De ce sa mai iubim dupa ce am fost raniti?

Draga copac,

Dupa prima relatie serioasa am fost asa de …. obosita. Simteam ca am 50 de ani in loc de 20 si ceva. Baiatul pe care il iubeam nu mai era in viata mea, si tot ce imi ramasese era o durere sangeranda. La momentul respectiv durerea era normala, se spune ca trebuie sa acceptam durerea ca sa scapam de ea, sa trecem prin iad daca vrem sa fugim de smoala lui… dar daca tot continua?

La suprafata ambalajul parea perfect-slabisem, aratam mai bine ca oricand, nu mai faceam fata la intalniri. Dar am ridicat ziduri atat de inalte in sufletul meu incat nimeni nu putea ajunge cu adevarat la mine. Si am dormit cu aceste ziduri inalte in pat, pana cand la un moment dat am ales sa-l vad pe el.

Si l-am lasat sa intre. Si sa sparga zidurile.

Nu a fost usor. Uneori ma comportam ca un copil din jungla. Nu de putine ori am vrut sa plec. Dar in acelasi timp incercam intr-un mod disperat sa ma concentrez pe lucrurile pozitive: ca incepeam sa ma repar.

Asa ca am decis sa ma iert. Am decis sa fiu vulnerabila din nou. Sa-mi deschid inima iar. Sa risc, sa sufar iar. Fara nicio garantie. Am decis sa fiu puternica, cum stiu ca sunt la baza.

De data asta, acest post, nu este depre EL ( cu toate ca el este minunat 🙂 ). Este mai mult despre MINE. Despre cum am ales la un moment dat, sa imi mai dau o sansa.

Sa o iau de la capat.

Sa aleg viata.

Sa aleg sa iubesc din nou.

Sa ma uit in oglinda si sa ma regasesc.

Sa ma las iubita de mine si de el.

Sa deschid ochii.

Sa intineresc.

Sa ma uit in oglinda.

Sa-mi ascult inima.

Si am facut bine. 🙂

Draga copac, fii bun cu tine, si nu uita ca alegi iertarea, intelegerea, iubirea, compasiunea nu ca sa faci un favor celorlalti, ci ca sa aduci pace in tine.

Ne vedem maine ❤ !

Responses

Copacul reflexiv

September 6, 2014

De ce sa mai iubim după ce am fost răniți, chiar si la 50 de ani? Ca să facem loc în viața noastră lucrurilor si oamenilor frumoși, care merita toată dragostea si atenția! Ca să ne bucurăm de fiecare zi…
De ce sa mai iubim dupa ce am fost raniti? » roPublica

September 11, 2014

[…] By suntuncopac […]
Elena

October 23, 2015

Draga copac frumos,

Te urmaresc de ceva timp si ma regasesc in tot ce spui si scrii atat de frumos.
Astazi scrii despre iertare,subiect destul de delicat si vreau sa impartasesc cu tine ceva similar.
Am iubit cu toata fiinta mea,am ales sa fiu pe locul 2,credeam ca “noi” inseamna ca e mai important pentru el si eu pot sa mai astept,pot sa rabd. Dar nu a fost asa,eram imatura desi buna la toate,insa mai putin la avea grija de mine,de sufletul meu si cu ce pret? Cu pretul departarii de mine,nu stiam cine sunt,ce vreau,ce pot sau daca mai pot sa fac ceva fara sa mi se reproseze,fara sa imi aduca frustari. Oare a fost dragoste? Poate doar pentru o vreme,poate doar pentru unul din noi. Dar s-a terminat civilizat,pentru ca am inteles ca nu ajungem nicaieri si cand nu mai eram cea minunata si perfecta,am plecat cu inima bucatele si sufletul distrus catre lume.
Am ales sa ma regasesc si a durat 2 ani,in care am muncit,am ales cariera,am ales sa dorm singura si sa invat sa imi fie bine cu mine,sa ma relansez si sa ma redescopar. A fost minunat sa am timp sa sufar,sa meditez,sa vorbesc zilnic cu florile mele care ma hraneau cu energie,sa inteleg ca nu aveam nici o vina,ca pot sa fiu puternica oricand si era timpul sa ma iert. Dar scutul din jurul sufletului meu devenea din ce in ce mai puternic,nu ma misca nimic,ma simteam in continuare pustiita,goala si fara trairi care sa ma bucure. Oare murise sufletul meu asa usor? Eu cea plina de viata? Nu dragul meu copac,eram doar un vlastar ce prindea radacinile ei si astepta sa fie altoit…si asa a aparut el.
Ma crezi ca l-am cunoscut in momentul meu de rascruce in cariera? L-am respins,fugeam de el si tot odata parca il vroiam. Si intr-o zi,mi-a zis asa ” esti ceea ce am cautat toata viata mea si vreau sa stiu daca ma vrei,pentru ca ma indragostesv de tine si nu vreau sa ma faci sa sufar” . In acel moment,fara sa clintesc,am zis “da,te vreau si promit ca nu mai fug”.
Iata-ma acum,simt ca traiesc,am fluturi in stomac,emotii,griji fata de cel de langa mine si ma bucur ca am avut timp sa ma vindesc si sa ma iert,pentru a iubi iar curat si sincer.
Te pup si te imbratisez…multumesc ca mi-ai adus aminte cat sunt de puternica si cate am de pretuit la mine,pentru a oferi si mai mult,dar fara sa ma mai ratacesc.
suntuncopac

October 23, 2015

Elena, ce poveste frumoasa, vrei sa o impartasesti cu copacii intr-un articol?

Sent from my iPhone

>