Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


1 Comment

Menstruatia nu este o boala, ci o binecuvantare!

CRINA.(October08,2019)-127

Draga copacita,

M-am gandit sa -ti scriu acest articol pentru ca nu putine au fost femeile care dupa clasele de yoga feminina, meditatie sau tantra pentru femei au avut o relatie divina cu menstruatia lor, si-au rezolvat blocaje si dureri si s-au aliniat cu armonia feminina.

Puterea feminina chiar este magica.

Imi aduc aminte cand Anastasia avea doar 3 ani si a observat sangele menstrual ca s-a speriat foarte tare a zis Yaks!!! M-a intrebat daca sunt bolnava si trebuie sa mergem la spital. 🙂

Mi-au trebuit vreo 3 luni sa-i explic ca e ca o celebrare, ca este o bucurie pe care mama o descarca si incarca in fiecare luna, ca e ceva bun de curatare si ca este Puterea noastra magica, a reginelor femei.

Intre timp s-a relaxat si acum intreaba: “ti-a venit celebrarea?”. Hehe, doar ca probabil multe dintre noi nu am avut acest inceput cu mamele noastre, fiind umbrit de rusine, pacat, durere, ascunzis si boala.

Scriu acest articol ca si tu sa iti educi copiii diferit si sa nu amprentezi feminitatea ta si a fetitelor tale, asa cum ni s-a intamplat noua.
Menstruatia este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care oamenii le au, fara ea, puterea de a da viata nu exista. Ce putem noi sa facem este un miracol, o atitudine represiva fata de menstruatie este o atitudine impotriva vietii.
Anticii personificau Soarele si Luna ca tatal soare si mama luna. Luna este vazuta ca fiind feminina datorita naturii sale de a trece printr-un ciclu in fiecare luna si a devenit un simbol pentru nastere, crestere, moarte si renasterea tuturor vietilor.
Ciclul menstrual si ciclul lunii sunt foarte conectate. Anumiti hormoni trec prin diverse transformari in ciclul femimin, precum si fazele lunii. Se spune ca atunci cand femeile petrec mai mult timp la lumina soarelui si la lumina lunii, este foarte probabil ca ciclul menstrual sa se muleze dupa luna, incepand sa aiba perioada de ovulatie la luna plina si sa aiba menstruatia la luna noua.
Cand femeia este la ovulatie este mai deschisa, este mai prietenoasa, mai ocrotitoare si astfel se creeaza conditiile pentru uniunea sexuala si conceptie.
Simbolic luna noua (luna neagra) reprezinta absenta luminii si reprezinta sfarsitul, inchiderea cercului. La fel ca si femeile in perioada menstruatiei, se inchid in sine pentru ca este un moment de intelepciune, putere, compasiune pentru sine, vindecare, transformare.
In trecut sangele femeii era vazut ca fiind magic, vindecator, conectat cu fertilitatea, imortalitatea, longevitatea. Ba chiar, in anumite traditii, sexualitatea in timpul menstruatiei reprezenta un ritual folosit pentru regenerare, vindecare, expansiune spirituala, extaz, se credea ca puterea erotica feminina din aceasta perioada putea fi folosita pentru vindecare, transformare, magie, in loc sa fie destinata creatiei. Se spune ca femeia aflata la menstruatie prin uniunea sexuala poate sa transmita intelepciunea ei si proprietatile vindecatoare partenerului ei, deci de aceea ar fi un timp foarte puternic pentru uniune.
Iar in anumite culturi, femeile aflate la menstruatie se intalneau in aceasta perioada in cercuri pentru a se celebra, a-si celebra si onora corpul si puterea creatoare de zeita pe care o contin.
In perioada patriarhala insa, totul a luat o turnura nefavorabila, deoarece a inceput sa se considere ca perioada menstruatiei este o perioada neproductiva, femeile nu isi foloseau energia sexuala pentru servirea barbatilor sau conceperii copiilor si au inceput sa se teama de sange, de femeile aflate la menstruatie si au inceput sa fie introduse mituri pentru a proteja barbatii de “murdarie”, sange, devorarea sexuala, magie. Astfel s-a inceput separarea femeilor de ideea de sange sacru, de puterea lor si de legatura cu Zeita Intunericului. Ce era odata o binecuvantare a devenit acum un blestem.
Asadar, se vede bine treaba ca blamarea sexualitatii femeii, incercarea de a o limita, rusina, inchide, a o face sa se simta nelinistita, murdara, sa simta puterea sa ca pe un hadicap, a inceput de foarte mult timp si caram in spate, din generatie in generatie aceste atitudini. Suntem in 2020 si inca nu avem voie in temple si in biserici. Ni se prezinta de mici ”vai de mine, ti-a venit ciclu, vai de mine de acum trebuie sa ai grija”. Ni se induce de foarte devreme ideea ca trebuie sa fie un proces dureros, ca toate femeile au dureri si ca “nu este normal sa nu ai”.
Cand in realitate, dupa cum istoria arata, aceasta perioada este o binecuvantare, perioada de odihna, regenerare, eliberare.
Chiar daca am fost crescute in aceasta deconectare de sacralitatea menstruatiei, si asocierea sa cu lucruri negative, depinde de noi sa facem cercetarile necesare si sa incepem sa intelegem acest proces, sa ii intelegem darurile, binecuvantarile.
Se spune ca aceasta deconectare de sacralitatea sangelui a si dus la toate durerile pe care femeile le simt in perioada menstruatiei, dureri fizice, letargii, balonari, iritabilitate, depresii etc. Cu cat respingi procesul acesta minunat, cu atat vei resimti aceasta perioada mai grea.
Putem incepe de azi sa ne reeducam singure, sa eliminam toate credintele ce ne-au fost impuse si sa intelegem ciclul minunat pe care il traim, sa ne armonizam cu mama luna si sa invatam din delicatetea si eleganta ei de a respecta ciclul.
Noi suntem fiinte ce traim dupa un ciclu si sa ne celebram perioada de menstruatie prin a o considera perioada sacra, in care sa ne unim in putere cu surorile noastre, in care sa ne reclamam energia lunii noi, sa ne redescoperim magia, divinitatea, puterile vindecatoare.

Daca simti ca rezonezi cu mine, te astept la clasele de yoga feminina din fiecare joi, cele de meditatie sau clasele de tantra – energie senzuala.

Pana una alta, eu ma pregatesc sa intampin prima menstruatie a fetitei mele ca un ritual minunat , inceput al feminitatii ei😍


Leave a comment

Ce facem cand suntem tradati?

ptr

Acum ceva timp un tip in toata firea, cu lacrimi in ochi imi povestea si el cum i-a fost tradata increderea totala in cineva intr-un mod destul de monstruos.

Atunci cand ai incredere totala in celalalt si increderea ti-a fost inselata, chiar daca ai fost dezamagit increderea este tot o calitate care iti apartine tie, nicidecum puterea nu este la celalalt.

Avem incredere in ceilalti pentru ca avem incredere in valorile noastre, educatia, dezvoltarea personala, in respectul de sine, in principii, in Dumnezeu, iar asta nimeni si nimic nu poate distruge.

Ce te rog este sa nu lasi pe cei care nu-si fac temele cu viata sa-ti omoare aceste calitati! Ceilalti se comporta dupa propriile valori, daca le incalca nu e treaba noastra, fiecare cu karma, povestile si consecintele sale. Fiecare aduna ce seamana.

Atunci cand cineva are incredere il el, in celalalt, in toti si in toate, inseamna ca are resurse, ca poate, ca este ceva viu si curat acolo in el, iar lucrurile astea raman tot ale lui, chiar daca ceilalti nu le oglindesc nimeni nu i le poate lua.

Se spune ca ne oglindim in ceilalti si probabil iti pui intrebari de genul: “de ce am fost tradat, mintit, oare asa procedez si eu?” Nu este cazul intotdeauna, uneori pur si simplu ni se prezinta ceea ce noi nu toleram si unde avem de lucrat cu iertarea, ne descoperim limitele prin experiente poate foarte dureroase.

Suntem ceea ce vedem, si daca avem acest dar al descoperirii si oglindirii lucrurilor frumoase in ceilalti, sa ne pastram aceasta calitate, pentru ca frumusetile pe care le vedem in ceilalti ne apartin. Daca le recunoastem inseamna ca le continem si noi, altfel nu am aveam ochi sa le vedem. Asa si cu tradarea, minciunile, increderea tradata, nu continem aceste lucruri si ne este greu sa le recunoastem. Sa multumim pentru lectie, pentru ca ni s-a adus atentia intr-un loc nou pentru noi si sa trecem mai departe mai puternici.

Cum sa ne pastram acest dar al increderii? Un exercitiu frumos pe care imi face placere sa il fac mereu cand cunosc pe cineva este sa gasesc cel putin 5 lucruri care imi plac la persoana respectiva, daca vrei cu adevarat in absolut orice om poti sa gasesti daruri, inspiratie, ceva ce face bine. Da, da chiar si in persoanele cu care nu rezonezi, care te calca pe coada, sau care te-au tradat.

Sa te concentrezi pe lucruri bune din oameni te ajuta tot pe tine sa iti mentii un mediu pozitiv, armonios, plin de compasiune si intelegere. In fond, tot ce facem, facem pentru ca in sinea noastra credem ca ne va aduce fericirea, deci si oamenii care ne-au tradat au crezut ca asa isi vor gasi propria fericire. E o cale ce nu functioneaza niciodata, dar este karma ta nu a lor. Accepta accest lucru, daca poti – iarta, daca ai nevoie de timp, da-ti timp, dar nu lasa greutatea tradarii sa atarne pe umerii tai. Invata lectia si mergi mai departe.

Acum stii sa fii mai precaut, dar nu paranoic, stii cine merita sa iti stea alaturi si cine nu, stii ce ai nevoie si ce nu, cunosti ce contii si ce nu, descoperi unde mai ai de lucrat la propria persoana, inveti sa ierti, sa intelegi, inveti cat de diferit functionam noi oamenii si cum toti avem propriile adevaruri.

Sa-ti pastrezi valorile atunci cand ceilalti ti le incalca, oricat de odios ar face-o, asta este ceva cu adevarat frumos de dat generatiilor care urmeaza pentru a-i elibera de programul persecutiei. Hai sa dam ceva mai bun in spate dupa noi, hai sa fim noi schimbarea hai sa crestem noi si fetite si baietei sanatosi emotionali care sa nu fie abonati doar la terapii ci sa si zburde cu viata!


Leave a comment

Emotii joase captive in corp

001

 

Nod in gat? Pumn in stomac? Cutit in inima? Cu siguranta iti sunt cunoscute aceste monologuri interioare!

Ei, iata ca emotiile iti vorbesc! Dar oare avem noi ochi si urechi sa le ascultam?

Emotiile joase, captive in corp au capacitatea de a afecta intreg sistemul unei persoane, in realitate toate bolile, afectiunile si indispozitiile isi gasesc explicatiile in faptul ca anumite emotii sunt blocate.

Cum raman emotiile blocate acolo? De fiecare data cand refuzam sau nu stim cum sa experimentam o anumita energie emotionala aceasta ramane blocata si ne afecteaza pe termen lung.

De exemplu, de fiecare data cand te faci ca nu vezi ceva, incerci sa treci cu vederea si iti spui ca de fapt nu te deranjeaza, aceasta emotie nemanifestata ramane blocata acolo. Emotiile au nevoie de vocea ta ca sa fie constientizate si vazute  si daca le ignori nu rezolvi situatia, doar te incarci.

Sau poate trecem printr-o situatie noua pentru noi, un deces, o despartire, o concediere, un eveniment care ne face sa inghetam si nu stim cum sa reactionam si sa ne manifestam. Emotiile tale urla catre tine: Hei, priveste-ma ! Sunt si eu aici! Vezi-mi lectia!

Ele nu vor sa-ti faca rau, vor doar sa te faca mai constient!

Care sunt emotiile joase ce se pot bloca? Cele mai comune sunt frica,  anxietatea, rusinea, vinovatia, dezgustul, jalea, critica – pentru ceilalti sau pentru propria persoana, nesiguranta, sentimentul de a fi complesit, greutatea data de lipsa suportului, sentimentul de a nu fi valoros, conflictele interioare.

Aceste emotii si trairi ne sunt date ca sa le experimentam si nu sunt deloc rele, au puterea de a ne face sa evoluam, sa ne descoperim limitele si sa crestem, ne fac rau doar daca ne agatam de ele sau le ignoram crezand ca nu ne afecteaza.

Cum putem sa vindecam si sa eliberam aceste emotii?

In primul rand sa le constientizam si sa observam gandurile care au provocat aceste emotii. Sa le vedem, sa le descoperim, sa le scoatem la suprafata si sa avem aceasta intentie de a lucra cu ele. Odata descoperite si intelese  ele colaboreaza cu noi si se lasa vindecate si eliberate chiar si prin niste simple rugaciuni, mantre sau afirmatii pozitive.

Eu as recomanda tehnica  EFT – tehnica tappingului  este una minunata pentru ca are capacitatea de a pune in miscare energia din corpul nostru si de a scoate la suprafata si a elibera acele evenimente, ganduri care ne-au tulburat si emotiile pe care le-am pastrat.

Vezi VIDEO aici ❤ 

 


1 Comment

Sunt aici sa te sustin!

CRINA(April22,2019)-99

Dupa ce am terminat cursul de Theta Healing am renuntat sa mai folosesc o expresie pe care o aveam foarte des in vocabular “te ajut”.

Am descoperit ca atunci cand spuneam ca ajut pe cineva de fapt ma pozitionam undeva deasupra si actionam din ego – “am eu ceva in plus fata de tine si te invat eu pe tine”. Ceea ce este complet fals. Oamenii nu au nevoie de ajutor pentru ca acest lucru le creeaza neputina si le incurajeaza victima interioara. Ei au nevoie sa fie ghidati si sustinuti sa se conecteze cu Sursa Infinita. Eu nu ajut oameni si imi dau seama ca nici nu ma consider mai presus de nimeni, nu am absolut nimic in plus, pur si simplu impart din ce sunt si invat de la fiecare persoana care imi trece pragul, de la toti oamenii cu care interactionez si cu care am contact, real sau virtual.

Ma conectez cu Dumnezeu si Il las sa lucreze prin mine , noi suntem doar canale.

Ce fac eu de fapt? Sustin si creez spatiu. Ofer uneltele necesare si le fac accesibile cui are nevoie de ele.

O expresie alta expresie pe care o folosim des, dar nu ar fi cazul – sa ne vindecam. Bali este denumit healing place (loc vindecator) dar am auzit de curand acolo o teorie care mi-a placut mai mult si anume ca nu este cazul sa spunem ca “ne vindecam” – de ce sa ne vindecam pentru ca nu suntem bolnavi?! Corect ar fi sa spunem ca “evoluam” sau ca ne extindem.

Eu cred in puterea cuvintelor si cred ca acestea sunt capabile sa ne ridice vibratia, sa ne-o coboare, sa ucida visuri sau sa creeze un viitor luminos. Cuvintele si afirmatiile pe care le folosim ne formeaza realitatea.

Asadar sunt aici ca sa te sustin sa te extizi, iti ofer spatiul sa te dezvolti si sa te transformi.

Sunt aici sa iti sustin procesul prin care treci si sa cautam impreuna solutiile cele mai potrivite pentru tine.

Sunt aici sa impart cu tine tot ce am invatat si experimentat pe propria piele.

Sunt aici sa te sustin sa iti sadesti semintele visurilor noi si sa le privim impreuna cum rasar si iti lumineaza viata.

Sunt aici sa te sustin atunci cand simti ca ai nevoie de cineva langa tine, pentru ca sustinandu-te pe tine, evoluam impreuna, crestem impreuna, ne trasformam impreuna.

Tu ai toate resursele, eu te pot sustine sa-ti dau un “branci” catre sine.

Namaste❤🤗


Leave a comment

“Chiar funcţionează afirmaţiile pozitive?” de Ana un copacel din Livada

sdr_HDRB

Cred că în topul lucrurilor care mă fac să simt că nu am suficienţi ochi să-i dau peste cap este când cineva intră cu bocancii în viaţa mea să îmi explice „adevărul lor” şi cum au ei dreptate şi „vezi Doamne, eu nu”. Pe vremuri m-aş fi enervat, acum pot să zâmbesc şi să trec mai departe ca şi cum nu am auzit nimic, doar mi-a trecut o gâză pe lângă ureche.

Aşa s-a petrecut de curând când doi domni au intervenit aşa, din senin să mă înveţe nişte chestii.

Unul a ţinut să îmi spună că LUI I SE PARE aiurea ce fac eu (nu mai ştiu ce făceam exact) şi mă certa şi s-a supărat foarte tare că eu nu am vrut să îmi asum „critica”.

In primul rând, ce „i se pare cuiva” nu trebuie neapărat să mi se pară şi mie şi am această opţiune să consider că fiecare are dreptul la opinii, dar eu nu sunt obligată să le primesc şi să mi le lipesc de frunte. Mi s-a urat să rămân în bula mea roz şi am râs mult, de parcă bula mea roz e naşpa, e foarte mişto şi miroase a frangipani.

Astăzi ştiu foarte bine faptul că toate complimentele, dar şi „criticile” nu au legătură cu mine neapărat, ci cu filtrul personal al celui care le emite. Daca cineva îmi spune: „Vai, Ana eşti superbă!” deşi îmi creşte aşa puţin pipota de bucurie, revin cu picioarele pe pământ destul de rapid şi îmi amintesc că doar persoana respectivă mă vede aşa. În acelaşi timp, Gigel consideră că nu sunt „chiar aşa superbă”, ba chiar poate să îmi facă o listuţă cu vreo câteva defecte.

Ce fac eu cu aceste informaţii? Nu mare lucru, pentru că am ajuns la nivelul în care eu ştiu foarte bine cum sunt (nu am investit în dezvoltare personală ani de zile degeaba) îmi ştiu şi părţile bune şi pe cele mai puţin bune şi nu am nevoie de validare sau „critică constructivă”  de la oameni pe care abia îi cunosc.

Cine este în măsură să îmi dea sfaturi? Persoanele cărora le cer eu acest lucru, oameni pe care îi admir, le respect opinia şi mai ales, care ştiu că nu mă iau pe ocolite. Însă, chiar şi atunci, am opţiunea de a alege ce fac cu informaţia, să mi-o asum sau nu.

sdr

Al doilea domn, foarte simpatic şi drag mie de altfel, nu mi-a spus o opinie de-a lui, ci o certitudine de-a lui… şi anume că afirmaţiile sunt un fel apă de ploaie şi nu sunt aşa de utile. Dacă „afirmi dorinţe” nu te ajută cu nimic. Aici chiar era să pic de pe şezlong. Say what?

Şi în acest caz, consider că fiecare are dreptul la opiniile lui şi chiar că are dreptate. Atât timp cât el are această credinţă şi spune plin de certitudine că „afirmaţiile sunt apă de ploaie” pentru el chiar aşa o să fie.

Însă, în cazul meu (şi al multor alţi oameni), afirmaţiile au fost puternice, atât de puternice că mi-au schimbat viaţa.

Aşadar, am ales să explic ce înseamnă pentru mine afirmaţiile, de ce le consider puternice şi de ce nu mă despart de ele de ani de zile.

În primul rând chiar şi Biblia spune „la început a fost cuvântul”, eu cred în inspiraţia biblică şi în general în maeştrii spirituali (singurii maeştrii de fapt, nu toţi închipuiţii care au făcut un curs şi au devenit maeştrii peste noapte), aşadar mă inspir din viaţa lor. Dacă El a creat prin cuvânt, şi noi suntem creaţi după chipul şi asemănarea Lui, atunci ghici ce? Şi noi dăm viaţă realităţii prin cuvinte.

Nu o să devenim ceea ce emitem fix azi, însă în timp, după ce afirmaţia devine încărcată de sentimentul tău că ce spui tu este real, chiar dacă în formă fizică acum nu vezi, în momentul acela tu creezi.

Concret, putem lăsa teoriile şi să dăm exemple palpabile. Doi ani de zile îmi spuneam în sinea mea că este imposibil să îmi dau demisia şi să mă mut în Bali. Credeam asta, afirmam asta şi fix asta se întâmpla.

Într-o zi însă… am decis să mă întreb:

Bine, dar cum ar fi totuşi să fac asta?

Tot nu aveam răspunsurile. Mult timp m-am întrebat asta. Apoi, într-o zi luminoasă am afirmat pur şi simplu: Îmi dau demisia şi plec în Bali. Eram în acelaşi stadiu, nu se schimbase nimic, fără plan, fără resurse, fără nimeni care să mă ajute sau să mă susţină, ba dimpotrivă. Dar eu repetam această afirmaţie obsesiv, ştiam sigur că în Martie, peste 6 luni, plec în Bali.

Ei bine, suntem la doi ani distanţă de acel moment şi afirmaţiile mele mi-au adus tot ce aveam nevoie, curaj, resurse, idei şi am plecat în Bali. Lucurile s-au aşezat pentru mine, am revenit şi în ţară, am revenit iar în Bali şi acum ştiu sigur că dacă eu scot pe gură ceva obsesiv – Universul mă ascultă. Că se plictiseşte şi vrea să scape de mine sau pentru că am eu credinţa în afirmaţii foarte puternică, nu ştiu… dar mi-a demonstrat asta şi nu cercetez.

Această credinţă a mea în afirmaţii mi-a fost demostrată de asemenea la majoritatea cursurilor la care am participat aici. Ai frici? Fă afirmaţii contra lor! Ai chakrele blocate? Fă afirmaţii care să le deschidă! Ai visuri? Fă afirmaţii că s-au petrecut deja.

Ba chiar, am auzit la un curs, ceva ce eu făceam deja fără să ştiu, şi anume că muzica pe care o ascultăm este foarte importantă şi ne influenţează activ viaţa. Intuitiv, ştiam că nu vreau să ascult melodii triste gen Adele – Someone like you. Serios acum, de ce ar asculta cineva o melodie aşa patetică? Şi mai ales cum să cânt despre faptul că un ameţit iubeşte pe altcineva? Când mă supără cineva ascult Toni Braxton – He wasn’t man enough şi sincer, chiar îmi creşte spiritul şi vibraţia şi tot ce vrei. Ei bine, am primit confirmarea, iar, că afirmaţiile, indiferent că sunt făcute voit sau involuntar, ne afectează viaţa.

Scriu acest articol acum, când m-am întors de la cacao ceremony unde am cântat:

I am blessed, so blessed, I am limitless, limitless.

Pe bune că am început să cred asta despre mine după doar 5 minute de cântat. Imaginează-ţi ce se poate întâmpla dacă îţi repeţi asta în fiecare zi.

Ce pare o afirmaţie în vânt la început, devine o realitate personală în timp.

Minunea este că avem o alegere. Noi alegem ce ne spunem şi ce dăm voie să devină adevărul nostru personal, credinţa noastră. Afirmaţia noastră de fiecare zi. Crezul nostru.

Nu te sperie puţin acum să spui despre tine: „Ce grasă sunt!”, „Ce urât sunt!”, „Nu am niciodată bani!” şi mai ştiu eu ce nebunii? Eşti ceea ce spui. Eşti afirmaţiile tale!

Afirmaţiile mele s-au perfecţionat în timp, tot studiez valoarea lor de ani de zile.

Câteva secrete?

Afirmaţiile trebuie făcute doar la timpul prezent şi fără negaţie – Se evită negaţiile,  pentru că mintea noastră nu pricepe cuvântul „Nu” şi la prezent pentru că dacă spunem “Vreau să fiu sănătoasă” rămânem doar cu vrutul. Trebuie o certitudine: “Sunt sănătoasă!“.

Afirmaţiile se fac încărcate de emoţie – Când spunem „Am un corp sănătos şi frumos” ne punem în acel sentiment de mulţumire, recunoştinţă că avem un corp sănătos şi armonios. Afecţiunile nu o să dispară peste noapte şi nici nu o să facem pătrăţele pe abdomen în 2 zile, însă afirmaţia va aduce schimbări în abordarea noastră faţă de corpul nostru. Vom atrage răspunsuri şi vom înţelege motivele pentru care s-a îmbolnăvit, ce vrea să ne spună prin boala sa, de ce îl hrănim geşit, de ce îl pedepsim prin alimentaţie care nu îl ajută. Odată înţelese aceste motive, ne schimbăm şi noi, se schimbă acţiunile noastre şi implicit şi corpul nostru.

Afirmaţiile nu se contrazic – Dacă azi spui „Sunt iubit şi apreciat” dar mâine te suceşti şi te critici şi îţi repeţi că nimeni nu te iubeşte şi nu observă motivele pentru care meriţi să fii apreciat, mintea ta preia ultima ta afirmaţie. Nu e deloc complicat, ca un sofer de taxi, dacă schimbi comanda o să accepte ultima ta adresă, dacă te răzgândeşti de 3, 4 ori, o să fiţi ameţiţi amândoi şi fără niciun rezultat.

Nu există studii care să certifice că obiceiurile se schimbă în 21 de zile, aşa cum auzisem un zvon, aşadar afirmaţiile trebuie să devină mantre zilnice. Nu le spunem doar când avem chef. Sunt o investiţie în viitorul nostru. Le oferim atenţie şi dedicaţie ca unei plante care trebuie udată în fiecare zi.

Dacă tu crezi în ele şi le dai valoarea ta de adevăr absolut, nu conteză ce cred ceilalţi.

Tu eşti grădinarul care creşte planta, nu cine se uită pe geam şi îşi dă cu părerea ca să se afle în treabă. Tu o să te bucuri de rezultatele credinţei tale.

In decursul anilor, afirmaţiile mele au suferit destule modificări încât să fiu foarte mulţumită de rezultat. La workshopul  din Bucureşti (în jur de 30 Iunie) o să împart cu tine afirmaţiile care pe mine m-au ajutat să mă iubesc mai mult, să mă accept aşa cum sunt, să am încredere în mine şi în viitorul meu, dar mai ales să atrag oamenii potriviţi şi experienţele benefice pentru împlinirea misiunii mele pe pământ.

Abia aştept să ne cunoaştem şi să plantăm seminţele unui viitor luminos.

Cu iubire, Ana!

O găseşti pe Ana aici: www-anadragalina.com

IMG_20190419_223630