Audio play:
Draga copac,
ieri am fost intr-un loc cu multa lume si la un moment dat, poate din plictiseala, m-am surprins- judecand oamenii. Nu in sensul dragut.
Stiu ca mi-am zis acum ceva timp ca trebuie sa lupt cu mine si sa nu mai fac asta, dar uneori lucrurile astea te iau prin surprindere.
M-am simtit prost. De obicei, cand sunt intr-un grup unde se “judeca”pe la spate alte persoane, constientizez foarte repede si realizez ca mai bine dispar din peisaj, dar cand esti tu cu mintea ta in capul tau parca uneori iti sopteste cineva ca la tribunal.
Judecam oamenii dupa :
- ce vorbesc
- cum se comporta cu noi sau altii
- ce mananca
- cat de grasi sau slabi sunt
- cum se imbraca
- cu cine/ pe unde umbla
- cum arata
- ce muncesc/cum muncesc
- daca castiga mai mult ca noi
- daca castiga mai putin ca noi, etc
Una e sa observi niste lucruri dar alta e sa incepi sa faci presupuneri, sa judeci fara nicio baza. In sinea noastra, cred ca cu totii stim ce e bine si mai putin bine sa facem.
Si in final la ce bun? Cu ce ne ajuta pe noi personal? Judecand pe altii, nu facem decat sa spunem lucruri despre noi. Este vorba despre perspectiva noastra, viziunea noastra, nu are nicio legatura cu celalalt.
Cu siguranta cu totii putem sa judecam mai putin. Sau macar cand ne “gadila” judecata sa contientizam, sa apasam pe butonul PAUZA si sa ne punem intrebarea : la ce bun sa continui?
Eu azi sunt recunoscatoare pentru ca am descoperit acest buton de ” PAUZA.”
Tu pentru ce esti recunoscator azi?

Leave a comment