Suntuncopac

Draga Copac,

Am jucat niste jocuri de imaginatie cu mine in weekend :), si printre altele mi-am pus intrebarea: care sunt primele cuvinte (stari) care m-au ajutat sa evoluez si sa vad cu alti ochi, mai buni, diverse lucruri?

Unul din primele cuvinte care mi-au venit in cap a fost acceptarea.

Asa ca…ce ar fi daca am accepta  totul asa cum este in acest moment? Ce ar fi daca ne-am accepta trecutul si l-am lua ca atare? Pare usor cand o zici…..

dar!

Acceptarea nu este RESEMNARE, nu este o parere de rau! Este despre a lua lucrurile asa cum sunt. Este despre a inceta sa te zbati. Este despre libertate si schimbare.ACCEPTAREA este unul dintre posibilele obiective ale noastre in viata, alese de catre un suflet inainte de a lua nastere. Ea determina personalitatea sa caute relatiile pozitive si sa se bucure de  contactul cu alte persoane.

Acceptarea nu este un mod insipid de a te multumi cu ceea ce ti-a fost dat. Nu este o atitudine de genul” las’ ca merge”. Acceptarea nu este despre a place/aproba  sau a nu place/aproba  pe cineva /ceva.  Este despre a nu opune rezistenta vietii, si a lasa-o sa curga fara sa-i stam in cale. Este cam asa:

” Ce s-a intamplat s-a intamplat, accept ce s-a intamplat si accept unde sunt acum. Daca pot sa schimb ceva, schimb. Daca nu pot sa schimb, voi inceta sa ma lupt cu mine sa ma gandesc non-stop, ca aveam cum  sa evit cumva ceea ce mi s-a  intamplat.”

Acceptarea este despre a imbratisa deciziile luate de tine in viata ta.

Care sunt cuvintele tare “norocoase”? Cum imbratisezi tu acceptarea in viata ta?

Tu pentru ce esti recunoscator azi?