Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

O mama fericita, un copil fericit. De ce sa faci yoga in sarcina? SarcinaZEN by AptaNUTRICIA

yoga

Draga copacel

Sarcina este cel mai minunat dar pe care o fiinta umana il poate primi in aceasta viata. Ea vine cu multe binecuvantari, insa si cu multe schimbari fizice, mentale si emotionale. Pentru mine venirea fetitei mele pe lume a reprezentat renasterea mea si m-a schimbat complet ca om, ca femeie, ca sotie si ca mama.

 

Imi aduc aminte cu bucurie acum prin cate schimbari emotionale am trecut,  parca eram un carusel de emotii trecand cu viteza vantului de la o stare la alta, stiu ca aveam fel si fel de ganduri, de frici, ma stresam uneori pentru nimic si mai stiu ca eram uimita de cum corpul meu evolua, lua proportii si uneori imi aducea aminte ca ma pregatesc sa fiu mama prin dureri de spate si de os sacru, in special inflamarea nervului sciatic. Adica pe scurt, am trecut prin toate schimbarile si pasii prin care treci si tu.

 

Dar stii ce m-a ajutat pe mine? Sa ma observ, sa ma privesc detasat si sa nu ma mai atasez asa de mult de gandurile, trairile, durerile mele. Si uite asa cum veneau asa si plecau. Am invatat sa ma observ practicand yoga si meditatia, adica invatand sa ma relaxez.

 

Cum poti face si tu acest lucru? Nimic mai simplu. Stai alaturi de mine in aceasta calatorie a Sarcinii ZEN unde in  fiecare saptamana voi impartasi cu viitoarele mamici o idee de exercitiu de miscare sau relaxare pentru a te mentine in forma, dar si multe alte informatii utile despre sarcina si nastere.

 

De ce yoga? Pentru ca este o practica minunata, o disciplina foarte veche de multe mii de ani, care ne ajuta sa ne armonizam corpul fizic lucrand indeosebi cu sanatatea coloanei vertebrale, corpul mental si emotional/spiritual, adica fix ce ai nevoie in aceasta perioada. Este ca un balsam in aceasta perioada, si sunt tare recunoscatoare sa-ti fiu ghid in aceasta calatorie care sa te ajute sa te linistesti , relaxezi si sa te iubesti mai mult.

 

Da, sa te iubesti mai mult! Stiu ca avem multe vise si visuri pentru copiii nostri, sa fie mai sanatosi ca noi, mai fericiti si mai relaxati ca noi, insa iti spun din experienta personala ca ai nostri copii invata din puterea exemplului nostru. Adica daca noi ca femei si ca mame suntem sanatoase, fericite, relaxate, impacate cu noi si cu aceste schimbari, asta este ceea ce ii vom transmite copilului nostru si asa va fi si el, fix oglinda noastra. Cineva spunea ca “mama este precum un pictor iar fatul este precum un tablou”, asta pentru ca fiecare gand pe care il avem, fiecare emotie, reactie, traire este simtita nu doar de noi in timpul sarcinii cat si de bebe. Stresul nostru in sarcina este datorat si de avalansa gandurilor noastre, multe dintre ele alergand in trecut si viitor, si multe altele insotite de frici, anxietati si neputinte, si aici intervine Yoga, care prin respiratie si miscare sanatoasa sa aducem un pic de liniste in corpul, mintea si inima noastra, bucurandu-ne de clipa de acum, de momentul prezent fara sa vrem sa schimbam ceva. Pentru ca suntem perfecte exact asa cum suntem, cu micile noastre imperfectiuni si avem o responsabilitate sa ne iubim si sa ne acceptam exact asa cum suntem.

 

Ne vedem la studio  in fiecare miercuri la 18.30 la cercul de relaxare pentru gravidute iar daca nu ajungi,  urmareste si tu in continuare SarcinaZEN by AptaNUTRICIA pentru a descoperi impreuna cum putem obtine o stare de bine pe tot parcursul sarcinii, informandu-te, avand o nutritie echilibrata si facand miscare!

 


Leave a comment

Nu voi mai uita niciodata sa-mi ud radacinile, de Alexandra

Draga copacel,

Alexandra este studenta la medicina. Este desteapta foc,  frumoasa, superba chiar, insa cel mai important este  “treaza” sau ales sa se trezeasca si sa-si prioritizeze viata.

Iti las mai jos gandurile ei  ce au inspirat-o de cand practiva yoga si cunoasterea de sine:

 

“Daca vrei sa fii fericit si sa stii cum e sa traiesti din plin, renunta la frica. Darama zidurile si da-ti voie sa fii vulnerabil. Nu poti sluji la doi stapani: frica si iubirea. Alege fericirea sau tristetea.
Trebuie sa traiesti in prezent. Trecutul nu poate fi schimbat, iar viitorul e o iluzie care iti scapa printre degete. Trecutul se joaca cu tine, punand stapanire pe puterea ta interioara.
Mereu am avut o frica de respingere. Mi-era teama ca nu sunt suficient de buna, suficient de frumoasa, desteapta, capabila, iar asta m-a tinut din a-mi urma visele si din a incerca.
Mi am dorit fericire si iubire, stiind cat pot oferi. Am avut temeri si m am asteptat mereu sa se intample ceva rau, sa se indeparteze orice era bun in viata mea.
Mintea mea nu se opreste niciodata, functioneaza non-stop, cautand sa rezolve probleme reale si inventate, scotocind prin labirinturile interioare si incapatanandu-se sa gaseasca solutia perfecta. Intoarce pe toate partile o situatie, pana cand ii schimba ireversibil istoria. Oare imi pot prescrie un antidot impotriva zbuciumului mintii?
Avand grija de tine din interior, poti muta munti. Yoga m-a ajutat mai mult decat m-as fi asteptat. Nu orice tip de yoga, ci yoga practicata cu dragoste in cea mai frumoasa gradina, unde crestem cu totii impreuna. Efectiv simti cum iti cresc radacinile de fiecare data cand parasesti studioul.
Meditatia si conceptul de a fi prezent in momentul de fata, constientizarea faptului ca nimic nu ne apartine, nici macar un obiect, o persoana, o amintire, ci doar clipa de fata, respiratia asta care te impiedica sa mori, au incercat sa calmeze agitatia.
Fii prezent in momentul asta. lasa controlul asupra universului inconjurator si gaseste control asupra mintii tale. Fa-o aliatul tau. gaseste motivatia interioara si tine-te de ea. intra in subconstient prin intermediul mintii tale si desluseste misterul.
Nu stiu despre voi, dar eu sunt obsedata sa detin controlul, in felul in care nu imi place sa fiu luata prin surprindere sau sa astept. Sa astepti e dureros. Sa uiti e dureros. Sa nu stii ce cale sa alegi, e si mai dureros. Am fost nevoita sa imi accept obsesia si sa incerc sa scap de ea. Nu e usor. Stau in fata destinului si vad cum situatiile imi scapa printre degete, iar eu nu stiu ce decizie trebuie luata. La yoga imi linistesc mintea si imi sadesc noi seminte pline de incredere si speranta.
Fiecare zi ne daruieste un nou inceput. Daruieste-ti clipa asta in care sa te unesti cu tine si sa faci alegeri pentru linistea ta.
Nu mai lasa ca fericirea ta sa depinda de altii. Nu uita, ne nastem si murim singuri. Ceilalti sunt in viata noastra temporar, invata ce poti din fiecare relatie.
Gandurile sunt totul. Alunga le pe cele rele, pentru ca sunt pline de viclenie, pun stapanire pe tine si fac ce vor din tine. Niste ganduri gresit pozitionate pot atrage o intamplare nefericita chiar si atunci cand ea exista doar in mintea ta. Mai bine fii naiv si cauta doar lucrurile frumoase, decat sa le regreti absenta.
Lasa convingerile limitative si preconceptiile. Cine esti tu cu adevarat nu atinge limite. Poti face orice.
Renunta la acuzatii si fa loc in inima pentru pace si iubire. Cauta exact ce anume te tine pe loc si renunta la rezistenta, control si capituleaza. Let go. Si viata se va aseza. Viata stie ce e mai bine. Nu forta lucrurile. Fa ce ai de facut, apoi ia loc. Nu te grabi. Pur si simplu ai incredere in proces. Trimite gandul in univers si el va stii ce sa faca. Totul se va intampla asa cum trebuie, asa cum iti doresti. Lasa obsesiile.
Noi atragem ceea ce suntem, cu ceea ce rezonam si vibram. Fii iubire si vei primi iubire. Tu esti cea mai importanta persoana din viata ta. In momentul cand vei crede asta, nimeni din jur nu va mai conta.
Odata ce te eliberezi de orice lucru pe care il tii strans, vei trai cum trebuie.
Nu trebuie sa cauti dragostea. Trebuie sa cauti si sa dobori toate barierele din tine care o tin afara. Cauta-te pe tine pe fundul sufletului tau si apoi hraneste-l cu ce are nevoie. Cauta sa te cunosti mai bine decat ar face-o oricine. Tu esti suficient. Cand vei realiza ca nimeni nu te poate completa, atunci va aparea persoana potrivita, care doar te va complimenta.
Renunta la atasamentul bolnav si lasa dragostea sa iti iasa prin pori si sa te elibereze de orice. Nu posedam nimic. Nu avem nimic. Decat pe noi.
Nu mai lasa intunericul sa te amageasca si sa te otraveasca. Daca in tine e bezna, cum poti da lumina celor din jur? Nu mai rani oamenii care incearca sa-ti aprinda lumina. Esti mai mult decat te consideri tu.

Am decis sa mor fata de trecut ca sa ma pot naste in prezent. Nu voi mai uita niciodata sa-mi ud radacinile 🙂


Leave a comment

Este un timp pentru a incepe dar si pentru a pune punct- meditatie audio

suntuncopac

 

ASCULTA- MA AICI!

 

 

Draga copac,

Este un timp pentru a incepe dar si pentru a pune punct.

Te doare spatele?respira acolo unde te doare pentru ca ai carat intreaga lume pe umerii tai… nu ai obosit?

Inspira expira si let it go…
Te doare inima?  Cimitirul tuturor emotiilor pe care le -ai ingropat in tine si de care ai fugit….

Pentru ca lumea te invata cum sa te repari  si  sa fii fericit, perfect, si daca nu ajungi la acest orgasm al fericirii esti un vas stricat…

Dar intoarce-te in inima, respira acolo si vezi ce gasesti… oare nu te roaga sa o imbratisezi asa cum este? Si daca plange cum ar fi sa o lasi sa-si scurga lacrimile pe obrajii tai?

Stiu ca doare…. Doare sa fugi de tine. Doare sa fii responsabil.

Uneori este mai usor sa cautam in exterior.

DAR

Cum ar fi…

daca te-ai opri din asteptarea ca ceilalti sa te faca sa te simti iubit, pretuit, validat, frumos, dorit, special? SAT NAM!

Si cum ar fi…

daca ne-am focusa invers, din exterior inspre interiorm catre adevarul interior? SAT NAM!

Care ne asteapta sa ne aducem aminte cine suntem…

Cine suntem? Pai suntem bucurie, abundenta, iubire, compasiune, lumina…. Suntem deja tot. Totul este deja in noi. SAT NAM!

Perfectiunea este un concept inventat de parinti, social media, carti.

Un program care ne face sa ne simtim prea slabi, prea grasi, urati, neintegrati, gresiti, neputinciosi, neincrezatori, prea scunzi, prea batrani, vinovati, rusinati prea prea… insuficienti

Ne face sa credem ca avem  nevoie de ceilalti  sa ne simtim “VII”, si  ajungem sa luam decizii de viata pe baza algerilor si preferintelor altora … si  habar nu mai avem cine suntem si ce e mai bun pentru noi

Si ce vrem de la viata? SAT NAM

Cum ar fi…

sa oprim conditionarea si programarea asta bolnava si sa ne intoarcem in noi, in noi, in singura energie care exista. In iubirea si acceptarea neconditionata.

Nu exista nu stiu! Mintea nu stie. Mintii ii este frica… Ia-o sip e ea in brate. SAT NAM!

Dar tu stii…. Tu stii

Cum ar fi…

sa ne dezbracam de toate regulile, asteptarile, gandurile si povestile celorlalti?

Si sa redevenim noi. SAT NAM!

Cum ar fi….

sa fii tu liber in fiinta  nu creionat in corp minte si suflet de ceilalti, ciuntit, batut si caricaturizat ? Cum ar fi sa dai armura jos?

Cum ar fi…..

sa te intorci acasa? Acasaaa in inima, in vocea ta, in puterea ta interioara in misiunea ta reala de viata ? Misiune inseamna sa fii tu oki cu fiecare pas al vietii tale, si sa nu te mai lupti…

Cum ar fi….

sa fii bland cu tine? Sa te intorci acasa in inima… pentru ca iti este dor… a trecut prea mult timp… si doare lipsa

Cum ar fi

sa te iei in brate ca pe un pui mic si sa iti spui : mi-a fost atat de dor de tine…

Respira… alungeste-ti bratele, cuprinde-te.

Nu mai ai nevoie de nimic.

Esti tot. SAT NAM!

Este un timp pentru a incepe dar si pentru a pune punct.

Pune punct la tot ceea ce crezi ca nu esti.

SAT NAM!


Leave a comment

DE LA EGO LA SINE de Adrian 

suntuncopac
draga copac,
Adrian este noul prieten al copacilor, iubitor de viata,  story teller si profesor de Tao Yoga. Un suflet deschis si bland, imparte cu tine in articolul de mai jos  cum ajunge de la Ego la Sine. Pe Adrian il poti gasi  aici  si ocazional si in casa copacilor, de exemplu pe 13 iulie de la 19.00,  pregatim o frumoasa clasa de yoga pentru coracon’ pentru atragerea / trezirea sufletelor pereche, detalii aici.
DE LA EGO LA SINE de Adrian
 Ego-ul este acea parte din noi care își caută în permanență o indentitate. Dacă această ”personalitate” nu este împlinită în funcție de așteptări, dorințe, intenții, aspirații credințe ”așa nu” sau ”așa da”, atunci este nemulțumit. Iar pentru că acest lucru este imposibil, omul egotic exprimentează nemulțumirea îmbătându-se cu iluzii.
Natura, Dumnezeu, Tao a făcut în așa fel încât oamenii să își oglindească părțile obscure, de umbră, dar și pe cele elevate de lumină în scopul autocunoașterii. În virtutea acestui fapt: OAMENII DE LÂNGĂ tine sunt cea mai mare comoară a ta. Este valabilă și RECIPROCA.
Datorită lor trăiești, mânânci, gândești, vorbești, ei te-au integrat, te-au ajutat să ființezi. Recunoștința este inevitabilă, altfel rămâneai un om al junglei, orientat doar spre emoțiile primare.
Sinele are deja o identitate (neutră) și vine cu întreaga înțelepciune a big bang-ului în spate. Nu mai are nimic de căutat, nimic de găsit, nimic de crezut. El ”este”.
# nu este ușor să crezi că totul depinde de tine
# da, libertatea poate fi o povară imensă
# da, ți este greu să crezi că războiul este o parte din tine
# da, nu-i ușor să vezi că TU ai creat această realitate.

Și totuși, ce ai de făcut?

  • Acceptă-te pe tine însuți cu bune și cu rele.
  • Asumă-ți viața pe care o ai.

#1 Asigură-te că ești oglindă

… acesta este exercițiul cel mai înalt al conștiinței. Funcționează precum o oglindă care proiectează în afară tot ceea ce este înăuntru. Se poate reflecta în absolut orice, rocă, om, floare, pom. Pentru asta este nevoie de EMPATIE!

#2 Fii tu însuți

Ca sa poți fii tu însuți ai nevoie de relaxare, bună dispoziție și de poftă de viață. Ca să simți asta, ai nevoie de practică spirituală. Cultivă așadar energia yuan qi, a neutralității și compasiunii și îți garantez că la numai o lună de practică vei simți profund schimbările în atitudinea ta dar și la nivelul calității relațiilor cu oamenii din jurul tău.

#3 Lasă grijile, trăiește!

Vei avea griji mereu, ține doar de perspectivă. Este un doar shift de percepție. Într-unul ai grijile (#nr.1) , iar obiectivul este rezolvarea lor, astfel, viața rămâne în plan secund, pentru că numai după ce vor trece problemele, te vei putea bucura și tu de viață. Și totuși, aceeași viață ți-a demonstrat că nu ai dreptate! Că după ce o grijă a trecut, a apărut o alta. Așadar, PUNE VIAȚA PE PRIMUL LOC!

#5 Dă-ți voie să mai greșești

Ideea este că greșești oricum, doar că de data asta nu te mai victimiza atât și vei înceta mai repede cu lamentările și părerile de rău.

#6 dă-ți voie să nu știi… nimic! 

Universul ăsta este atât de vast, de ce ai reduce totul la tine? Sunt atâtea informații care îți lipsesc, relaxează-te, nu e nimic rău în a nu știi. Cunoașterea rațională poate fi atât de limitată… Așadar, lasă omnisciența, bucură-i pe ceilalți cu.. prezența! Și nu orice fel de prezență, ci una conștientă.

#7 Iubește și… fă ce vrei tu! 

fără iubire suntem ”alame sunătoare”, acrobați care fac sex fără sentiment, oameni care muncesc că să supraviețuiască. Iubește și vei munci cu pasiune, vei simți ce înseamnă să faci dragoste, nu sex, vei trăi cu fiecare celulă conectat la Forța Nevăzută a Vieții.

#8 Ai încredere în Viață!

Viața nu este separată de tine, ești o parte din ea. Dă-i voie să își scrie poeziile în ființa ta, las-o să șoptească, să se manifeste în formele ei cele mai elevate.


Leave a comment

“Tot raul spre bine” de Lavi, un copacel din livada

 

Draga copac,

 

acum 5 ani am visat ca misiunea mea este sa “trezesc” femeile prin ceea ce fac astazi. Sunt binecuvantata sa intalnesc la studio femei cu povesti reale de viata ca tine si ca mine, care au  ales sa faca o schimbare.

Mai departe va  las sa cititi povestea Laviniei, care in adolescenta a fost nevoita sa poarte un corset ca un ghips pentru a -i corecta dubla scolioza, insa azi  in sfarsit, dupa multa munca (mai ales munca cu ea insasi) se bucura de binecuvantarea unui corp frumos si sanatos si o minte mai impacata. Baletul si yoga au contribuit  in acest proces:

“Iubesc comunitatea pe care ai creat-o si din care am primit atatea lectii si iubire, incat am decis ca e timpul sa o ofer si eu ceva in schimb: povestea mea – iar daca ea va reusi sa inspire fie si o singura persoana, sau sa linisteasca anxietatea alteia, ma voi declara mai mult decat multumita.

Stiu ca urmatoarea fraza va avea un iz narcisist, dar in ultima perioada foarte multe persoane ma complimenteaza pentru felul in care arat si atitudinea sexy din timpul practicii (mie nu mi se pare, dar hey! cine sunt eu sa contrazic lumea). Foarte multe fete la studio vin si ma intreaba de cat timp fac yoga, cum de sunt atat de flexibila, cum de am atat de multa incredere in mine… si le vad cum ma privesc cu admiratie atunci cand le raspund ca de aproximativ un an jumatate in timp ce gandul ca ar vrea sa fie in locul meu se infiripeaza in mintea lor. Nu m-am oprit niciodata sa explic tot traseul meu vreuneia dintre ele, dar acum simt ca e de datoria mea sa arat ca ceea ce se vede este doar rezultatul a foarte multi ani de munca, atat fizica, cat si psihica.

Asa ca iata, purcedem la drum.

Cand eram mai mica, in jur de 13-14 ani, am fost diagnosticata cu dubla scolioza. Si desi ambele curburi ale coloanei erau incadrate in limitele normale (pana la 20°), fiind in crestere, doctorii au decis sa imi prescrie un corset medical ca plan de tratament. Imi amintesc si acum ca pe moment am fost fericita, in capul meu de copil imaginea corsetului fiind aceea romantica a corsetelor sec XIX. M-am lovit in curand de realitate, cand am ajuns in cabinetul in care mi s-a luat mulajul pentru acest corset – ca sa va explic : acest minunat corset era confectionat dintr-un plastic gros cca 8mm, rigid, si mergea de la umeri pana sub fund, avand decupaje doar in zona sanilor si niste pernute dintr-un burete la fel de rigid plasat in zonele curburilor coloanei- exact ca un ghips. Acesta trebuia strans in fiecare zi mai mult, si mai mult, pana ajungeam in punctul maxim, iar apoi un pic mai mult, cat de mult suportam ca cele 2 bucati de plastic sa se suprapuna.  L-am purtat timp de 5 ani de zile, 23/24 h pe zi.

Mi-am trait adolescenta in el, am inceput si terminat liceul purtandu-l.

Nu pot explica in cuvinte tipul de durere constanta, surda, usturatoare si apasatoare pe care am simtit-o in toti acesti ani. Aveam rani proaspete care sangerau pe sub el aproape mereu. Nu aveam voie sa il dau jos, asa ca nu imi ramanea nimic altceva de facut decat sa rezist si sa imi inghit lacrimile atunci cand era prea mult si eram de exemplu, la scoala.

Eram extrem de rusinata de el. Doamne, imi era o rusine teribila si evitam orice fel de contact cu persoane necunoscute de frica sa nu ralizeze ce am eu pe sub haine (care oricat de largi ar fi fost, tot nu il puteau masca). Majoritatea pauzelor din timpul liceului le-am petrecut in banca, ascunandu-ma ca nu cumva sa ma vada cineva, desi sunt recunoscatoare pentru colegii mei minunati care nu s-au purtat vreodata diferit cu mine si care nu au pus niciodata intrebari. Acelasi lucru si pentru profesori, desi sunt sigura ca multi dintre ei nici nu au realizat prin ce treceam.

Totusi,  au ajuns pe la urechile mele porecle de genul „Robocop”, pentru ca imi era practic imposibil sa imi misc partea superioara a corpului, dar am incercat sa nu le ascult niciodata.

Ma intrebam constant „de ce nu pot fi si eu ca ceilalti” si ma uitam tanjind la fetele care erau atat de frumoase si libere, in timp ce eu eram, literalmente, in cusca.

In acesti ani nu am putut sa ma odihnesc in adevaratul sens al cuvantului. Nu puteam. Cum poate dormi cineva atunci cand e sufocat si ranile i se lipesc de plastic rupand piele la fiecare miscare?

Cand reuseam sa adorm, ma trezeam plangand de durere.

Intre timp, am inceput miscarea. Singura ora pe zi cand aveam voie sa imi dau jos corsetul, era ora de gimnastica de recuperare, ulterior de fitness. Norocul meu a fost mama ca se tinea de capul meu sa o fac intotdeauna, negresit, pentru ca erau momente in care eu imi pierdeam vointa.

Dupa  5 ani, cand intr-un final am dat corsetul jos, corpul meu devenise minunat, frumos, sculptat, tonifiat, cu o postura impecabila, dar increderea de sine era sfaramata, eram introvertita, aveam o fobie de atingeri (in special pe spate) si ma subapreciam.

Ma tineam strans de fiecare bucatica de atentie pe care o primeam pentru ca, in sfarsit, nu mai eram invizibila.

Dupa 5 ani, ajunsa in Bucuresti, m-am hotarat sa imi urmez un vis din copilarie: acela de a face balet. Am facut balet timp de 5 ani minunati, timp in care mi-am transformat corpul din nou: mi-am elongat muschii, am capatat flexibilitate, am devenit mai gratioasa.

Apoi am decis ca am nevoie de o noua schimbare, si am ajuns intamplator (multumesc Andreea pentru ca m-ai impins sa vin cu tine la o clasa!) pe salteaua copacului, unde mi-am inceput calatoria. Si o continui cu religiozitate de 2, uneori 3 ori pe saptamana in studio, si in fiecare zi acasa. Aici mi-am vindecat, intr-un final, mintea si sufletul. Am evadat din cusca!

Acum sunt mandra de cine sunt si de traseul parcurs. Am invatat sa ma iubesc si sa ma accept asa cum sunt. Imi iubesc cicatricele pentru ca imi amintesc cat de mult am evoluat, si prin cate am trecut ca sa reusesc sa infloresc in ceea ce sunt astazi.

Uitandu-ma inapoi, nu as schimba nimic pentru ca orice interventie mi-ar fi schimbat destinatia.

Sunt recunoscatoare parintilor, prietenilor si tuturor persoanelor care nu m-au considerat altfel decat ei niciodata, m-au sustinut intotdeauna si nu mi-au permis sa imi plang de mila, ci sa preiau fraiele situatiei si sa scot ce e mai bun din ea.

 

Acum ca v-am spus povestea mea, nu-i asa ca parca nu va mai doriti sa fiti in locul meu?

 Nu sunteti fericiti ca sunteti voi?

 

Cu recunostiinta,

Lavi

PS : Daca sunteti curiosi sa cititi mai multe povesti si ganduri ce imi locuiesc in craniu, ma puteti urmari pe instagram @constantinlavinia, unde scriu fiecare postare ca pe o pagina din jurnalul personal.

 

 


Leave a comment

Cum facem miscare pentru o sarcina ZEN-SarcinaZEN by AptaNUTRICIA

sarcina zen

Draga copac,

 

Sunt o mamica ZEN, dar nu am fost dintotdeauna asa. Am invatat sa-mi controlez gandurile si sa ma iubesc, pentru a deveni un exemplu de armonie pentru fetita mea. Pentru mine ZEN inseamna sa fiu ok cu mine, sa ma accept chiar si atunci cand nu sunt perfecta: cand sunt obosita, cand sunt trista sau furioasa, cand mai dau gres. Cand imi permit sa fiu om. Pentru mine sarcina a venit cu multe binecuvantari, insa la fel ca si in cazul tau si cu multe schimbari majore

 

Am simtit cu tot sufletul  sa ma implic in proiectul SarcinaZEN by AptaNUTRICIA ca sa impart cu tine cateva din secretele mele care m-au ajutat sa ma centrez, sa ma echilibrez si sa ma regasesc in aceasta perioada.

Mi se pare minunat ca intr-un singur loc, s-au adunat atat de multe informatii utile pentru tine, iar daca ar fi sa fac un rezumat al acestei campanii pe care o sustin as pune accent pe:

INFORMARE – Este foarte important sa ne informam in aceasta perioada, sa ne asiguram ca sursa informatiilor privind sarcina si nasterea noastra este credibila si sa nu mai credem orice “pop -up” care apare in retelele de comunicare si care mai mult creeaza frica si confuzie. De exemplu, este important sa stim drepturile mamei in sarcina, iar pentru acest lucru chiar exista o sectiune in Sarcina ZENInfoZEN – legata de partea aceasta legala care mie tare mi-ar fi fost de ajutor daca m-as fi informat mai bine acum 4 ani, sau cum arata de exemplu o sala de nastere.

 

ALIMENTATIE SANATOASA – “Esti ceea ce mananci!” probabil ca stii aceasta  vorba. Insa, purtand un bebe in pantec si copilul nostru devine ceea ce noi mancam, asadar este foarte important sa ne hranim corespunzator pentru ca bebelusii nostri dar si noi sa fim sanatosi. Laura Cosoi, celalalt brand ambasador al campaniei, a pregatit pentru tine in sectiunea NutritieZEN  o serie de videouri despre o alimentatie sanataoasa foarte utile pentru orice mamica.

 

MISCARE .  Corpul nostru este templul nostru, daca corpul nostru nu este viu si sanatos nu putem realiza nimic in aceasta viata cu bucurie. In sectiunea MiscareZEN vei descoperi o serie de videouri foarte simple, cu cateva exercitii pe care le poti face si acasa in aceasta perioada astfel incat sa-ti mentii tonusul, sa-ti cresti imunitatea dar si sa te relaxezi si sa te eliberezi de orice tensiune mentala sau emotionala. De exemplu, poti gasi cateva exercitii pentru durerile de spate sau afectiuni ale nervului schiatic,  sau pentru sustinerea nasterii naturale . De asemenea gasesti si multe exercitii de relaxare.

 

O mamica sanatoasa inseamna un copil sanatos, iar noi suntem responsabile in primul rand pentru propria noastra imunitate, fericire, sanatate,  armonie inainte de a spera la ceva mai bun pentru copiii nostri. Mama si copilul formeaza impreuna  cea mai frumoasa echipa, care poarta numele de DARUL VIETII. Darul sanatatii ne mentine in viata.

 

Daca vrei sa te alaturi noua in aceasta calatorie ZEN  unde in  fiecare saptamana voi impartasi cu viitoarele mamici o idee de exercitiu pentru a se mentine in forma, dar si multe alte informatii utile despre sarcina si nastere: sectiuni, aplicatii etc te invit pe  platforma AptaNUTRICIA!

Urmareste si tu in continuare SarcinaZEN by AptaNUTRICIA pentru a descoperi impreuna cum putem obtine o stare de bine pe tot parcursul sarcinii, informandu-ne, avand o nutritie echilibrata si facand miscare!

Namaste!

 

 

 

 


Leave a comment

Atat. ” 7 saptamani si 2 zile ” de Maria

 

Draga copac,

Maria este un copac treaz, o femeie constienta asumata. O femeie puternica si blanda care -si permita sa rada in hohote si sa planga. 2 imbratisari le voi tine minte toata viata de la ea, una cand mi-a zis ca este insarcinata si alta cand mi-a spus ca a pierdut sarcina. Ce urmeaza nu este o poveste trista, este o poveste reala despre viata si despre lectiile ei. Maria a inteles ca totul se intampla din iubire, chiar daca mintea sufera si e in negare si frica. Imi sfatuiesc cu iubire toti copaceii care au pierdut pe cineva drag sa planteze un copacel sau sa ia un ghiveci, sa-i dea un nume si sa-i trimita sufletul in lumina pentru a se intoarce apoi cind valurile vietii se linistesc.

De la Maria:

“Pe 2 mai am dat refresh site-ului Synevo până mi-a amorțit degetul arătător de la mâna dreaptă.
După 20.00 a ieșit. Era 39. BHCG-ul era 39.
O, doamne! Eram însărcinată pentru a treia oară în viață. O, doamne! Îmi bătea inima de-o simțeam sub tricou.
I-am dat mesaj frumosului să îl întreb când ajunge. A venit. I-am zis. Eu m-am așezat pe canapea. Și-am plâns 30 de minute, cu un zâmbet tâmp pe față.
El mi-a înșirat 30 de minute, tot cu zâmbet tâmp, cum urma să ni se schimbe, din nou, viața.
Bărbații aștia minunați!

Ne-am fâțâit, ne-am răzgândit, ne-am întors și într-un final le-am spus copiilor.

Ei, dacă au aflat ei, a aflat toată școala. Dar măcar s-au bucurat. Vai, ce s-au bucurat!

– Unde o să doarmă Tudor?

– Cine e Tudor, Matei?

– Frate-miu ăsta nou.

– Dacă e băiat sau fată, asta nu putem încă să știm. Dar în patul mare o să doarmă.

***

– Mama, știi ce?

– Ce, Ștefan?

– Eu abia aștept să mai avem un copil!

– De ce?

– Eu nu m-am putut vedea pe mine cum cresc și vreau să văd un copil cum crește, etapă cu etapă.

(Câți ani ai tu, din nou?)

Și eu abia așteptam să îl văd cum crește bucată cu bucată. Pe cât eram de conștienți de tot ce vine, pe atât eram de fericiți.
Și vai cum așteptam ecografia din 24 mai. Să auzim o inimă, poate, să vedem că totul e bine, bine, bine.

Dar miercuri a început rău, rău, rău. Și a început să plece sarcina noastră dragă. Și-a plecat. Și-a plecat. Și pleacă și azi, iubita de ea.
Miercuri, joi și vineri m-am plimbat du-te vino între negare și plapumă.
Ba mă mințeam schizoid, ba plângeam de-mi umflam pleoapele.

Apoi, joi seara, m-am obligat să merg la meditație. Știam că acolo nu am unde să fug.
Și-așa a fost. Și m-a ajutat enorm să mai plâng o tură bună și să vizualizez (cum se potrivesc de multe ori cuvintele Andreei cu sala sau poate sala se potrivește cu vorbele ei) că sufletul mic mic mic pleacă în lumină. Că noi suntem în pace. Că am o familie iubitoare. Că am o familie sănătoasă. Că am o familie abundentă.

M-au ajutat apoi enorm Iubitul Meu (e o stâncă Bunul Ăsta), Fetele-Dragi, Timpul, Plânsul. Și Bunătatea-Absolut-Necondiționată a oamenilor care nu știau nimic.
O vânzătoare mi-a făcut cadou un pachet de șervețele. Apoi și-a amintit că am doi copii și mi-a dat două. Un băiat mi-a cărat bicicleta, fără să mă întrebe nimic. Andreea mi-a făcut cadou un dreamcatcher curcubeu. Draga de Lola mi-a trimis ciocolată făcută de ea și Dragul de Ramon.

Bunătatea asta supremă, necondiționată, necerută, neîntrevăzută este ca o pernă caldă cu sare așezată pe pântec.

Și m-a alinat incredibil.

M-a alinat și să plantez o hortensie albă și să mă rog pentru suflet să meargă în lumină. M-a alinat și să fac o lumânare cu flori de soc. Pentru că a soc și tei mirosea atunci. M-a alinat și să sortez, să triez, să repar. Măcar ceva să fie reparat.

M-a alinat să nu bag nimic sub preș.

Nu mi-am plâns tot plânsul. Sunt convinsă că o să mai apară de te miri unde.
Dar îmi revin, pentru că nu am prea multe alte căsuțe cu opțiuni.
Și trimit iubire nesfârșită către femeile care au pierdut un suflet mic mic mic la 7 săptămâni, la 5 luni, la 9 luni, la naștere sau mai apoi.” Cu iubire, Maria