Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu

Category Archives: Motivatie si inspiratie


by Leave a comment

Emotii joase captive in corp

001

 

Nod in gat? Pumn in stomac? Cutit in inima? Cu siguranta iti sunt cunoscute aceste monologuri interioare!

Ei, iata ca emotiile iti vorbesc! Dar oare avem noi ochi si urechi sa le ascultam?

Emotiile joase, captive in corp au capacitatea de a afecta intreg sistemul unei persoane, in realitate toate bolile, afectiunile si indispozitiile isi gasesc explicatiile in faptul ca anumite emotii sunt blocate.

Cum raman emotiile blocate acolo? De fiecare data cand refuzam sau nu stim cum sa experimentam o anumita energie emotionala aceasta ramane blocata si ne afecteaza pe termen lung.

De exemplu, de fiecare data cand te faci ca nu vezi ceva, incerci sa treci cu vederea si iti spui ca de fapt nu te deranjeaza, aceasta emotie nemanifestata ramane blocata acolo. Emotiile au nevoie de vocea ta ca sa fie constientizate si vazute  si daca le ignori nu rezolvi situatia, doar te incarci.

Sau poate trecem printr-o situatie noua pentru noi, un deces, o despartire, o concediere, un eveniment care ne face sa inghetam si nu stim cum sa reactionam si sa ne manifestam. Emotiile tale urla catre tine: Hei, priveste-ma ! Sunt si eu aici! Vezi-mi lectia!

Ele nu vor sa-ti faca rau, vor doar sa te faca mai constient!

Care sunt emotiile joase ce se pot bloca? Cele mai comune sunt frica,  anxietatea, rusinea, vinovatia, dezgustul, jalea, critica – pentru ceilalti sau pentru propria persoana, nesiguranta, sentimentul de a fi complesit, greutatea data de lipsa suportului, sentimentul de a nu fi valoros, conflictele interioare.

Aceste emotii si trairi ne sunt date ca sa le experimentam si nu sunt deloc rele, au puterea de a ne face sa evoluam, sa ne descoperim limitele si sa crestem, ne fac rau doar daca ne agatam de ele sau le ignoram crezand ca nu ne afecteaza.

Cum putem sa vindecam si sa eliberam aceste emotii?

In primul rand sa le constientizam si sa observam gandurile care au provocat aceste emotii. Sa le vedem, sa le descoperim, sa le scoatem la suprafata si sa avem aceasta intentie de a lucra cu ele. Odata descoperite si intelese  ele colaboreaza cu noi si se lasa vindecate si eliberate chiar si prin niste simple rugaciuni, mantre sau afirmatii pozitive.

Eu as recomanda tehnica  EFT – tehnica tappingului  este una minunata pentru ca are capacitatea de a pune in miscare energia din corpul nostru si de a scoate la suprafata si a elibera acele evenimente, ganduri care ne-au tulburat si emotiile pe care le-am pastrat.

Vezi VIDEO aici ❤ 

 


by 1 Comment

Sunt aici sa te sustin!

CRINA(April22,2019)-99

Dupa ce am terminat cursul de Theta Healing am renuntat sa mai folosesc o expresie pe care o aveam foarte des in vocabular “te ajut”.

Am descoperit ca atunci cand spuneam ca ajut pe cineva de fapt ma pozitionam undeva deasupra si actionam din ego – “am eu ceva in plus fata de tine si te invat eu pe tine”. Ceea ce este complet fals. Oamenii nu au nevoie de ajutor pentru ca acest lucru le creeaza neputina si le incurajeaza victima interioara. Ei au nevoie sa fie ghidati si sustinuti sa se conecteze cu Sursa Infinita. Eu nu ajut oameni si imi dau seama ca nici nu ma consider mai presus de nimeni, nu am absolut nimic in plus, pur si simplu impart din ce sunt si invat de la fiecare persoana care imi trece pragul, de la toti oamenii cu care interactionez si cu care am contact, real sau virtual.

Ma conectez cu Dumnezeu si Il las sa lucreze prin mine , noi suntem doar canale.

Ce fac eu de fapt? Sustin si creez spatiu. Ofer uneltele necesare si le fac accesibile cui are nevoie de ele.

O expresie alta expresie pe care o folosim des, dar nu ar fi cazul – sa ne vindecam. Bali este denumit healing place (loc vindecator) dar am auzit de curand acolo o teorie care mi-a placut mai mult si anume ca nu este cazul sa spunem ca “ne vindecam” – de ce sa ne vindecam pentru ca nu suntem bolnavi?! Corect ar fi sa spunem ca “evoluam” sau ca ne extindem.

Eu cred in puterea cuvintelor si cred ca acestea sunt capabile sa ne ridice vibratia, sa ne-o coboare, sa ucida visuri sau sa creeze un viitor luminos. Cuvintele si afirmatiile pe care le folosim ne formeaza realitatea.

Asadar sunt aici ca sa te sustin sa te extizi, iti ofer spatiul sa te dezvolti si sa te transformi.

Sunt aici sa iti sustin procesul prin care treci si sa cautam impreuna solutiile cele mai potrivite pentru tine.

Sunt aici sa impart cu tine tot ce am invatat si experimentat pe propria piele.

Sunt aici sa te sustin sa iti sadesti semintele visurilor noi si sa le privim impreuna cum rasar si iti lumineaza viata.

Sunt aici sa te sustin atunci cand simti ca ai nevoie de cineva langa tine, pentru ca sustinandu-te pe tine, evoluam impreuna, crestem impreuna, ne trasformam impreuna.

Tu ai toate resursele, eu te pot sustine sa-ti dau un “branci” catre sine.

Namaste❤🤗


by Leave a comment

“Chiar funcţionează afirmaţiile pozitive?” de Ana un copacel din Livada

sdr_HDRB

Cred că în topul lucrurilor care mă fac să simt că nu am suficienţi ochi să-i dau peste cap este când cineva intră cu bocancii în viaţa mea să îmi explice „adevărul lor” şi cum au ei dreptate şi „vezi Doamne, eu nu”. Pe vremuri m-aş fi enervat, acum pot să zâmbesc şi să trec mai departe ca şi cum nu am auzit nimic, doar mi-a trecut o gâză pe lângă ureche.

Aşa s-a petrecut de curând când doi domni au intervenit aşa, din senin să mă înveţe nişte chestii.

Unul a ţinut să îmi spună că LUI I SE PARE aiurea ce fac eu (nu mai ştiu ce făceam exact) şi mă certa şi s-a supărat foarte tare că eu nu am vrut să îmi asum „critica”.

In primul rând, ce „i se pare cuiva” nu trebuie neapărat să mi se pară şi mie şi am această opţiune să consider că fiecare are dreptul la opinii, dar eu nu sunt obligată să le primesc şi să mi le lipesc de frunte. Mi s-a urat să rămân în bula mea roz şi am râs mult, de parcă bula mea roz e naşpa, e foarte mişto şi miroase a frangipani.

Astăzi ştiu foarte bine faptul că toate complimentele, dar şi „criticile” nu au legătură cu mine neapărat, ci cu filtrul personal al celui care le emite. Daca cineva îmi spune: „Vai, Ana eşti superbă!” deşi îmi creşte aşa puţin pipota de bucurie, revin cu picioarele pe pământ destul de rapid şi îmi amintesc că doar persoana respectivă mă vede aşa. În acelaşi timp, Gigel consideră că nu sunt „chiar aşa superbă”, ba chiar poate să îmi facă o listuţă cu vreo câteva defecte.

Ce fac eu cu aceste informaţii? Nu mare lucru, pentru că am ajuns la nivelul în care eu ştiu foarte bine cum sunt (nu am investit în dezvoltare personală ani de zile degeaba) îmi ştiu şi părţile bune şi pe cele mai puţin bune şi nu am nevoie de validare sau „critică constructivă”  de la oameni pe care abia îi cunosc.

Cine este în măsură să îmi dea sfaturi? Persoanele cărora le cer eu acest lucru, oameni pe care îi admir, le respect opinia şi mai ales, care ştiu că nu mă iau pe ocolite. Însă, chiar şi atunci, am opţiunea de a alege ce fac cu informaţia, să mi-o asum sau nu.

sdr

Al doilea domn, foarte simpatic şi drag mie de altfel, nu mi-a spus o opinie de-a lui, ci o certitudine de-a lui… şi anume că afirmaţiile sunt un fel apă de ploaie şi nu sunt aşa de utile. Dacă „afirmi dorinţe” nu te ajută cu nimic. Aici chiar era să pic de pe şezlong. Say what?

Şi în acest caz, consider că fiecare are dreptul la opiniile lui şi chiar că are dreptate. Atât timp cât el are această credinţă şi spune plin de certitudine că „afirmaţiile sunt apă de ploaie” pentru el chiar aşa o să fie.

Însă, în cazul meu (şi al multor alţi oameni), afirmaţiile au fost puternice, atât de puternice că mi-au schimbat viaţa.

Aşadar, am ales să explic ce înseamnă pentru mine afirmaţiile, de ce le consider puternice şi de ce nu mă despart de ele de ani de zile.

În primul rând chiar şi Biblia spune „la început a fost cuvântul”, eu cred în inspiraţia biblică şi în general în maeştrii spirituali (singurii maeştrii de fapt, nu toţi închipuiţii care au făcut un curs şi au devenit maeştrii peste noapte), aşadar mă inspir din viaţa lor. Dacă El a creat prin cuvânt, şi noi suntem creaţi după chipul şi asemănarea Lui, atunci ghici ce? Şi noi dăm viaţă realităţii prin cuvinte.

Nu o să devenim ceea ce emitem fix azi, însă în timp, după ce afirmaţia devine încărcată de sentimentul tău că ce spui tu este real, chiar dacă în formă fizică acum nu vezi, în momentul acela tu creezi.

Concret, putem lăsa teoriile şi să dăm exemple palpabile. Doi ani de zile îmi spuneam în sinea mea că este imposibil să îmi dau demisia şi să mă mut în Bali. Credeam asta, afirmam asta şi fix asta se întâmpla.

Într-o zi însă… am decis să mă întreb:

Bine, dar cum ar fi totuşi să fac asta?

Tot nu aveam răspunsurile. Mult timp m-am întrebat asta. Apoi, într-o zi luminoasă am afirmat pur şi simplu: Îmi dau demisia şi plec în Bali. Eram în acelaşi stadiu, nu se schimbase nimic, fără plan, fără resurse, fără nimeni care să mă ajute sau să mă susţină, ba dimpotrivă. Dar eu repetam această afirmaţie obsesiv, ştiam sigur că în Martie, peste 6 luni, plec în Bali.

Ei bine, suntem la doi ani distanţă de acel moment şi afirmaţiile mele mi-au adus tot ce aveam nevoie, curaj, resurse, idei şi am plecat în Bali. Lucurile s-au aşezat pentru mine, am revenit şi în ţară, am revenit iar în Bali şi acum ştiu sigur că dacă eu scot pe gură ceva obsesiv – Universul mă ascultă. Că se plictiseşte şi vrea să scape de mine sau pentru că am eu credinţa în afirmaţii foarte puternică, nu ştiu… dar mi-a demonstrat asta şi nu cercetez.

Această credinţă a mea în afirmaţii mi-a fost demostrată de asemenea la majoritatea cursurilor la care am participat aici. Ai frici? Fă afirmaţii contra lor! Ai chakrele blocate? Fă afirmaţii care să le deschidă! Ai visuri? Fă afirmaţii că s-au petrecut deja.

Ba chiar, am auzit la un curs, ceva ce eu făceam deja fără să ştiu, şi anume că muzica pe care o ascultăm este foarte importantă şi ne influenţează activ viaţa. Intuitiv, ştiam că nu vreau să ascult melodii triste gen Adele – Someone like you. Serios acum, de ce ar asculta cineva o melodie aşa patetică? Şi mai ales cum să cânt despre faptul că un ameţit iubeşte pe altcineva? Când mă supără cineva ascult Toni Braxton – He wasn’t man enough şi sincer, chiar îmi creşte spiritul şi vibraţia şi tot ce vrei. Ei bine, am primit confirmarea, iar, că afirmaţiile, indiferent că sunt făcute voit sau involuntar, ne afectează viaţa.

Scriu acest articol acum, când m-am întors de la cacao ceremony unde am cântat:

I am blessed, so blessed, I am limitless, limitless.

Pe bune că am început să cred asta despre mine după doar 5 minute de cântat. Imaginează-ţi ce se poate întâmpla dacă îţi repeţi asta în fiecare zi.

Ce pare o afirmaţie în vânt la început, devine o realitate personală în timp.

Minunea este că avem o alegere. Noi alegem ce ne spunem şi ce dăm voie să devină adevărul nostru personal, credinţa noastră. Afirmaţia noastră de fiecare zi. Crezul nostru.

Nu te sperie puţin acum să spui despre tine: „Ce grasă sunt!”, „Ce urât sunt!”, „Nu am niciodată bani!” şi mai ştiu eu ce nebunii? Eşti ceea ce spui. Eşti afirmaţiile tale!

Afirmaţiile mele s-au perfecţionat în timp, tot studiez valoarea lor de ani de zile.

Câteva secrete?

Afirmaţiile trebuie făcute doar la timpul prezent şi fără negaţie – Se evită negaţiile,  pentru că mintea noastră nu pricepe cuvântul „Nu” şi la prezent pentru că dacă spunem “Vreau să fiu sănătoasă” rămânem doar cu vrutul. Trebuie o certitudine: “Sunt sănătoasă!“.

Afirmaţiile se fac încărcate de emoţie – Când spunem „Am un corp sănătos şi frumos” ne punem în acel sentiment de mulţumire, recunoştinţă că avem un corp sănătos şi armonios. Afecţiunile nu o să dispară peste noapte şi nici nu o să facem pătrăţele pe abdomen în 2 zile, însă afirmaţia va aduce schimbări în abordarea noastră faţă de corpul nostru. Vom atrage răspunsuri şi vom înţelege motivele pentru care s-a îmbolnăvit, ce vrea să ne spună prin boala sa, de ce îl hrănim geşit, de ce îl pedepsim prin alimentaţie care nu îl ajută. Odată înţelese aceste motive, ne schimbăm şi noi, se schimbă acţiunile noastre şi implicit şi corpul nostru.

Afirmaţiile nu se contrazic – Dacă azi spui „Sunt iubit şi apreciat” dar mâine te suceşti şi te critici şi îţi repeţi că nimeni nu te iubeşte şi nu observă motivele pentru care meriţi să fii apreciat, mintea ta preia ultima ta afirmaţie. Nu e deloc complicat, ca un sofer de taxi, dacă schimbi comanda o să accepte ultima ta adresă, dacă te răzgândeşti de 3, 4 ori, o să fiţi ameţiţi amândoi şi fără niciun rezultat.

Nu există studii care să certifice că obiceiurile se schimbă în 21 de zile, aşa cum auzisem un zvon, aşadar afirmaţiile trebuie să devină mantre zilnice. Nu le spunem doar când avem chef. Sunt o investiţie în viitorul nostru. Le oferim atenţie şi dedicaţie ca unei plante care trebuie udată în fiecare zi.

Dacă tu crezi în ele şi le dai valoarea ta de adevăr absolut, nu conteză ce cred ceilalţi.

Tu eşti grădinarul care creşte planta, nu cine se uită pe geam şi îşi dă cu părerea ca să se afle în treabă. Tu o să te bucuri de rezultatele credinţei tale.

In decursul anilor, afirmaţiile mele au suferit destule modificări încât să fiu foarte mulţumită de rezultat. La workshopul  din Bucureşti (în jur de 30 Iunie) o să împart cu tine afirmaţiile care pe mine m-au ajutat să mă iubesc mai mult, să mă accept aşa cum sunt, să am încredere în mine şi în viitorul meu, dar mai ales să atrag oamenii potriviţi şi experienţele benefice pentru împlinirea misiunii mele pe pământ.

Abia aştept să ne cunoaştem şi să plantăm seminţele unui viitor luminos.

Cu iubire, Ana!

O găseşti pe Ana aici: www-anadragalina.com

IMG_20190419_223630


by Leave a comment

Sunt Andreea si uneori sunt o fricoasa!

CRINA(April22,2019)-67

Acum ceva timp am tinut un workshop extrem de prietenos despre frici si a fost senzational. Am inceput speechul cu “Namaste, sunt Andreea copac, si cu toata pregatirea interioara si exterioara uneori sunt tare fricoasa”. Am vazut lumina si mirare in ochii lor pentru ca se asteptau probabil sa le spun ca sunt un maestru al puterii si curajului si nu stiu ce inseamna aia frica. Adevarul este ca stiu, si stiu asta la fel de bine ca tine! Nu imi mai este rusine de mine atunci cand imi este frica, am inteles ca sunt si eu un om ca tot omul si nici nu am de gand sa fiu vreun sfant fara frici. Iubesc viata, iar frica este parte din ea, si este frumoasa atunci cand o controlam noi pe ea nu invers.

La workshop toate fricoasele din noi ne-am desenat fricile, le-am dansat, le-am plimbat, ne-am jucat cu papusile fricilor, le -am botezat dandu-le porecle, am ras de ele si cu ele. Ne am imprietenit cu ele si cu acea parte din noi care nu se lasa sa simta frica, ne-am imprietenit cu vulnerabilitatea. Fetele nu mai stiau la ce workshop au venit: era oare un workshop despre frici sau despre prietenie si bucurii? Adevarul este ca toate emotiile sunt fatele ale aceleiasi monezi, si toate sunt parte din evolutia noastra.

Pe mine frica m-a impins sa las totul in spate si sa incep noua misiune in dezvoltare spirituala cu voi. Deci …. cum sa nu-i multumesc?

Frica este un raspuns vital pentru pericolul fizic sau emotional, este bine inradacinat in evolutia noastra. Atunci cand se naste un copil are doar 2 frici, conform renumitei terapeute Marisa Pee – Frica de a fi scapat  si frica de zgomote puternice, nu ne nastem cu alte frici. Asadar  majoritatea fricilor noastre sunt atasate de noi pe parcurs. De la nastere pana acum, in functie de experientele pe care le-am avut, cu familia, cu prietenii, cei din cercul nostru apropiat – toti ne-au incurajat fricile pe care le putem avea astazi ca adulti.

Frica de judecata, abandon, de a nu fi suficienti, de esec, de nou, de a fi ranit, de respingere, de durere, de dezamagire, etc.

Datoria noastra cea mai importanta pe pamant este sa descoperim ce frici avem si sa le aflam lectiile, sa le imbratisam si sa le eliminam pe parcurs. Nicio persoana nu va putea sa fie vreodata complet lipsita de frici, de aceea este un proces pe care trebuie sa  il acceptam si la care sa lucram constant. Si nici nu cred ca am vrea asta, ar fi boring asa-i?

Nu este util sa intoarcem spatele fricilor noastre, dar nici sa le rascolim pe toate, pentru ca oricum nu se vor termina niciodata, ele vor aparea mereu, una cate una la momentele cheie din viata noastra.

Fricile noastre ne formeaza si au un rol atat de important in viata noastra pentru ca  atrag oamenii si situatiile care ne pun oglinda in fata si ne tipa: “Hei! Asta este frica ta! Ce ai de gand sa faci in legatura cu asta!?”

Din cauza lor renuntam sa mai incercam un proiect care ne aduce bucurie, din cauza lor renuntam sa dezvoltam o relatie cu cineva, pentru ca posibilitatea de a fi raniti ne sperie prea tare, din cauza lor nu ne traim viata la adevaratul ei potential.

Si ajungi sa te intrebi – Cum putem sa ne luam puterea inapoi?

Este o alegere sa iti fie frica, de orice – de lansarea unui proiect, de iubire, de a pleca in lume de nebun, de critici, de viitor, de ce spune lumea, de succes, de viata, de moarte etc.

Am auzit de curand la un curs ca atunci cand nu vrei sa vorbesti despre ceva, de fapt cu acel lucru trebuie sa incepi si acelui lucru trebuie sa ii oferi atentia ta. La fel si cu frica, daca iti este frica de ceva, acolo ai de lucru nu de fugit si evitat.

Datoria noastra este sa descoperim cauzele acelor frici, de unde au pornit, ce le-a determinat si sa vedem ce credinte stau in spatele lor si apoi usor, usor sa le acceptam si  sa le dezintegram amintindu-ne ca, de fapt, noi suntem cei care le dam putere.

A le privi drept in ochi, inseamna de cele mai multe ori a descoperi ca nu sunt de fapt toate adevarate si cu siguranta nu atat de puternice precum le alimentam noi. In mare parte egoul nostru ca sa ne protejeze le inventeaza.

Schimbarea vine cand incepi sa iti schimbi dialogul interior si le trasformi din frici in mici piedici pe care cu siguranta poti sa le sari.

Care este cel mai groaznic lucru care se poate intampla daca lumea te judeca? Afla ca de fapt nimanui nu ii pasa ce fac ceilalti, sunt majoritatea ocupati cu propriile frici si temeri. Si daca esti judecat cine o face? Si daca te judeca cu ce te afecteaza real pe tine? In general, cu nimic.

Oamenii care au reusit sa faca lucruri marete a fost surzi la critici si comentarii, si-au urmat inima, au avut curaj si au reusit.

Care este cel mai groaznic lucru care se poate intampla daca esti parasit( frica de abandon)? Afla ca nimic, de obicei cand cineva pleaca din viata ta face loc pentru ceva mai bun si mai folositor pentru tine.

Care este cel mai groaznic lucru care se poate intampla daca nu iti iese un proiect? Afla ca este doar o lectie si ce va urma dupa aceasta experienta iti va fi si mai benefic.

Cand ai o frica, ai si o alegere, poti sa o lasi sa te cuprinda si sa fie o provocare si o certitudine pentru tine sau poti sa o desfaci rational si sa vezi ca de fapt nu este atat de puternica precum ii dau tu valoare sa fie. Dupa ce ii gasesti provenienta, aminteste-ti ca vei fi bine, este ok, totul o sa iasa bine pentru tine.

Fricile te tin in loc, nu te lasa sa cresti si de fapt ele au rolul sa te invete ceva, sa te provoace sa te dezvolti si sa evoluezi.

Marisa Peer spune foarte frumos: “Singurul lucru de care trebuie sa iti fie teama este frica in sine”.

Alege sa iti construiesti un viitor nou si sa atragi situatii si oameni potriviti pentru tine, eliminand o parte din fricile tale si descoperind ca esti mai curajos decat credeai!

Daca simti ca pe cont propriu este dificil, iti pot fi alaturi in aceasta calatorie. Adica te voi sustine!

Hai sa descoperim impreuna ce poti face atunci cand alegi sa nu iti mai fie frica!


by Leave a comment

Sa te lasi inlocuit & despre sincronicitate de Andreea si Adrian

60399423_2300491230214005_5681460383567577088_n
draga copac,
“Abia ma intorsesem din Bali si urma intr-o saptamana sa plec in retreatul in Italia. Imi facusem o gasca superba de femei cu care urma sa petrecem ceva timp impreuna, multe dintre ele stiam ca vin special pentru mine, nu erau nici din Bucuresti si abia asteptam sa contribui la un pic de motivatie, relaxare si incredere in viata lor, a noastra.
In aceasta perioada nu m-am simtit prea bine insa  si cu o zi inainte de retreat am aflat ca nu mai pot sa plec ca trebuie sa ma intrenez pentru perfuzii dimineata si seara intrucat aveam o sinuzita acuta cu risc. Un milion de ganduri in acelasi timp, printre care chiar ma gandeam sa -mi fac singura perfuziile dar totusi sa plec in retreat ;)). Apoi m-am linistit si mi-am spus “faca-se voia Ta!”. Iar voia Lui era sa iau o pauza, pentru ca pusesem intr-adevar multa presiune pe mine in ultimul timp.
Cumva in toata agitatia aia din cap, in toata panica ca “ce o sa fac?” , am gasit liniste si mi-a rasunat ideea ca este oki orice s-ar intampla, este oki sa fiu de inlocuit, ca lucrurile merg si vor merge si fara mine si ca totul porneste de la energia mea mai departe. Am vizualizat cum fetele vor primi cu intelegere vestea si l-am vizualizat pe colegul meu Adrian facand treaba minunata in locul meu. M-am vizualizat pe mine cumintica beneficiind de tratament, relaxandu-ma si lasand vindecarea sa se produca. Am binecuvantat lipsa mea si am avut incredere ca totul va fii bine. Este minunat sa-ti mai lasi haina Egoului din cand in cand care crede ca doar el poate face cel mai bine lucrurile, care vrea sa controleze si sa -si planteze tentacolele de caracatita peste tot. Am avut incredere, m-am aruncat in “Ce o fi, o fi”. Si mai departe am anuntat fetele, l-am anuntat si pe Adrian si logistica din Italia si intr-o zi avea sa fie organizat un nou retreat, fara mine.
A fost o lectie frumoasa pentru mine sa inteleg ca totul este trecator, nimic nu este stabil, ca este oki sa te lasi inlocuit  si ca energia curge indiferent de forma ei, insa este aceeasi superba si divina. “ Andreea.
Adrian:“Dacă vrei să obții un rezultat diferit e bine să faci ceva diferit. Pentru ca ceva nou să apară în viața ta, atunci ar fi bine să îi faci loc. Astea sunt concluziile mele după aproape o jumătate de an în care mă sforțam să continui o colaborare de care trăgeam cu dinții. Am acest obicei, când intru într-o relatie, într-un proiect parcă sunt hipnotizat și nu mai îmi dau voie să văd altceva. Este și o parte bună aici, desigur, însă atunci când manifești mai multă curiozitate, deschidere spre lucruri și experiențe noi, ieși din tunelul unidirecțional și vezi că există o sumedenie de posibilități pentru a face același lucru, unele chiar mai bune decât cele pe care le aveai tu inițial.M-a lăsat inima cu greu și am anulat două retreaturi într-o zi. Știam totuși că este bine ceea ce fac, chiar dacă în mod rațional părea că este o mișcare greșită pe tabla de șah a vieții. Zis și făcut… Am postat atunci în story-ul meu că ”Nimic nu este întâmplător și Totul are un Scop!”. Da, este o convingere a mea și cred totodată că mă ajută.A doua zi mă sună  Andreea Copacul , o femeie pentru care port multă admirație pentru că îi cunosc puterea interioară și exterioară și îmi cere să îi țin eu locul în retreatul în trulli Italia retreatul care urma sa inceapa intr-o zi pentru ca a facut o sinuzita acuta. M-am simțit pur și simplu copleșit să văd cât de frumos și de darnic este Universul… De fapt, motivul pentru care eu renunțasem la acele retreaturi este că nu mă consideram suficient de bun pentru a organiza de unul singur un retreat și dădeam vina ca toată lumea pe faptul că ”nu am timp”, ”am prea multe de făcut”, ”de ce să fac eu asta”. Universul, Dumnezeu, mi-a dat un șut în fund efectiv și mi-a arătat nu numai că mă pot descurca de minune dar pot improviza și gestiona într-o zi totul. Pe scurt, este important să avem încredere în forțele noastre proprii și să ne deschidem spre nou, să lăsăm vechiul în urmă și să ne luăm lecțiile de acolo, să avem încredere în oamenii de lângă noi și în Dumnezeu… că el știe foarte bine ce e bine pentru noi. Nu zic că făcusem Ishwara Pranidhana o săptămână la rând continuu, în fiecare seară ”Doamne, îți las ție grijile mele, gândurile mele, nemulțumirile, business-ul meu. Doamne îți las ție deciziile și alegerile mele spre binele meu cel mai înalt.” Si uite asa am ghidat in Italia un retreat magic alaturi de 16 femei intelepte care nu numai ca au fost extrem de flexibile si au acceptat schimbarea si lipsa Andreei, dar s-au si adaptat au lucrat cu sufletul lor si am legat o frumoasa prietenie.”
60668595_1045683442309042_4239035371423268864_n
Ce vrem sa va spunem amandoi este sa va abandonati in bratele Universului. El chiar stie binele vostru Suprem si le aranjeaza inspre beneficiul tuturor, chiar daca da, uneori mintea nu vrea sa inteleaga si actiunile sunt contrar asteptarilor.
…..si uneori este benefic sa te retragi, sa spui nu pot sau nu , sa inchizi capitole pentru ca altele noi sa -si faca loc.
Namaste,
Andreea& Adrian