Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

TOP 5 regrete pe care le au oamenii cand mor

 

Draga copacel,

Una dintre cartile mele favorite, revelatoare si zguduietoare citite in ultimul timp este  Cele  cinci regrete ale persoanelor aflate pe patul de moarte de  Bronnie Ware.

Nu este o carte clasica de “positive thinking” dupa care sa zburzi de extaz, este o carte “AHA!” , sfasietor de realista care poate naste in tine, intrebari, schimbari, transformari….. trezire. Pe masura ce citeam fiecare rand, parca sangele imi devenea mai rece dar nu puteam sa o las din mana. Eram atat de recunoscatoare ca am inceput schimbarile necesare la momentul potrivit, astfel incat sa nu inaintez in varsta si spre “acasa”  cu regrete, multe regrete. Ceva din intelepciunea mea interioara a stiut ce miscari sa faca  ACUM pentru a-mi elibera sufletul de lanturile regretelor.

Si tu poti face asta, incepand de acum! Pentru ca stii ceva? Nimeni nu garanteaza ca sfarsitul nostru va  veni cand ne vom plictisi de pensie, cand ne vor obosi nepotii, cand.. cand…. Nu stii niciodata cand se poate intampla… asadar trezirea consta in trairea fiecarei zi ca ultima zi din viata noastra!

Subiectul cartii este real. Bronnie Ware este o asistentă medicala din Australia care si-a dedicat ultimii ani ingrijirii paliative ( a oamenilor aflati pe patul de moarte). A adunat foarte multe povesti pe care mai intai le-a expus pe blogul sau apoi a scris cartea despre care va vorbesc.Aceste memorii nepretuite ale lui Bronnie Ware au dat nastere unei carti pline de curaj, care iti schimba viaţa, te umple de compasiune si te inspira  sa-ti traiesti viata după placul inimii, asa cum iti doresti.

Fiecare persoana are povestea ei de viata. Ajunsi pe patul de moarte, fiecare incearca sa faca pace cu trecutul, sa se impace cu ce a fost. “Oamenii se schimbă atunci când se află faţă în faţă cu propria mortalitate. Unele schimbări au fost fenomenale. Cu toţii au experimentat o varietate de emoţii: negare, frică, furie, remuşcare, apoi mai multă negare şi, într-un final, acceptare. Fiecare pacient şi-a găsit pacea înainte să plece”, a mărturisit Bronnie.

Bronnie a realizat chiar un TOP 5 al acestor regrete:

1. Mi-as fi dorit sa fi trait viata mea nu viata pe care ceilalti o asteptau de la mine.

Gandeste-te cum faci asta chiar acum! Oare chiar traiesti viata ta sau pe a celorlalti? Inca din copilarie traim visul parintilor, apoi al profesorilor, jumatatilor, sefilor, copiilor  etc… si uitam de visele, dorintele, pasiunile, aspiratiile, misiunile noastre in viata. Uitam ce iubim cu adevarat si cine suntem.

2. Imi doresc sa nu fi muncit atat de mult

Povesteste istoria trista a unui cuplu in care el a muncit toata viata dedicandu-si zilele profesiei. Toti anii activi ii promitea nevestei ca la pensie vor avea in sfarsit timp pentru ei, vol calatori, se vor odihni, reconecta etc…Cati dintre noi facem asta? Majoritatea speram ca “maine ” va fi mai bine! Dar oare “maine ” exista cu adevarat? Pentru ca in cazul expus de autoare, imediat cum a iesit la pensie el s-a imbolnavit si a murit…. iar timpul pentru ei doi nu a mai existat….

3. Imi doresc sa fi avut curajul sa-mi exprim sentimentele

Iubim si nu spunem ca “te iubesc”. Ranim si nu spunem “imi pare rau”. Primim daruri emotionale, mentale, spirituale in fiecare zi si uitam sa spunem un simplu si banal “multumesc”. De cate ori nu am ingropat totul in noi, crezand ca impartasirea emotiei ne face slabi sau rusinati ? Eliberarea de a vorbi din inima, de a comunica, este unul dintre cele mai pretioase daruri pe care ai putea sa le oferi celor dragi sau tie insuti….. pentru ca nu stii cand va veni momentul si poate toate aceste cuvinte vor pleca cu tine fara sa fie impartasite…

4. Imi doresc sa fi petrecut mai mult timp cu prietenii mei

Intram in rutina vietii cu serviciul, relatia, copiii si uitam de prietenii nostri care odata ne-au fost alaturi la bine si la rau. Poate chiar acum este momentul sa pui mana pe telefon sa-ti suni top prietenii tai ( sinceri) si sa-i inviti in oras la o vorba din inima….

5. Imi doresc sa-mi fi oferit libertatea de a fi fericit

Nu stim sa facem fata fericirii. O cautam in stanga si in dreapta, in fiecare zi   a vietii noastre si uitam ca ea este in noi si nu ne-a parasit niciodata. Este o alegere sa fii fericit si un cadou pe care suntem responsabili sa ni-l oferim. Suntem prea “ocupati ” sa fim fericiti sa vedem acest izvor nesfarsit de fericire a sufletului. Cineva chiar spunea ca “Secretul nefericirii consta in timpul pe care tu il pierzi punandu-ti aceasta intrebare”Sunt sau nu fericit?”

Asadar, cum stai cu regretele? Eu mai am de lucru la cel cu prietenii pentru ca uneori pasiunea pentru latura de descoperire de sine ma fura atat de mult incat parca nu mai stiu de nimeni nimic….in rest  de pe le 30- 33 de ani am inceput sa lucrez cu celelalte regrete pentru ca nu vreau ca finalul sa ma ia prin surprindere… un proces care nu se termina niciodata… dar simt ca trezirea a inceput.

Sa ramanem treji in “aici si acum’ fara regrete! Incepe si tu!


Leave a comment

“Nu mai vin la tine ca ma faci sa plang!”

 

 

Draga copac,

de cand  fac yoga,  retreaturi de feminitate si am deschis studioul rad in hohote dar si plang de rup pamantu’ cand e cazul. Da, “yoga este unul din lucrurile alea ciudate care te fac sa plangi”  🙂 cum spun unele fete de la studio . Mi- aduc aminte primele clase de yoga cu Carlos acum vreo 5 ani, cred ca eram singura dubioasa de la Worldclass care bocea in downward dog in hohote. Imi aduc aminte de clasa de yoga feminina a Aliciei profa mea din Bali, care mi-a vizitat studioul in tara unde nu ma puteam din plans din recunostinta pentru schimbarea din viata mea, pentru tot ce ma invatase. De atunci “am dat drumul la robinet” cum s-ar zice. Plang cot la cot cu fetele in meditatie, bocesc la exercitiile mai profunde de “sharing circles”, plang in Bali si in “Baicoi” 🙂 ,pe strada, in magazine,  in baie, pe tocuri si-n talpile goale,la filme tampite, oriunde, oricat, oricum. Si e atat de bineeeee, ma simt de-a dreptul binecuvantata. Si de puternica.  Ma simt responsabila si intima in mine insami. Nu m-am simtit niciodata mai demna si mai inteleapta.

Asta le invat si pe fete. Continue reading


Leave a comment

Percepem la altii celelalte mii de fatete ale noastre

yoga

Draga copac,

dintotdeauna am fost fascinata de psihologia din spatele yoga si cum niste lucruri atat de simple ne pot influenta radical viata. In yoga am invatat prima oara de efectul oglinda care m-a salvat de mult timp irosit, de judecati si critici fara sens, principiu conform caruia tot ceea ce ne place sau nu ne place la ceilalti sau la lume in general sunt lucruri care ne plac sau nu la noi. Viata ne ajuta sa ne cunoastem in permanenta, ne vorbeste si ne ghideaza prin diversi alti oameni, situatii si intamplari. Observandu-i pe ceilalti putem sa ne cunoastem mai bine pe noi. Va dadeam exemplul meditatiei cu copacul, cum fiecare participanta vedea altfel copacul ( urat, fericit, vesel, batran , sexy etc)
in functie de cum se vedea pe sine. La fel cu partenerii nostri si chiar si oamenii necunoscuti de pe strada.

Ce mi se pare tare este cum psihologia din spatele yoga se impleteste atat de frumos cu psihologia clasica, Carl Gustav Yung este cel care a definit conceptul de “oglinda” precum ” Percepem la altii celelalte mii de fatete ale noastre”. Ce se intelege exact prin conceptul “oglinda”? Ca tot ceea ce vedem in ceilalti este o reflexie a noastra.. cat de tare nu? Si mergem mai departe, atunci cand ceva este insuportabil la altul acest lucru vrea sa ne spuna ca este vorba de o polaritate, care de asemenea ne apartine.Refuzam sa o acceptam la ceilalti pentru ca ne trimite la noi insine, ceea ce devine foarte dificil de admis. Care este singura parte a corpului nostru pe care nu o putem vedea niciodata cu proprii ochi, chiar daca am fi cel mai mare contorsionist din lume? Este infatisarea noastra. Ea reprezinta propria infatisare, fotografia noastra pusa sub semnul de identitate. Singurul mod prin care ne putem vedea este sa ne uitam intr-o oglinda.Vedem in oglinda reflectarea noastra. In viata oglinda este celalalt. Si stii ca la nivel subconstient alegem toate persoanele pe care le intalnim ca sa reflectam asupra propriilor lucruri pe care le avem de rezolvat. Acest principiu functioneaza atat in sens pozitiv cat si negativ. CG Jung a numit acest proces “procesul sincronicitatii”, ne face sa ne intalnim persoanele care nu ne convin, cand avem ceva de inteles, de invatat de la acel om sau acea situatie. Asa de exemplu, iti explici paternurile de relatie in care tot de bagi si se repeta la nesfarsit? Daca nu functioneaza treaba, inseamna ca ceva tot mai ai de rezolvat sau invatat. Asa zice Jung si asa zice si Yoga :).

Fii curios. Fii bland. Priveste in perspectiva si in fiecare oglinda pentru ca te va ajuta sa vezi in sufletelul tau.

Inspiratie: Ghidul complet al durerilor fizice de Michel Odul

 


1 Comment

Iti aduci aminte ca esti un dar pentru acest pamant?

Draga copac,

Imi place sa iau tot ce este mai bun din orice chiar si cand vine vorba despre religie. Cred ca din fiecare putem alege ceva care sa rezoneze in noi si sa ne invete cum sa manifestam iubirea in viata noastra, pentru ca oricat de contradictorii ni se pot parea religiile uneori, in final au toate o idee centrala – Iubirea.

Rasfoind o carticica crestina era pe acolo si intrebarea “Iti aduci aminte ca esti un dar pentru acest pamant?” Am ramas foarte surprinsa deoarece de obicei religia crestina este foarte restrictiva ba chiar indeparteaza prin anumite rigori insa aceasta intrebare mi-a reamintit ce am gasit si prin alte locuri: Ca noi toti, daca am fost trimisi aici, suntem un dar pentru acest pamant.
Avem un rol important, avem o misiune, avem de schimbat o viata sau mai multe, avem de dat viata sau mai multe, avem de lasat amprenta noastra, de putin mai mult bine… dar mai presus de toate avem, cea mai importanta misiune, sa invatam despre iubire si sa o oferim. In primul rand noua, stiu ca poate suna dubios uneori… dar daca nu stii cum sa te iubesti pe tine, nu stii nici cum sa oferi celorlalti.
Cautarea rolului pe pamant, al misiunii personale, al “contractului sacru” pe care l-am semnat inainte sa venim aici, poate reprezenta enorm de mult stres si uneori putem ajunge chiar la depresii sau revolta dar, pot spune din experienta mea si a unor persoane pe care le-am studiat, ca raspunsul la aceasta intrebare nu vine niciodata in conditii de stress ci atunci cand ne relaxam si ne urmam pasiunile, imaginatia si creativitatea cand ne daruim complet pe sine si ne daruim complet si increzatori Universului, cu credinta ca el are grija de noi.
Nu spun ca o sa primim ceva pe tava, orice vis necesita efort si munca insa toate lucrurile vin la momentul potrivit si cand suntem pregatiti pentru ele.
In final as vrea sa impartasesc cu tine un citat despre ce inseamna cu adevarat reusita, in viziunea lui Lise Bourbeau, o autoare tare draga mie:
Majoritatea oamenilor vor mai degraba sa reuseasca in viata decat sa aiba o viata reusita. A reusi in viata este legat mai ales de reusitele personale sau profesionale, in raport cu munca, familia, obiectivele noastre. Unii asociaza reusita cu diplomele, cu gloria, cu banii. Daca esti un astfel de tip de persoana, care nu incearca decat sa reuseasca pe plan fizic, este important sa stii ca iti dezvolti Ego-ul si creezi stres inutil in viata ta. Acest gen de reusita este in general motivat de dorinta de a dovedi ceva anume cuiva sau propriei persoane.
Este mult mai intelept sa decizi sa ai o viata reusita, ceea ce este legat de tot ce priveste planul spiritual si este raportat la fiinta noastra. Acest proces ne ajuta sa constientizam care este ratiunea noastra de a fi si sa evoluam catre aceasta. Include deci victoriile care ating starile fiintei noastre si adevaratele noastre NEVOI: capacitatea de a iubi veritabil, de a ne accepta, a ne simti bine atat cu calitatile noastre cat si cu imperfectiunile noastre.
Deci a avea o viata reusita face apel la dimensiunea spirituala, nu inseamna ca trebuie sa neglijam cu totul aspectul material.
Pentru a verifica in ce masura ai reusit in viata, pune-ti aceasta intrebare: ” Daca as fi la sfarsitul vietii mele, as fi multumit de rezultatele din fiecare domeniu al vietii mele?” Daca raspunsul este pozitiv, inseamna ca ai o viata reusita.

Namaste, nu inceta sa-ti cauti misiunea! Contezi! Esti important! Poate nu realizezi acum dar prezenta ta schimba vieti pe langa tine. Incepe cu a ta!

 


2 Comments

Crezi ca nu esti bun de nimic? Citeste asta…

Draga copac,

Multi ani am crezut ca nu sunt buna de nimic. Ca nu sunt destul de frumoasa, inalta, citita, destul de desteapta, destul de atragatoare, creativa,  interesanta, populara, etc. Mult timp ii consideram pe toti ceilalti superiori mie.  In adolescenta, chiar am avut o perioada in care mi se parea ca sunt de’a dreptul “invizibila”, ca nimeni nu ar observa vreodata prezenta mea pe strada, pentru ca simteam ca nu am nimic deosebit sa ies in evidenta si nimic de oferit. Asta pentru ca ma uitam doar in “gradina” altora si habar nu aveam de “gradina” infloritoare de sub nasul meu.

Cred ca abia dupa 30 de ani cand mi-am indreptat “coloana vertebrala” prin yoga si dezvoltare personala, am inceput sa-  mi indrept privirea catre mine, sa-mi vad sclipirea din ochi,  sa ma accept si chiar sa ma indragostesc de mine, de ceea ce sunt si de ceea ce fac. Sa simt ca sunt suficienta. Pentru mine primirea acestui dar al increderii in mine a fost o eliberare de criticile si judecatile altora, si intelegerea faptului ca singura persoana care-mi datoreaza acceptare sunt eu insami. Am castigat astfel  timp. Mult timp si multa energie pe care le pierdeam in exteriorul meu.

Totusi,aproape in fiecare zi observ la studioul de yoga sau la probele la rochite din @livadacurochii cat de multe dintre fete nu isi iubesc corpul, feminitatea, nu-si cunosc valoarea, stima de sine, nu sunt recunoscatoare pentru ce sunt si ce au. Totusi fac un prim pas si se cunosc pe “salteaua de yoga” si le multumesc pentru ca mi-au dat o sansa sa le ghidez in aceasta calatorie inspre ele.

“Nu sunt destul de bun! Nu sunt suficient! Puteam sa fiu /arat altfel! Puteam sa fac mai bine! “Tu copac, ai auzit vreodata vocea asta in capul tau? Daca da, voiam sa iti confirm ca nu esti singurul si ca noi toti lucram in fiecare zi cu aceasta provocare a increderii in sine.

Continue reading


Leave a comment

Lectii de pe saltea de la copace

Draga copacel,

Sunt la scoala in fiecare zi si imi place. Este scoala iubirii si a intelepciunii. Faptul ca am ales sa nu ma opresc la practica fizica yoga si sa o combin cu tehnici de dezvoltare personala si creativitate ma ajuta atat de mult sa evoluez in fiecare zi prin ascultare, cunoscand atatea povesti si lectii ale femeilor  care-mi pasesc pragul. Fiecare zambet sau lacrima este o fila de carte sa mai invat cate ceva despre acest nestemat ce poarta numele de OM. Femeie.

Iata cateva lectii pe care le-am invatat de la copacitele de la studio si din tabere:

*Toate suntem la fel si toate suntem interconectate; toate in cautare de iubire si de noi insene; In chiloti sau la taioare “batzoase” toate suntem  “lumina din mine care vede lumina din tine”;

*Suntem creatoarele dar si creatia. Asa cum suntem distrugatoarele dar si distrugerea creatiei. Depinde de care parte a balantei alegem sa ne situam.

*Conversatiile cu D-zeul interior  apar in linistea cu noi insene, in vocea inimii atunci cand ne permitem sa ne oferim cel mai pretios cadou: timpul si pe noi insene;

*Cele mai bune decizii se iau cu mana pe inima, nu cu “creionul in cap”.

*Spiritualitatii si feminitatii sacre ii sta bine si in tocuri cui, si cu ruj rosu sau in bikini dar  si cu val pe cap. Fiecare este libera sa imbratiseze autenticitatea sa si sa se regaseasca pe ea insasi prin mijloacele proprii.

*Vrem sa traim orgasmul vesnic prin relatia perfecta cu un barbat? Pai atunci sa invatam sa ne hranim aceasta relatie cu noi insene. Sa invatam sa ne ducem propriul gunoi inainte de a-l prelua sau a-l pasa de la/la ceilalti.

*Fericirea nu sta in “poseta sau perechea de pantofi scumpi”, in vacante, bani, relatii, oportunitati ci sta in felul in care te raportezi la aceste foloase, la felurile in care iti hranesti sanatos gandurile si emotiile in fiecare zi.

* Permite-ti sa ai gandirea unei incepatoare in tot ceea ce faci, asta iti ofera sansa sa inveti lucruri noi in fiecare zi si sa nu te plictisesti sa inveti. Sa ramai curioasa si cu pofta de viata;

* Cateodata stai cu bratele intinse asteptand ca o perfecta carare sa se arate. Dar aceasta carare nu apare si ramanem cu buza umflata. Asta pentru ca drumurile noastre sunt facute pentru a “fi plimbate” nu “stationate”;

* Orice decizie am lua, orice schimbare am face sa ramanem conectate cu motivatia din spatele schimbarii si sa ne luam responsabilitatea asupra ceea ce alegem sa facem.

*Crestem sustinandu-ne intre noi, ridicandu-ne unii pe altii nu dandu-ne cu parul in cap indiferent de actiunile noastre;

*Habar nu ai ce poate sa ti aduca ziua de maine, asa ca nu mai pierde timpul crosetand la ea, si simte aici si acum, locul si momentul magic  unde se intampla realitatea.

* D-zeu nu iti da niciodata mai mult decat poti duce. Fiecare lectie vine atunci cand suntem pregatite intr-un fel sau altul.

* Ca sa intelegem iubirea uneori trebuie sa trecem si prin tristete, dezamagire, regret si esecuri pentru ca astfel gustul ei va fi mai dulce. Raul este tot parte din bine.

*Cand ne ingrijoreaza gandurile, sa fim intelepte si sa nu transformam gandurile in realitate. Cum? Realizand ca sunt doar ganduri si noi nu suntem gandurile noastre.

*O problema ( divort, adulter, copii etc)  nu este o problema in sine.Problema este felul in care gandim si supra analizam ceea ce consideram problema, incarcand-o cu o energie greoaie.La  atitudinea si reactia asupra problemei trebuie sa lucram.

*Multe dintre noi ne consideram nefericite pentru ca pur si simplu ne este imposibil sa luam momentul asta de aici si acum asa cum este.

* Una din cele mai mari revelatii este momentul acela cand reusesti sa te abandonezi si renunti la lucrurile care nu mai pot fi schimbate. Cand nu mai poti schimba situatia, esti fortata sa te schimbi pe tine. Si atunci se schimba totul.

* Nu are rost sa ne comparam intre noi. Este o pierdere de timp care ne usuca gradina proprie.

* Rabdarea…. Sa invatam sa avem rabdare…

* Cand oamenii sunt rai cu noi, invatam sa fim blande, pentru ca si ei au suferintele lor. Sa stam centrate si astfel nu-i mai imputernicim in aceasta valoare falsa.

* Intr-o societate masculina sa reinvatam sa fim femei: mai blande, mai bune si mai iubitoare. Si sa purtam mai putin pantaloni si mai multe fuste si rochii cu  iesire la sursa 🙂

* Viata nu iti da circumstantele si oamenii pe care ii/le vrei pentru ca ea considera ca mai bine ti-I da pe aia de care ai nevoie.

* Totul se misca si se transforma. Oricat am incerca noi sa oprim timpul in loc cu “acid hyaluronic”, statornicia este o iluzie care ne invata sa avem controlul la tot. Da drumul la control si totul va curge.

* Stii unde vrei sa ajungi si ce vrei sa obtii, dar stii de unde pleci? Stii cine esti acum, ce vrei, care sunt darurile tale?

* Sa zambim si atunci cand lucrurile nu sunt roz. Zambetul este si un semn de putere si speranta. Si poate ni se va zambi inapoi. De la viata.

*Indiferent de cat de neimportanta te simti, gandeste-te la un tantar. Cate amintiri poate lasa un singur tantar intr-o incapere cu oameni . Esti suficienta asa cum esti.

*Vrem ca barbatii sa fie altfel? Pai sa ne crestem copiii altfel zic, astfel incat noua generatie relationala sa fie mai sanatoasa emotional si mental. In pantecul nostru sta schimbarea si viitorul.

*Suntem frumoase, puternice, vii, magice si suntem atat de faine cand ne permitem sa ne vedem asa in oglinda vietii.

M-ar bucura sa completezi si tu lista noastra, iar daca te-ar bucura sa ni te alaturi la clase punem covor rosu pentru sufletelul tau plin de iubire. Sau te asteptam la poza in bikini in Bali :).

namaste!


Leave a comment

Activia m-a intrebat cum traiesc eu InSync

dsc_0949-modified

Draga copac,

Multa lume imi spune : “Vai, ce dragut de tine, stai toata ziua,  te fotografiezi fericita in rochii cu spatele gol si talpile goale in pozitii de yoga, fara nici o grija, fara nici un stres…”

Este adevarat ca, in acest moment, starea mea este una foarte buna, insa am  muncit enorm cu mine ca sa ajung aici. Duc o munca de auto-cunoastere si dezvoltare personala continua ca sa-mi intretin aceasta stare de spirit. La propunerea brandului Activia, odata cu lansarea initiativei ”Traieste InSync”,  impartasesc cateva dintre lucrurile care ma inspira sa ma simt in armonie cu mine si sa-mi valorific la maxim potentialul si calitatile.

Ca in oricare alt domeniu, este nevoie de perseverenta si vointa. Totusi, nu tot timpul sunt vesela. Uneori ochii mei sunt tristi, alteori plang, zambetul meu este dezamagit sau privirea mea este stearsa. Ca si tine, sunt o femeie cu experiente, o femeie care a si suferit, o femeie careia i-a fost frica de ea insasi, de relatia ei.  In final, insa, am devenit o femeie care se accepta exact asa cum este. Am invatat ca ceea ce ma tinea pe loc se afla inauntrul meu. Treptat, mi-am dat seama ca trebuie sa-mi reevaluez relatia cu vocea mea interioara si sa o folosesc in avantajul meu.

Pana la urma, este vorba despre acceptare si blandete!

Si ca sa realizezi ca sunt o femeie ca si tine, vreau sa-ti mentionez cateva din momentele mai grele si cum am reusit eu sa le depasesc. Iata cum am reusit sa imi gasesc armonia in viata profesionala si cea personala, sa fiu in sincron si sa devin InSync cu mine si cu ceilalti:

  • Primul moment in care am luat decizia de a incepe blogul/proiectul meu de yoga si dezvoltare personala, “Suntuncopac”, a fost acum 4 ani. Nimeni in afara de sotul si sora mea nu a avut incredere in mine. Toti spuneau ca sunt nebuna. Mi-am pierdut multi prieteni, insa am castigat altii noi. Si, totusi, iata ca visul meu – yoga,  a devenit un trend , a luat amploare si a devenit un stil de viata.  Ma bucur ca am avut incredere in visul meu. Cum am reusit? Mi-am urmat intuitia, vocea din interior care ma asigura in permanenta ca merg pe drumul cel bun. Mi-am transformat vocea critica interioara in cel mai de nadejde aliat.
  • Imbratisarea feminitatii si a deschiderii mele emotionale mi-a adus, uneori, perceptii diferite din partea altor femei. Oamenii judeca fara sa cunoasca povestile celorlalti. Da, imi iubesc corpul si feminitatea si nu consider ca trebuie sa le ascund. Cred ca ne-a fost dat sa evoluam impreuna in aceasta viata. Cred cu tarie ca pot fi spirituala si pe tocuri si in talpile goale, si cred ca pot fi extrem de buna in ceea ce fac si cu ruj pe buze. Cum trec peste aceste obstacole si cum reusesc sa raman InSync? Ma iubesc si mai mult, ma accept, ma inteleg. Iubindu-ma pe mine, inteleg si respect mai usor lumea inconjuratoare care, uneori, din suferinta proiecteaza lucruri in exterior.
  • Relatia cu sotul meu – cum reusesc sa mentin echilibrul astfel incat sa ma simt InSync in relatia mea? Desi este sufletul meu pereche, relatia cu el nu este tot timpul roz. Partenerii nostri sunt oglinzile noastre menite sa ne ajute sa ne vedem mai bine. Sotul meu este extrem de diferit fata de mine, fiind foarte pragmatic, serios, rational, obsedat de curatenie, fix opusul meu. Eu sunt visatoare si afectuoasa. Diferentele acestea intre noi duc uneori la certuri si usi inchise. Cum trec peste? Realizez ca iubirea noastra este perfecta,  insa comunicarea nu este. Realizez ca lucrurile care ma deranjeaza la el sunt fix lucrurile pe care ar trebui sa le imbunatatesc la mine.  Inspir, expir cand sunt nervoasa , meditez, spun rugaciuni, si ma uit la fetita noastra care este rodul iubirii noastre pure. Apoi ma uit in ochii lui si ii multumesc ca m-a ajutat sa ma regasesc;
  • Rolul de mama – cum imbin acest rol cu celelalte din viata mea . Da, am avut o sarcina usoara si fiica mea este un inger, insa am muncit mult ca sa ajung in acest punct. Am citit sute de carti de parenting, de relaxare, respiratie si pregatire a mamei, am meditat, am facut yoga, am avut incredere in mine. Accept uneori ca nu sunt perfecta, accept ca ofer cat si cum pot, si inteleg ca trebuie sa am grija de mine inainte sa-i pot oferi ei particele din mine. Am incredere ca reusesc pentru ca totul porneste din interiorul meu, din modul in care imi rezolv propriile conflictele launtrice si devin mai echilibrata.
  • Facturile – cum nu las sa ma acapareze grijile financiare. Am renuntat la 15 ani de cariera in marketing/management. Am lasat in spate studii, cursuri, multi  bani investiti in perfectionarea mea in acest domeniu… pentru a sta in lotus ! Este grozav, nu exista job mai bine platit decat cel care-ti ofera  linistea. Sunt, insa, luni petrecute la studio in care ma intreb daca-mi pot acoperi chiria, pentru ca am cheltuieli foarte mari. Cum trec peste ele? Cu incredere ca pasiunea, iubirea si intentiile bune intotdeauna vor fi rasplatite. Si asa este, din neant apar proiecte pe langa, comenzi la rochii, retreats, invitatii la evenimente,  care ma ajuta sa nu ma blochez in aceasta sfera si sa evoluez;
  • Creativitatea este atuul meu principal, dar care uneori ma oboseste. Sunt un spirit extrem de creativ, am har la scris, toate clasele mele sunt diferite, la fel si exercitiile de coaching. Totusi, desi este un dar, uneori se transforma intr-o provocare. Si, deseori,obosesc tare.  Ca sa pot sa-mi intretin creativitatea si  sa-mi ating potentialul maxim cand vine vorba de inspiratie, citesc o carte la 3-4 zile, merg in continuare la multe cursuri de inspiratie si meditez. Aceste lucruri nu vin din neant, ci printr-un efort si o munca sustinute continuu.
  • Cum depasesc momentele melancolice si mahnirea. Uneori sunt furioasa si mai scap cuvinte nu foarte frumoase, alteori fara motiv cad pe ganduri in contemplatie si tristete duse la extrem. Hei, sunt si eu om, e normal! 🙂 Cum reusesc sa ma recalibrez, sa imi gasesc momentul InSync care ma ajuta sa merg mai departe? Realizez ca eu nu sunt egala cu gandurile si actiunile mele . Imi accept umbrele si incerc sa ma inteleg, sa aflu lucruri noi despre mine, sa ma recalibrez. Ce functioneaza cel mai bine? Sa transform supararea si furia in arta. De aceea, scriu articole, pictez, dansez si merge tare bine!

Inchei prin a-ti spune ca suntem toate la fel. Toate venim pe aceasta lume ca sa experimentam! Uneori nu traim numai bucurii, ci mai trecem si peste obstacole, lucru care este normal si care ne conduce, in cele din urma, catre un drum frumos.! Toate avem nevoia de a fi iubite si de a iubi, insa, sa nu uitam sa ne iubim si pe noi insene! Cand avem o relatie buna cu criticul nostru interior ne simtim bine si in echilibru cu noi insene si cu restul lumii. Aceasta influenta pozitiva se reflecta in toate aspectele noastre. Tu cum traiesti InSync? Te invit sa urmaresti pagina de Facebook Activia luni de la ora 18.00, cand alaturi de Oana Stoianovici (coach transformational), vom impartasi modul in care ne gasim echilibrul in fiecare zi.