” sau ”așa da”, atunci este nemulțumit. Iar pentru că acest lucru este imposibil, omul egotic exprimentează nemulțumirea îmbătându-se cu iluzii.
Natura, Dumnezeu, Tao a făcut în așa fel încât oamenii să își oglindească părțile obscure, de umbră, dar și pe cele elevate de lumină în scopul autocunoașterii. În virtutea acestui fapt: OAMENII DE LÂNGĂ tine sunt cea mai mare comoară a ta. Este valabilă și RECIPROCA.
Datorită lor trăiești, mânânci, gândești, vorbești, ei te-au integrat, te-au ajutat să ființezi. Recunoștința este inevitabilă, altfel rămâneai un om al junglei, orientat doar spre emoțiile primare.
Sinele are deja o identitate (neutră) și vine cu întreaga înțelepciune a big bang-ului în spate. Nu mai are nimic de căutat, nimic de găsit, nimic de crezut. El ”este”.
# nu este ușor să crezi că totul depinde de tine
# da, libertatea poate fi o povară imensă
# da, ți este greu să crezi că războiul este o parte din tine
# da, nu-i ușor să vezi că TU ai creat această realitate.

Și totuși, ce ai de făcut?

  • Acceptă-te pe tine însuți cu bune și cu rele.
  • Asumă-ți viața pe care o ai.

#1 Asigură-te că ești oglindă

… acesta este exercițiul cel mai înalt al conștiinței. Funcționează precum o oglindă care proiectează în afară tot ceea ce este înăuntru. Se poate reflecta în absolut orice, rocă, om, floare, pom. Pentru asta este nevoie de EMPATIE!

#2 Fii tu însuți

Ca sa poți fii tu însuți ai nevoie de relaxare, bună dispoziție și de poftă de viață. Ca să simți asta, ai nevoie de practică spirituală. Cultivă așadar energia yuan qi, a neutralității și compasiunii și îți garantez că la numai o lună de practică vei simți profund schimbările în atitudinea ta dar și la nivelul calității relațiilor cu oamenii din jurul tău.

#3 Lasă grijile, trăiește!

Vei avea griji mereu, ține doar de perspectivă. Este un doar shift de percepție. Într-unul ai grijile (#nr.1) , iar obiectivul este rezolvarea lor, astfel, viața rămâne în plan secund, pentru că numai după ce vor trece problemele, te vei putea bucura și tu de viață. Și totuși, aceeași viață ți-a demonstrat că nu ai dreptate! Că după ce o grijă a trecut, a apărut o alta. Așadar, PUNE VIAȚA PE PRIMUL LOC!

#5 Dă-ți voie să mai greșești

Ideea este că greșești oricum, doar că de data asta nu te mai victimiza atât și vei înceta mai repede cu lamentările și părerile de rău.

#6 dă-ți voie să nu știi… nimic! 

Universul ăsta este atât de vast, de ce ai reduce totul la tine? Sunt atâtea informații care îți lipsesc, relaxează-te, nu e nimic rău în a nu știi. Cunoașterea rațională poate fi atât de limitată… Așadar, lasă omnisciența, bucură-i pe ceilalți cu.. prezența! Și nu orice fel de prezență, ci una conștientă.

#7 Iubește și… fă ce vrei tu! 

fără iubire suntem ”alame sunătoare”, acrobați care fac sex fără sentiment, oameni care muncesc că să supraviețuiască. Iubește și vei munci cu pasiune, vei simți ce înseamnă să faci dragoste, nu sex, vei trăi cu fiecare celulă conectat la Forța Nevăzută a Vieții.

#8 Ai încredere în Viață!

Viața nu este separată de tine, ești o parte din ea. Dă-i voie să își scrie poeziile în ființa ta, las-o să șoptească, să se manifeste în formele ei cele mai elevate.