Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


1 Comment

Nu toţi bărbaţii sunt cum ne-au făcut rănile noastre să credem…

20200622_171837

“Nu toţi bărbaţii sunt cum ne-au făcut rănile noastre să credem…

Sunt pe un grup de facebook unde femeile povestesc despre “eşecurile” lor în iubire, cât de puţin efort pun bărbaţii în procesul de cucerire şi toată gaşca de credinţe limitative foarte prezente pe buzele femeilor, mai ales când sunt dezamăgite: “Oh, toţi bărbaţii sunt la fel”, “M-am săturat, nu-i mai suport” şi tot aşa. Foarte, foarte rar vine o femeie care a dat de un prinţ şi ridică moralul grupului că “Domne, mai există şi excepţii”.

Ideea de la care a plecat acest grup creat de un bărbat, culmea, a fost ca femeile să nu mai lase, din lipsa de respect de sine, urechea să se aplece la tot felul de “vrăjeli” bărbăteşti ce au în spate propriile răni şi dorinţe de a evada din ele. Ba chiar el, intervine uneori şi le reaminteşte că nu a creat acest grup ca să bălăcărească bărbaţii, dar să se susţină una pe cealaltă când sunt cu vederea înceţoşată şi stima de sine la pământ. Nu are sens să spun cum sunt disecate mesajele bărbaţilor pe acest grup, un festin şi infinite lecţii de dezvoltare personală.

Unele femei înţeleg că rolul acestui grup este să înveţe se valorizeze mai mult, în timp ce altele îl folosesc doar ca să îşi verse frustrările, de înţeles în unele cazuri.

Ce am observat eu de când sunt pe acest grup? Că nimeni care se iubeşte real nu are cum să posteze multe din mesajele şi meme-urile prezentate acolo.

Ar trebui să fie la mintea cocoşului că un bărbat care îţi spune mereu că are treabă, că nu are timp pentru tine, uneori chiar că nu te vrea, sau te sună la 23.30 pentru un “come over” efectiv nu este omul tău şi tu trebuie să mergi mai departe să te afişezi şi să baţi la uşi mai luminoase. Şi totuşi nu este, multe au nevoie să vină o armată de femei în spate să le spună “Girl! Este un porc, block and delete” iar unele mai blânde şi mai răbdatoare explică frumos şi clar “unde este problema”.

Într-o lume ideală, s-ar cunoaşte şi s-ar înţelege că – atragem în viaţa noastră oameni şi situaţii care să ne vorbească despre noi.

Lipsa de respect, credinţa că toţi bărbaţii sunt la fel (deci răi), nenumăratele dezamăgiri vin din răni mult mai profunde, din propriul suflet nedisecat, din credinţele limitative de care ne ţinem cu dinţii, din lipsa iubirii autentice pentru propria persoană. Atragem oameni cu răni şi lipsiţi de respect pentru că la fel ne tratăm şi noi.

În realitate, există femei şi femei, la fel cum există bărbaţi şi bărbaţi. Eu am crescut educată de un bărbat excepţional, în timpul interviurilor mele pentru cartea “Secretele relaţiilor care dăinuie” am cunoscut bărbaţi fascinanţi, îndrăgostiţi, care depun eforturi când iubesc real, am avut parteneri sau pur şi simplu date-uri cu bărbaţi minunaţi.

Sunt aceşti oameni extratereştii? Nu. Sunt oamenii cărora le faci loc atunci când te vindeci pe tine. Când deschizi uşa şi către alte varinate decât “toţi sunt la fel”. Sunt oameni care poate au rănit şi ei în trecut şi au fost răniţi, dar au ales să se vindece, să se dezvolte şi din acest punct devin excepţionali.

Ce vindecă aceste răni? Iubirea de sine. Aceasta te ajută să îţi descoperi propria valoare, să îţi dai seama ce meriţi, ce nu accepţi, ce nu este menit pentru tine, ce daruri pui tu pe masă şi astfel să atragi oamenii potriviţi pentru tine. “Excepţiile”.

Pentru că tu devii o exceţie. O persoană care atrage oamenii conform credinţelor sale curate, lipsită de frică şi plină de încredere. O persoană care are iubire de sine şi atrage oamenii ce o iubesc pe limba sa.”

Autor – Psiholog Ana Dragalina alături de care susţin –

MARATONUL IUBIRII DE SINE – 29 IUNIE – 5 IULIE Program Online pe WhatsApp (Mai sunt 9 locuri). Detalii aici.

Hai si tu!

7 zile in care vom dezbate prin Meditatii si exercitii de dezvoltare personala urmatoarele teme:

* Iertare si eliberare de trecut

* Incredere in sine si dezvoltarea intuitiei / Valoarea personala

* Blocaje, frici, credinte limitative

* Exprimarea adevarului personal, impunerea de limite si curajul de a cere ce ni se cuvine

* Dialogul intern

* Comparatia

* Posibilitatea de a alege

* Relatii sanatoase cu sine si cu ceilalti

* Putere personala / sexual transmutation activarea puterii creatoare


Leave a comment

Îmi cer iertare!

BeautyPlus_20200620105856450_save

Îmi cer iertare…

Faţă de cine? Faţă de singura persoană care merită justificarea mea pe acest pamânt – Eu.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile în care am dat voie iubirii să mă doară. Am uitat că de fapt iubirea, este singura ce nu doare, e singura aducătoare de pace şi la adăpostul ei te simţi în siguranţă. Am uitat şi am permis altora să mă lase „pe mai târziu”, să îmi spună despre mine – cum sunt şi ce merit, ce trebuie să fac şi cum să fiu ca să „merit iubirea lor”, îmbrăcându-mă astfel în limitările şi fricile lor. Ce trădare de sine să uit cine sunt şi să mă las inventată şi povestită de alţii.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile când m-am comparat cu ceilalţi şi mi-am uitat unicitatea, lucrurile cu care natura m-a investit şi mi-a spus – Tu eşti unică, cu daruri Unice şi cu resursele tale poţi să atingi lumea în felul tău unic. Îmi cer iertare că am uitat acest lucru şi m-am trădat, mi-am ascuns cadourile şi mi-am dorit să fiu ca alţii, să am ce au alţii, să trăiesc viaţa altora în timp ce eram nerecunoscătoare pentru a mea şi nu depuneam suficient efort să o fac poate mai măreaţă decât a altora.

Apropo de limitări, îmi cer iertare pentru toate dăţile când nu mi-am dat voie să încerc, mi-am spus că nu am suficient, că nu merit sau că nu sunt pregătită acum şi am zîmbit amar că „poate altă dată, poate în altă viaţă”.

Îmi cer iertare că m-am făcut pe mine mică, pentru a-i lăsa pe alţii să fie mari. Am uitat că toţi suntem egali şi avem aceeaşi sursă. Dumnezeu este în aceeaşi măsură în noi toţi.

Îmi cer iertare că le-am permis altora să-mi spună cum să-mi trăiesc viaţa şi mi-am pus pe mute intuiţia, flacăra inimii, misiunea cu care am venit pe pământ.

Îmi cer iertare că nu mi-am ţinut promisiunile faţă de fetiţa visătoare din mine, că i-am promis că vom face câte-n lună şi în stele „când vom fi mari” şi apoi m-am pierdut în rutină. Am uitat de magie şi m-am preocupat mai mult de facturi şi să mă încadrez în norme.

Îmi cer iertare că mi-am pus frână abundenţei, în iubire, pace sau lucruri materiale. M-am păcălit cu credinţe false că nu le merit şi m-am întristat când am văzut că alţii se bucură de ele. Greu am realizat că toţi avem aceleaşi drepturi şi depinde doar de mine să mă deschid şi să-mi dau voie.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile când mi-am jignit corpul, uitând ce instrument măreţ este. Fiecare celulă ştie ce misiune are, toate organele funcţionează perfect fără să mă streseze prea mult pentru indicaţii, fiecare fir de păr ştie să strălucească în soare şi contribuie la feminitatea şi gingăşia mea. Ce minune de corp sanatos şi frumos pe care eu l-am blamat, comparat, îndesat cu alimente nesănătoase ca să umplu goluri, pe care l-am chinuit cu diete, cu idei despre perfecţiune care nu există.

Îmi cer iertare că nu m-am bucurat suficient de pasiunea ce zace în mine, că am lăsat ruşinea inventată de alţii să îmi conducă sistemul de valori. Îmi cer iertare că m-am lăsat controlată de reguli născute din frica de măreţia feminină.

Îmi cer iertare că nu am fost mereu autentică, pentru că mi-a fost teamă că dacă mă dezvălui nu voi mai fi iubită, am jucat roluri, am bifat dorinţele altora ca să mă iubească, pentru că speram că aşa o să ajung să mă iubesc şi să mă accept şi eu.

Îmi cer iertare pentru că nu am eliminat oamenii nepotriviţi mai devreme, pentru că i-am lăsat să îmi rănească inima de mai multe ori, că nu am lăsat trecutul în spate când trebuia şi nu mi-am făcut temele ca să nu fie nevoie să-mi repet lecţiile.

Îmi cer iertare şi mă iert pentru că astăzi înţeleg că tot ce am făcut era lipsă de iubire de sine.

Nu ne învaţă despre iubire de sine la şcoală, deşi aceasta este baza pentru tot ce primim în viaţă. Nu ne învaţă, de aceea este datoria noastră să o învăţăm, să ne responsabilizăm şi să ne luam viaţa şi iubirea în braţe.

Acum câţiva ani am decis pentru mine că iubirea de sine este prioritară şi toată energia mea nu trebuie să meargă în a-i convinge pe ceilalţi de ce „merit să fiu iubită”, dar să descopăr eu iubirea de sine şi să permit altora să mă iubească cu adevărat.

Practicând iubirea de sine, învăţăm ce înseamnă iubirea pentru ceilalţi, ne dăm seama cum iubirea nu cere nimic, doar acceptă, oferă spaţiu de dezvoltare, este cel mai fertil sol de la care putem să pornim.

Iubirea de sine nu este egoism, este datoria noastra faţă de noi şi faţă de ceilalţi.

Dacă vrei să să iei şi tu această decizie cu tine, hai şi tu în Maratonul iubirii de sine!

Vom dezbate prin Meditatii si exercitii de dezvoltare personala urmatoarele teme:

 

* Iertare si eliberare de trecut

* Incredere in sine si dezvoltarea intuitiei / Valoarea personala

* Blocaje, frici, credinte limitative

* Exprimarea adevarului personal, impunerea de limite si curajul de a cere ce ni se cuvine

* Dialogul intern

* Comparatia

* Posibilitatea de a alege

* Relatii sanatoase cu sine si cu ceilalti

* Putere personala / sexual transmutation activarea puterii creatoare

Detalii aici.

Text –Ana Dragalina 


Leave a comment

“Multumesc Roxana!”

© Ruxandra Scripcariu

Draga femeie,

Ma voi lasa sa fiu vulnerabila in aceasta postare pentru ca stiu ca ne face bine tuturor si am invatat ca sunt puternica atunci cand ma las sa simt si sa fiu si chiar sunt. Stiu ca si tu oglindesti o parte din mine si o parte din tine isi va lua un mesaj si o lectie de aici, din acest post.

Acest post de astazi in curand va fi o pagina dintr-o carte, ce stiu ca va iesi candva undeva :)) iar tu si cu mine suntem personajele principale. Stiu ca o sa injur in carte, ca  o sa tip si o sa urlu, stiu ca o sa plang, stiu ca o sa rad pana la urechi, stiu ca o sa ma excit si stiu ca o sa ma urc pe tronul de regina in care am stat intotdeauna.

Dar sa lasam acest plan si sa scriem primul articol.

Este prima mea exprimare legata de separarea si divortul de fostul meu sot insa nu, nu o sa scriu astazi despre ce greu a fost si ce usurel am trecut :), nu o sa dau nici detalii ce nu servesc nimanui, dar vreau sa scriu acest post ca sa-ti multumesc, da sa iti multumesc infinit din genunchi,  de jos,  si de sus pentru ca fara sa iti dai seama poate, m-ai imputernicit si m-ai ajutat sa ma ridic si sa-mi aduc aminte de puterea imensa care este in mine, in fiecare dintre noi, mi-ai adus aminte ce minunate suntem noi femeile atunci cand suntem impreuna si nu impotriva.

Imi aduc aminte si acum era mai si urma sa am o sedinta privata cu Roxana, o tipa pe care o amanam de ceva timp pentru ca nu ne nimeream cu programul, nu o cunoasteam.

Pe Roxana o sa mi-o aduc aminte toata viata, pentru ca a deschis usa si a inchis-o dupa 10 secunde. Mai precis – am dat-o afara de la studio! In momentul acela ceva s-a inchis in viata mea si ceva a inceput. Iti multumesc Roxana ca ai fost oglinda mea! Pe scurt, ce s-a intamplat cu Roxana este ca… am uitat de programarea ei, de sedinta de viata, ceea ce evident nu mi se intampla de obicei!

A fost ziua in care am aflat niste atrocitati legate de casnicia mea si am crezut ca da, pamantul se despica in doua si ma inghite acolo scuipand peste mine mocirla. I-am zis ca o sa o sun cand  o sa ma asez si ca acum eu am nevoie disperata de terapie. Intre noi a fost doar o usa inchisa, insa privirea ei din ochi a fost privirea tuturor celor peste 5000 de femei pe care cred ca le-am cunoscut in cei 5 ani de cand sunt un copac. Ochii ei imi spuneau tot cea am spus ani de-a randul fiecarei femei care mi-a pasit pragul – “Te vad, te aud, te inteleg, te primesc si iti multumesc pentru tot!”

Am sunat-o destul de repede, dupa vreo luna, pentru ca din fericire m-am lasat sa ma asez si sa ma echilibrez cu puterea si viteza vantului. De la ea a urmat apoi cea mai abundenta perioada din viata mea, in care fetele, desi stiau ca nu trec prin cea mai roz experienta personala, tot isi doreau sa lucreze cu mine, am fost coplesita in bine de workshops, terapii care au mers senzational. Cred ca am fost cel mai bun ghid in acea perioada vulnerabila si acum am inteles de ce: Eu credeam ca le asist pe ele, dar de fapt fiecare a contribuit la vindecarea mea, punerea mea pe picioare, noua eu LIBERA de azi.

Pur si simplu in toata aceasta perioada, desi nu am facut publica suferinta mea am simtit cum tot binele pe care l-am facut in ani fetelor s-a intors la mine, si da, fetelor, m-am lasat sa il primesc si va multumesc, va multumesc, am primit tot ce mi-ati oferit, am primit cu adevarat chiar daca a fost intr-o forma invizibila energia de sisterhood pe care insisit atat de mult in retreats, workshops.

Acest post este doar ca sa va confirm ca am primit darurile voastre si astazi m-am intors in PUTERE si datorita voua.

Nu-mi imaginam ca povestea iluzorie pe care o aveam in cap eu despre relatie – cu mine si fostul meu sot in bastoane imbatranind impreuna o sa se spulbere intr-o secunda, dar nu-mi imaginam nici de DIAMANTUL IMENS  de putere ce  zace in mine, care acum, dupa ceva timp, poate sa spuna ca “da totul are sens si a fost si este pentru binele meu suprem”.

Acea usa inchisa Roxanei a fost de fapt o usa inchisa mie pentru toate contractele vechi ce nu imi mai servesc, toate momentele in care m-am lasat mica, iar usa deschisa la ceva timp prin fiecare dintre voi a fost trasformarea mea, schimbarea mea si din nou – renasterea mea.

In alta ordine am scris acest post ca sa-ti multumesc tie si mie pentru ca suntem.

Acesta este mesajul meu de putere a feminitatii de care poate ai uitat si tu ca zace in tine si daca eu am putut si tu poti.

Iti multumesc pentru toata sustinerea pe care tu poate nu constientizezi ca mi-ai transmis-o, dar eu am primit-o de la tine.

Iti multumesc ca prin Roxana m-ai ajutat sa inteleg ca uneori trebuie sa ai curajul sa inchizi tu usa sau sa inveti sa o accepti atunci cand iti este inchisa in nas.

Astazi lumea imi spune: “Andreea radiezi, Andreea arati asa de bine, esti asa de sexi, asa de puternica, Andreea cum ai reusit? Cum ai putut sa te pui asa de repede pe picioare?

Iti spun cum.

AM ALES – ceea ce te invit si pe tine sa faci! Sa ne luam de mana si sa alegem.

TE iubesc, iti multumesc!


1 Comment

Menstruatia nu este o boala, ci o binecuvantare!

CRINA.(October08,2019)-127

Draga copacita,

M-am gandit sa -ti scriu acest articol pentru ca nu putine au fost femeile care dupa clasele de yoga feminina, meditatie sau tantra pentru femei au avut o relatie divina cu menstruatia lor, si-au rezolvat blocaje si dureri si s-au aliniat cu armonia feminina.

Puterea feminina chiar este magica.

Imi aduc aminte cand Anastasia avea doar 3 ani si a observat sangele menstrual ca s-a speriat foarte tare a zis Yaks!!! M-a intrebat daca sunt bolnava si trebuie sa mergem la spital. 🙂

Mi-au trebuit vreo 3 luni sa-i explic ca e ca o celebrare, ca este o bucurie pe care mama o descarca si incarca in fiecare luna, ca e ceva bun de curatare si ca este Puterea noastra magica, a reginelor femei.

Intre timp s-a relaxat si acum intreaba: “ti-a venit celebrarea?”. Hehe, doar ca probabil multe dintre noi nu am avut acest inceput cu mamele noastre, fiind umbrit de rusine, pacat, durere, ascunzis si boala.

Scriu acest articol ca si tu sa iti educi copiii diferit si sa nu amprentezi feminitatea ta si a fetitelor tale, asa cum ni s-a intamplat noua.
Menstruatia este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care oamenii le au, fara ea, puterea de a da viata nu exista. Ce putem noi sa facem este un miracol, o atitudine represiva fata de menstruatie este o atitudine impotriva vietii.
Anticii personificau Soarele si Luna ca tatal soare si mama luna. Luna este vazuta ca fiind feminina datorita naturii sale de a trece printr-un ciclu in fiecare luna si a devenit un simbol pentru nastere, crestere, moarte si renasterea tuturor vietilor.
Ciclul menstrual si ciclul lunii sunt foarte conectate. Anumiti hormoni trec prin diverse transformari in ciclul femimin, precum si fazele lunii. Se spune ca atunci cand femeile petrec mai mult timp la lumina soarelui si la lumina lunii, este foarte probabil ca ciclul menstrual sa se muleze dupa luna, incepand sa aiba perioada de ovulatie la luna plina si sa aiba menstruatia la luna noua.
Cand femeia este la ovulatie este mai deschisa, este mai prietenoasa, mai ocrotitoare si astfel se creeaza conditiile pentru uniunea sexuala si conceptie.
Simbolic luna noua (luna neagra) reprezinta absenta luminii si reprezinta sfarsitul, inchiderea cercului. La fel ca si femeile in perioada menstruatiei, se inchid in sine pentru ca este un moment de intelepciune, putere, compasiune pentru sine, vindecare, transformare.
In trecut sangele femeii era vazut ca fiind magic, vindecator, conectat cu fertilitatea, imortalitatea, longevitatea. Ba chiar, in anumite traditii, sexualitatea in timpul menstruatiei reprezenta un ritual folosit pentru regenerare, vindecare, expansiune spirituala, extaz, se credea ca puterea erotica feminina din aceasta perioada putea fi folosita pentru vindecare, transformare, magie, in loc sa fie destinata creatiei. Se spune ca femeia aflata la menstruatie prin uniunea sexuala poate sa transmita intelepciunea ei si proprietatile vindecatoare partenerului ei, deci de aceea ar fi un timp foarte puternic pentru uniune.
Iar in anumite culturi, femeile aflate la menstruatie se intalneau in aceasta perioada in cercuri pentru a se celebra, a-si celebra si onora corpul si puterea creatoare de zeita pe care o contin.
In perioada patriarhala insa, totul a luat o turnura nefavorabila, deoarece a inceput sa se considere ca perioada menstruatiei este o perioada neproductiva, femeile nu isi foloseau energia sexuala pentru servirea barbatilor sau conceperii copiilor si au inceput sa se teama de sange, de femeile aflate la menstruatie si au inceput sa fie introduse mituri pentru a proteja barbatii de “murdarie”, sange, devorarea sexuala, magie. Astfel s-a inceput separarea femeilor de ideea de sange sacru, de puterea lor si de legatura cu Zeita Intunericului. Ce era odata o binecuvantare a devenit acum un blestem.
Asadar, se vede bine treaba ca blamarea sexualitatii femeii, incercarea de a o limita, rusina, inchide, a o face sa se simta nelinistita, murdara, sa simta puterea sa ca pe un hadicap, a inceput de foarte mult timp si caram in spate, din generatie in generatie aceste atitudini. Suntem in 2020 si inca nu avem voie in temple si in biserici. Ni se prezinta de mici ”vai de mine, ti-a venit ciclu, vai de mine de acum trebuie sa ai grija”. Ni se induce de foarte devreme ideea ca trebuie sa fie un proces dureros, ca toate femeile au dureri si ca “nu este normal sa nu ai”.
Cand in realitate, dupa cum istoria arata, aceasta perioada este o binecuvantare, perioada de odihna, regenerare, eliberare.
Chiar daca am fost crescute in aceasta deconectare de sacralitatea menstruatiei, si asocierea sa cu lucruri negative, depinde de noi sa facem cercetarile necesare si sa incepem sa intelegem acest proces, sa ii intelegem darurile, binecuvantarile.
Se spune ca aceasta deconectare de sacralitatea sangelui a si dus la toate durerile pe care femeile le simt in perioada menstruatiei, dureri fizice, letargii, balonari, iritabilitate, depresii etc. Cu cat respingi procesul acesta minunat, cu atat vei resimti aceasta perioada mai grea.
Putem incepe de azi sa ne reeducam singure, sa eliminam toate credintele ce ne-au fost impuse si sa intelegem ciclul minunat pe care il traim, sa ne armonizam cu mama luna si sa invatam din delicatetea si eleganta ei de a respecta ciclul.
Noi suntem fiinte ce traim dupa un ciclu si sa ne celebram perioada de menstruatie prin a o considera perioada sacra, in care sa ne unim in putere cu surorile noastre, in care sa ne reclamam energia lunii noi, sa ne redescoperim magia, divinitatea, puterile vindecatoare.

Daca simti ca rezonezi cu mine, te astept la clasele de yoga feminina din fiecare joi, cele de meditatie sau clasele de tantra – energie senzuala.

Pana una alta, eu ma pregatesc sa intampin prima menstruatie a fetitei mele ca un ritual minunat , inceput al feminitatii ei😍


Leave a comment

Ce facem cand suntem tradati?

ptr

Acum ceva timp un tip in toata firea, cu lacrimi in ochi imi povestea si el cum i-a fost tradata increderea totala in cineva intr-un mod destul de monstruos.

Atunci cand ai incredere totala in celalalt si increderea ti-a fost inselata, chiar daca ai fost dezamagit increderea este tot o calitate care iti apartine tie, nicidecum puterea nu este la celalalt.

Avem incredere in ceilalti pentru ca avem incredere in valorile noastre, educatia, dezvoltarea personala, in respectul de sine, in principii, in Dumnezeu, iar asta nimeni si nimic nu poate distruge.

Ce te rog este sa nu lasi pe cei care nu-si fac temele cu viata sa-ti omoare aceste calitati! Ceilalti se comporta dupa propriile valori, daca le incalca nu e treaba noastra, fiecare cu karma, povestile si consecintele sale. Fiecare aduna ce seamana.

Atunci cand cineva are incredere il el, in celalalt, in toti si in toate, inseamna ca are resurse, ca poate, ca este ceva viu si curat acolo in el, iar lucrurile astea raman tot ale lui, chiar daca ceilalti nu le oglindesc nimeni nu i le poate lua.

Se spune ca ne oglindim in ceilalti si probabil iti pui intrebari de genul: “de ce am fost tradat, mintit, oare asa procedez si eu?” Nu este cazul intotdeauna, uneori pur si simplu ni se prezinta ceea ce noi nu toleram si unde avem de lucrat cu iertarea, ne descoperim limitele prin experiente poate foarte dureroase.

Suntem ceea ce vedem, si daca avem acest dar al descoperirii si oglindirii lucrurilor frumoase in ceilalti, sa ne pastram aceasta calitate, pentru ca frumusetile pe care le vedem in ceilalti ne apartin. Daca le recunoastem inseamna ca le continem si noi, altfel nu am aveam ochi sa le vedem. Asa si cu tradarea, minciunile, increderea tradata, nu continem aceste lucruri si ne este greu sa le recunoastem. Sa multumim pentru lectie, pentru ca ni s-a adus atentia intr-un loc nou pentru noi si sa trecem mai departe mai puternici.

Cum sa ne pastram acest dar al increderii? Un exercitiu frumos pe care imi face placere sa il fac mereu cand cunosc pe cineva este sa gasesc cel putin 5 lucruri care imi plac la persoana respectiva, daca vrei cu adevarat in absolut orice om poti sa gasesti daruri, inspiratie, ceva ce face bine. Da, da chiar si in persoanele cu care nu rezonezi, care te calca pe coada, sau care te-au tradat.

Sa te concentrezi pe lucruri bune din oameni te ajuta tot pe tine sa iti mentii un mediu pozitiv, armonios, plin de compasiune si intelegere. In fond, tot ce facem, facem pentru ca in sinea noastra credem ca ne va aduce fericirea, deci si oamenii care ne-au tradat au crezut ca asa isi vor gasi propria fericire. E o cale ce nu functioneaza niciodata, dar este karma ta nu a lor. Accepta accest lucru, daca poti – iarta, daca ai nevoie de timp, da-ti timp, dar nu lasa greutatea tradarii sa atarne pe umerii tai. Invata lectia si mergi mai departe.

Acum stii sa fii mai precaut, dar nu paranoic, stii cine merita sa iti stea alaturi si cine nu, stii ce ai nevoie si ce nu, cunosti ce contii si ce nu, descoperi unde mai ai de lucrat la propria persoana, inveti sa ierti, sa intelegi, inveti cat de diferit functionam noi oamenii si cum toti avem propriile adevaruri.

Sa-ti pastrezi valorile atunci cand ceilalti ti le incalca, oricat de odios ar face-o, asta este ceva cu adevarat frumos de dat generatiilor care urmeaza pentru a-i elibera de programul persecutiei. Hai sa dam ceva mai bun in spate dupa noi, hai sa fim noi schimbarea hai sa crestem noi si fetite si baietei sanatosi emotionali care sa nu fie abonati doar la terapii ci sa si zburde cu viata!