Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Solitudinea – un dar sau o povara? Tu alegi!

67687887_2360796313986044_4309324194849488896_n

In ultima perioada au aparut foarte multe videoclipuri cu doamne trecute de 100 de ani care spun mandre ca secretul longevității lor este faptul ca au fost singure si ca nu au permis barbatilor sa le streseze prea tare.

Exista echipa femeilor entuziasmate de aceste doamne simpatice, care posteaza videoclipurile mandre, spunand ca femeile acestea sunt geniale si asa vor face si ele.

Iar in cealalta tabără sunt femeile care spun ca mai bine o viata mai scurta, dar plina “cu de toate”.

Varianta pe care o găsesc eu castigatoare este, ca de obicei, cea de mijloc.

Solitudinea este resimtita ca fiind ceva negativ doar cand aceasta este aleasa din frica sau este determinata de frici. Din frica de abandon sau de respindere (subiecte larg dezbatute de Lise Bourbeau in cartile sale) foarte multe persoane aleg sa inchida usa si sa se consoleze cu afirmatii amare “nu exista ce imi doresc eu”, “toti barbatii sunt la fel” “toate femeile inseala” etc. Aceasta este o alegere din ego si din frica. Tot din aceste frici, acceptam situatii nefericite, relatii abuzive sau care nu ne fac fericiti.

Egoul si-a făcut bine temele si acum are puterea sa ne fure speranța ca putem, la un moment dat, sa avem o relatie fericita care ne-ar putea ajuta sa evoluam frumos, egoul ne face sa credem ca este greu de obtinut spre imposibil.

Din fericire, viata ne da si a doua optiune – putem sa intelegem temerile egoului, sa ne acceptam si vindecam fricile si sa ne dam voie sa “trăim” tot ceea ce ne daruieste viata.

Domeniul iubirii este cam singurul din viata noastra care nu poate fi influentat foarte mult, pentru ca implica doua persoane si noi putem atinge doar ce tine de noi.

Ce putem face noi pentru noi si pentru o eventuala relatie? In primul rand sa investim in evolutia noastra si sa profitam de acest dar al solitudinii pentru a avea grija de dezvoltarea noastra spirituala.

Solitudinea este o oportunitate de a ne indragosti de cea mai importantă persoana din viata noastra, de noi si repezinta o perioada de descoperire si evolutie. Ai timp sa inveti ce anume iti doresti, ce nu iti doresti, ce te face fericit(a), ce ai nevoie, care este limbajul tau al iubirii, ce te recomanda, de ce esti o comoara la casa omului, poti alege sa faci fix ce vrei tu, cand vrei tu, cum vrei tu, inveti despre rabdare, despre acceptare.

Tocmai din aceste motive este si recomandata o perioada de singuratate dupa o despartire, pentru a te redescoperi, din nou, tu, autentic fara atasamentul de partenerul tau.

Atunci cand înveți sa fii fericit singur, alegerile pe care le vei face pe viitor sunt facute din preaplin, nu din frica sau nevoie. Dar mai ales, scoala solitudinii te invata ca toate resursele pentru o viata implinita si fericita vin din interiorul tau.

Cand incepi o relatie din acest punct, poti sa oferi si sa primesti neconditionat si in acelasi timp sa nu te pierzi in relatie, sa ramai tu.

Nu este nimeni capabil sa iti ia presul fericirii de sub picioare pentru ca tu l-ai pus acolo. Este al tau.

Aceasta investitie in sine nu ramane nerasplatita, cu cat cresti mai mult si iti schimbi energia, cu atat oamenii si experientele pe care le atragi sunt imbunatatite.

Foarte multa vreme spuneam ca “o sa vizitez o anumita destinatie atunci cand o sa il cunosc pe The One” sau “nu vreau sa experimentez un anumit lucru singura, trebuie un partener pentru asta”.

In realitate, acestea sunt doar limitari pe care ni le punem singuri, bariere si conditionari. In ziua de azi, absolut orice se poate face pe cont propriu si cine stie… poate fix in acel moment poti cunoaste pe cineva potrivit pentru tine.

Din cercetările făcute pentru cartea “De ce ne atragem & De ce ramanem impreuna” mi-am dat seama ca aceste cupluri asumate si autentice s-au format pe un astfel de fundament.

Oamenii descrisi in carte sunt destul de maturi sa inteleaga faptul ca ar putea sa supravietuieasca unul fara celalalt, dar nu isi doresc asta. Niciun cuplu nu s-a format in energia disperarii – “trebuie sa gasesc pe cineva”. In realitate, nu trebuie nimic.

Totul este asa cum trebuie sa fie. Partenerii descriși in carte se aleg, iar si iar, asumat si constient, unul pe celalalt. Nu este o nevoie sau o necesitate, este o dorinta.

Este ok sa ne dorim un parteneriat, viata este mai bogata in doi. Insa, mai intai trebuie sa intelegem frumusetea vietii pe cont propriu. Abia atunci suntem capabili sa intelegem de ce alegem ceva, cu ce scop, din asumare si nu din nevoie. Doar in acest punct devenim oameni care au posibilitatea sa aleaga, nu sa cerseasca.

Care sunt dezavantajele atunci cand actionezi din frica de singuratate?

  • Te multumesti cu “merge si asa”.
  • Te limitezi, nu iti dai voie sa experimentezi.
  • Accepti o relatie care nu te face fericit(a) de teama ca nu o sa gasesti “ceva mai bun”.
  • Devii dependent de ceilalti.
  • Consideri ca nu meriti mai mult.
  • Alergi incrancenat(a) dupa dragoste in loc sa o lasi sa te gaseasca zambind

Vineri, 9 August de la 19.00 dezvoltam acest subiect, si prin exercitii punctuale invatam de ce este nevoie si cum sa fim fericiti singuri (si cu parteneri).

Ana -Web (40)

Despre facilitator – Ana Dragalina

Psiholog / Scriitoare / Self Love Coach

Autoarea cărţilor: “I wanted to die, but I changed my mind” şi “De ce ne atragem & De ce rămânem împreună”

“Deşi studiez psihologia şi frecventez cursurile de dezvoltare personală de la 18 ani, majoritatea învăţămintelor şi-au dovedit eficacitatea doar după ce am părăsit viaţa în corporație și m-am mutat in Bali. Ştiam mult, aplicam puţin.
Curajul “nebunesc” mi-a demonstrat că sunt mai puternică decât cred şi toate resursele erau deja în mine, era nevoie doar să le zdruncin puţin să iasă la suprafaţă.

În decurs de un an am publicat 2 carti (momentan lucrez la a treia), 1 curs online, creez magie pentru mai multe branduri din Romania (Content Creator & Copy writer) şi mă plimb între cele două case ale inimii mele – Romania unde mă încarc de iubire şi Bali unde mă încarc de cursuri şi spiritualitate – până când ceva (cineva) o să mă ia de mână să îmi demonstreze că acasă poartă un “anumit” nume.
În esenţă nu ne deosebim cu nimic, poate doar cu anumite informatii pe care este posibil ca eu sa le fi descoperit în căutările şi studiile mele si pe care vreau să le impart cu tine.
La bază toţi ne dorim aceleaşi lucru – Să fim fericiţi.”

 


Leave a comment

Antreprenoriatul Spiritual tot antreprenoriat este

67514672_2255840711321818_6593827946815815680_n

Draga copac,

De curand am  provocata de Adevărul Financiar alaturi de Andreea Raicu sa vorbesc despre business -ul spiritual si cel de rochite @Livadacurochii. Mi-am dat seama ca a fost prima oara cand m-am uitat ca un antreprenor la cifra de afaceri si nu ca singurul angajat pasionat al propriei companii care le face pe toate-cel care face curat, cel care gandeste evenimentele si le si organizeaza, cel care scrie si promoveaza, cel care ghideaza in yoga si meditatie, cel care duce gonoiul :). Mi-am dat seama ca finally am reusit! Am spart mitul celor care spuneau ca “o sa mor de foame daca ma apuc de asta”!

Dupa 15 ani in management si marketing in diverse companii, in sfarsit mi-am asumat autenticitatea de a fi propriul meu manager, cel al vietii mele.
Prima oara ma gandeam sa refuz emisunea pentru ca aveam acea convingere limitativa stupida ca “nu se cuvine sa vorbesc despre asa ceva” ca doar sunt ghid spiritual si ce o sa zica lumea? Apoi mi-am dat seama ca eu am reusit in tot pana acum pentru ca mi-am asumat orice pas al blocajului, stagnarii sau evolutiei mei. Iar oamenii vor sa se conecteze cu oameni asumati si reali.

Mi-am dat seama ca ma sabotez iar si mi -am adus aminte ca intentia personala pentru acest an este RESPONSABILITATE si daca vreau sa cresc in business-ul meu am nevoie sa -mi asum mindset-ul ca este perfect in regula sa culeg si financiar roadele muncii mele enorme si superbe din ultimii ani, pentru ca la final de luna cineva trebuie sa plateasca ca idee si un “REBU”😬

67218280_2255840717988484_242601661506256896_n
Le povesteam ca am inceput acum 4 ani cu 1000 de euro businessul ramasi de la fostul job, care nu -mi erau suficienti nici pentru carti , pentru ca numai scoala de yoga din Bali a fost 6500 de euro ( si a fost cea mai buna investitie din viata mea), asa ca ce am facut atunci a fost sa iau decizia extrem de curajoasa de a organiza doua retreaturi in Bali (imediat dupa scoala) impreuna cu partenera mea Crina, pentru a incepe aceasta calatorie catre mine si catre lume. Pentru ca am avut incredere in Univers, si evident am muncit intelept am strans in mai putin de 3 luni atunci 40 de femei, care au participat la retreat, sustinandu-ma astfel sa mi asigur fix cheltuielile scolii. Nu a fost niciun moment in care m-am indoit de mine, in fiecare moment am cantat prin toti porii ca pot aduce o schimbare majora in lume si pot face lucrurile altfel. Nu mi-a pasat nicio secunda de gurile rele care ziceau diverse “Andreea e pe dincolo si pe dincolo si pe dincolo”.

Andreea face ceva, se asuma, tu ce faci? Probabil ca daca plecam urechea la toate gurile nu mai faceam nimic, am fost conectata intotdeauna cu adevarul meu interior.

Nu cred ca spiritualitatea trebuie sa fie pe gratis, pentru ca munca noastra este la fel de importanta ca oricare alta. De asemenea un om spiritual pasionat de munca sa alege uneori sa investeasca enorm in pregatirea sa si este normal sa-si recupereze investitia si sa se bucure de o calitatea a vietii asa cum are sanse oricare alt om. Spiritualitatea este in sine o nelimitare, o sura infinita, o abundenta. Eu nu cred intr-un Dumnezeu care ne vrea saraci si amarati. Eu cred ca Dumnezeu vrea sa zburdam de fericire in orice.

Normal ca a fost si greu si foarte greu. Au fost luni in care mi-era teama ca nu pot plati chiria, insa in final toate se asezau in fiecare luna. Dumnezeu ne iubeste.
Primii 2 -3 ani am fost la limita cu cheltuielile, am si investit enorm in vindecarea, evolutia si cursurile pentru mine (cred ca aproape 30.000 de euro inclusiv plecarile) asa ca nu am avut profit deloc, insa abia in acest an cand mi-am asumat rolul de antreprenor am adus mai multa disciplina in business, am manifestat mai multe retreaturi, sedinte private, workshopuri, rochii si nu in ultimul rand m-am manifestat pe mine ca MERIT sa fiu platita pentru eforturile si munca mea care este la fel de nobila ca oricare alta.
Da, normal ca m-a ajutat pregatirea mea in marketing, normal ca m-a ajutat darul meu de a scrie si a vorbi in care la fel am investit, normal ca munca , munca si iar munca inteleapta dincolo de pasiune merita sa fie rasplatita. Nu cred in noroc, cred in ce manifestam cu puterea gandului nostru in orice, oricand. Cred in norocul facut cu mana omului.
Mai cred ca investitia in tine este cheia unui business sanatos. Asta face sa “te duca capul” in alt fel, intr -un fel mai eficient.Daca tu esti sanatos la cap, orice poti crea😀Iar daca eu am investit cu atat de multa bucurie in mine si am vazut cum totul s-a intors multiplicat in sustinere, vindecare, iubire si chiar si financiar usor usor incep sa se dezlege atele, atunci asta este ceea ce voi incuraja mai departe, un mindset de prosperitate pentru ca saracia este o boala a mintii necreative iar eu nu am de gand sa incurajez neputinta si victimizarea.

De ce aleg studentele evenimentele mele? Ce ma face diferita in business? In primul rand pentru ca sunt deschis si comunicativ, un om normal ca si ele, nu ma cred sfanta, GURU si nu vand pastile magice, nu am vreo reteta senzationala si de aceea manifest usor . Marketingul meu de baza este este exemplul personal. Instrumentele pe care le folosesc nu sunt secrete si sunt la indemana oricui, dar cred ca am o doza zdravana de curaj, asumare, creativitate, pasiune si intelepciune in munca. Si mai cred ca stiu sa conectez omul cu resursele tale. Nu intentionez sa vindec , sa salvez pe nimeni si nu vreau sa creez atasamente. Eu vreau sa inspir omul sa se asume sa fie la potentialul sau maxim, sa se elibereze de programul de victima.  Am ghidat peste 1000 de femei in cele 11 retreaturi in Bali si India si peste 30 in tara. Multe dintre ele si-au schimbat viata complet. In bine :).

Am scris randurile acestea ca sa te inspir sa nu te mai autosabotezi. Sa te lasi si tu sa-ti manifesti darurile si harul si sa te bucuri de tine si de munca ta facuta cu placere si bucurie. Scriu aceste randuri ca sa nu te mai ascunzi in spatele degetului si sa-ti cauti motive “ca tu nu poti!”. Ba da, tu poti sa faci ce vrei, cand vrei, cat vrei si sa te si bucuri de roadele muncii tale. Tu esti un dar pe acest pamant, te invit sa iti vezi valoarea si sa o imparti cu lumea.

Te invit sa te asumi, sa fii adult constient si sa incepi sa manifesti.

Dzeu lucreaza prin tine.

Lasa-l sa -si faca treaba si lasa-l sa fie si platit pentru munca lui frumoasa.

Cand vine ziua judecatii El nu te va intreba “de ce nu esti Moise?” ci “De ce nu esti tu cel care esti?

Namaste!

PS: printre altele fac si sedinte private de theta healing pentru deblocare de programe toxice care ne impiedica sa manifestam, asa ca daca vrei sa te sustin sa vezi ce puricei ai in cap ca si convingeri limitative care nu te lasa sa evoluezi,sa-ti manifesti potentialul maxim da-mi un semn. 🦄🦄

🦄


1 Comment

Nu mai cersi iubirea!

IMG-20190423-WA0068

Deseori fetele mi se dezvaluie cu tristete ca nu au cunoscut iubirea, ca nu stiu ce gust are, cum te face sa te simti, cum te ridica, cum te vindeca… ca au acest regret adanc ca nu au experimentat aceasta forta pana acum.
Asta pentru ca ele confunda iubirea cu nevoia, cu pupicul frantuzesc, cu asteptarea, cu orgasmul.
Realitatea este ca forta exista, insa ne raportam prima oara la iubirea cu partenerul de cuplu, pentru ca este cel mai usor sa oglindim aceasta iubire. Si ne asteptam ca el sau ea sa ne faca sa iubim punand presiune imensa pe noi si pe ceilalti.
Seara cand pun capul pe perna, oricat de grele ar fi zbaterile vietii uneori, realizez cat de fain si impacat este sa te culci fara regrete. Sa-ti placa de tine, de ce ai experimentat peste zi. Ca te-ai lasat sa experimentezi, ca te-ai aruncat in hau sa primesti Iubirea aia care nu se termina si nu e cu tzaraita, nu iti poate fi luata. Nu a venit de nicaieri si nu se duce. Ramane.
Daca e sa mor sunt bucuroasa tare ca am experimentat iubirea, la inceput prin parteneri – am avut 3 iubiri mature care nu vor muri niciodata ( 2 manifestate si una nematerializata) apoi prin orice fiinta vie, insa acum consider ca “norocul” de a cunoaste iubirea nu a avut nicio legatura cu partenerul, ci cu deschiderea mea de a primi iubirea de orice forma si cu orice risc. Iubirea de viata.
Mai ales pentru a fi capabil sa experimentezi iubirea trebuie sa înțelegi cu adevarat iubirea de sine.
Te-ai plictisit si probabil acum iti dai ochii peste cap. Dar chiar asa este.
Ce inseama sa te iubesti cu adevarat?
Inseamna sa te dezbraci cu incredere de credintele care nu iti mai folosesc. Stii tu prostiile alea pe care ti le spui?
*Nu sunt suficient
*Nu sunt suficient de slaba, nu am sanii destul de mari, nu am tenul nu stiu cum etc.
*Nu merit sa fiu iubita
*Nimeni nu o sa ma accepte exact asa cum sunt
Si lista de credinte care formeaza barierele noastre intre iubirea de sine si primirea iubirii celorlalți poate continua pana maine dimineata.
Apoi, elimina fricile ca o sa fii ranit, parasit, inselat etc.
Apoi uite-te in oglinda si recunoaste-ti real ca Da! Tu meriti iubire si meriti sa fii iubita exact asa cum te-a creat Dumnezei. De oglinda ta prefecta, de persoana care te cauta la randul sau.
So, daca iti cauti iubirea , fa cate ture vrei tu, dar daca ai obosit, mai incerca o varianta : deschide usa, ca poate nu a avut pe unde sa intre si accepta-te tu exact asa cum esti. ❤️
Vezi care iti sunt blocajele, unde si de ce ai inchis teava, ai pus dopul, ai ridicat ziduri.
Fa o crapatura sa primesti ce e Nelimitat, nu te mai multumi cu firimituri.
Si de acolo totul curge…
Mediteaza la asta.
Te astept la sedintele private daca vrei sa te lasi ghidata.


Leave a comment

Ce este menit sa se intample, oricum se va intampla.

sdr

Cand eram in Istanbul am auzit legenda printesei inchisa de tatal ei in turnul de pe Bosfor. Cineva ii prevestise ca o sa moara fata sa cand va face 18 ani muscata de sarpe si el, ca sa previna asta, a inchis-o intr-un turn.

Fericit ca a împlinit fata lui 18 ani si nu s-a întâmplat ce i se spusese, i-a cumpărat un cos cu fructe, in care era ce crezi?

Un sarpe care a muscat-o.

Ma gandeam ca desi e doar o legenda, asa e si in viata. Ne zbatem foarte mult sa ne schimbat viata, avem așteptari și ramanem cu remuscari pentru ca “nu am facut suficient”, sau ca nu am luat in trecut deciziile corecte.

Cand in realitate, indiferent de deciziile noastre ce este menit sa se intample, oricum se va intampla. Viata este un joc intre ce am ales noi sa experiementam inainte sa ne nastem si alegerile pe care le facem in fiecare zi.

Aceste alegeri doar amana sau grabesc anumite experiente. Dar daca noi am stabilit ca vom atrage o anumita situatie in viata noastra sau ca vom cunoaste anumite persoane, acestea vor aparea la momentul potrivit.

Daca facem alegeri diferite, poate vom amana puțin experientele sau întâlnirile, dar ele oricum se vor intampla.

De exemplu, daca era menit să ne intalnim alesul joi la ora 15.00 la Unirii si decidem subit sa nu o mai luam pe acolo, nu inseamna ca “am pierdut” trenul, intalnirea se va produce sigur, poate nu la Unirii, dar in alt loc.

Pe de alta parte, mai stiti intalnirile acelea miraculoase sau evenimentele ce s-au intamplat doar pentru ca intr-o zi ati simtit sa va modificati rutina si v-ati urmat inima in alta parte? Nu este nimic intamplator. Sunt alegerile pe care le facem in acord cu inima.

Ce vreau eu sa va sugerez este sa nu va mai framantati ca ati procedat corect sau nu, ca daca ati fi luat alte decizii, viata voastra ar fi fost alta. Trecutul nu se mai poate schimba, insa gandurile si ce simtim in legatura cu el da.

Alege mai degraba sa te conectezi mai bine la inima ta, ea stie cu adevarat ce este menit pentru tine sau nu. De obicei, ce iti produce suferinta si foarte mult stres nu este in acord cu ce ai fost menit sa trăiești.

Asadar, ia alegerile in acord cu ce simti, nu cu ce “trebuie” si procesul de manifestare si atragerea armoniei se va intensifica in viata ta.


1 Comment

Sunt aici sa te sustin!

CRINA(April22,2019)-99

Dupa ce am terminat cursul de Theta Healing am renuntat sa mai folosesc o expresie pe care o aveam foarte des in vocabular “te ajut”.

Am descoperit ca atunci cand spuneam ca ajut pe cineva de fapt ma pozitionam undeva deasupra si actionam din ego – “am eu ceva in plus fata de tine si te invat eu pe tine”. Ceea ce este complet fals. Oamenii nu au nevoie de ajutor pentru ca acest lucru le creeaza neputina si le incurajeaza victima interioara. Ei au nevoie sa fie ghidati si sustinuti sa se conecteze cu Sursa Infinita. Eu nu ajut oameni si imi dau seama ca nici nu ma consider mai presus de nimeni, nu am absolut nimic in plus, pur si simplu impart din ce sunt si invat de la fiecare persoana care imi trece pragul, de la toti oamenii cu care interactionez si cu care am contact, real sau virtual.

Ma conectez cu Dumnezeu si Il las sa lucreze prin mine , noi suntem doar canale.

Ce fac eu de fapt? Sustin si creez spatiu. Ofer uneltele necesare si le fac accesibile cui are nevoie de ele.

O expresie alta expresie pe care o folosim des, dar nu ar fi cazul – sa ne vindecam. Bali este denumit healing place (loc vindecator) dar am auzit de curand acolo o teorie care mi-a placut mai mult si anume ca nu este cazul sa spunem ca “ne vindecam” – de ce sa ne vindecam pentru ca nu suntem bolnavi?! Corect ar fi sa spunem ca “evoluam” sau ca ne extindem.

Eu cred in puterea cuvintelor si cred ca acestea sunt capabile sa ne ridice vibratia, sa ne-o coboare, sa ucida visuri sau sa creeze un viitor luminos. Cuvintele si afirmatiile pe care le folosim ne formeaza realitatea.

Asadar sunt aici ca sa te sustin sa te extizi, iti ofer spatiul sa te dezvolti si sa te transformi.

Sunt aici sa iti sustin procesul prin care treci si sa cautam impreuna solutiile cele mai potrivite pentru tine.

Sunt aici sa impart cu tine tot ce am invatat si experimentat pe propria piele.

Sunt aici sa te sustin sa iti sadesti semintele visurilor noi si sa le privim impreuna cum rasar si iti lumineaza viata.

Sunt aici sa te sustin atunci cand simti ca ai nevoie de cineva langa tine, pentru ca sustinandu-te pe tine, evoluam impreuna, crestem impreuna, ne trasformam impreuna.

Tu ai toate resursele, eu te pot sustine sa-ti dau un “branci” catre sine.

Namaste❤🤗


Leave a comment

“Chiar funcţionează afirmaţiile pozitive?” de Ana un copacel din Livada

sdr_HDRB

Cred că în topul lucrurilor care mă fac să simt că nu am suficienţi ochi să-i dau peste cap este când cineva intră cu bocancii în viaţa mea să îmi explice „adevărul lor” şi cum au ei dreptate şi „vezi Doamne, eu nu”. Pe vremuri m-aş fi enervat, acum pot să zâmbesc şi să trec mai departe ca şi cum nu am auzit nimic, doar mi-a trecut o gâză pe lângă ureche.

Aşa s-a petrecut de curând când doi domni au intervenit aşa, din senin să mă înveţe nişte chestii.

Unul a ţinut să îmi spună că LUI I SE PARE aiurea ce fac eu (nu mai ştiu ce făceam exact) şi mă certa şi s-a supărat foarte tare că eu nu am vrut să îmi asum „critica”.

In primul rând, ce „i se pare cuiva” nu trebuie neapărat să mi se pară şi mie şi am această opţiune să consider că fiecare are dreptul la opinii, dar eu nu sunt obligată să le primesc şi să mi le lipesc de frunte. Mi s-a urat să rămân în bula mea roz şi am râs mult, de parcă bula mea roz e naşpa, e foarte mişto şi miroase a frangipani.

Astăzi ştiu foarte bine faptul că toate complimentele, dar şi „criticile” nu au legătură cu mine neapărat, ci cu filtrul personal al celui care le emite. Daca cineva îmi spune: „Vai, Ana eşti superbă!” deşi îmi creşte aşa puţin pipota de bucurie, revin cu picioarele pe pământ destul de rapid şi îmi amintesc că doar persoana respectivă mă vede aşa. În acelaşi timp, Gigel consideră că nu sunt „chiar aşa superbă”, ba chiar poate să îmi facă o listuţă cu vreo câteva defecte.

Ce fac eu cu aceste informaţii? Nu mare lucru, pentru că am ajuns la nivelul în care eu ştiu foarte bine cum sunt (nu am investit în dezvoltare personală ani de zile degeaba) îmi ştiu şi părţile bune şi pe cele mai puţin bune şi nu am nevoie de validare sau „critică constructivă”  de la oameni pe care abia îi cunosc.

Cine este în măsură să îmi dea sfaturi? Persoanele cărora le cer eu acest lucru, oameni pe care îi admir, le respect opinia şi mai ales, care ştiu că nu mă iau pe ocolite. Însă, chiar şi atunci, am opţiunea de a alege ce fac cu informaţia, să mi-o asum sau nu.

sdr

Al doilea domn, foarte simpatic şi drag mie de altfel, nu mi-a spus o opinie de-a lui, ci o certitudine de-a lui… şi anume că afirmaţiile sunt un fel apă de ploaie şi nu sunt aşa de utile. Dacă „afirmi dorinţe” nu te ajută cu nimic. Aici chiar era să pic de pe şezlong. Say what?

Şi în acest caz, consider că fiecare are dreptul la opiniile lui şi chiar că are dreptate. Atât timp cât el are această credinţă şi spune plin de certitudine că „afirmaţiile sunt apă de ploaie” pentru el chiar aşa o să fie.

Însă, în cazul meu (şi al multor alţi oameni), afirmaţiile au fost puternice, atât de puternice că mi-au schimbat viaţa.

Aşadar, am ales să explic ce înseamnă pentru mine afirmaţiile, de ce le consider puternice şi de ce nu mă despart de ele de ani de zile.

În primul rând chiar şi Biblia spune „la început a fost cuvântul”, eu cred în inspiraţia biblică şi în general în maeştrii spirituali (singurii maeştrii de fapt, nu toţi închipuiţii care au făcut un curs şi au devenit maeştrii peste noapte), aşadar mă inspir din viaţa lor. Dacă El a creat prin cuvânt, şi noi suntem creaţi după chipul şi asemănarea Lui, atunci ghici ce? Şi noi dăm viaţă realităţii prin cuvinte.

Nu o să devenim ceea ce emitem fix azi, însă în timp, după ce afirmaţia devine încărcată de sentimentul tău că ce spui tu este real, chiar dacă în formă fizică acum nu vezi, în momentul acela tu creezi.

Concret, putem lăsa teoriile şi să dăm exemple palpabile. Doi ani de zile îmi spuneam în sinea mea că este imposibil să îmi dau demisia şi să mă mut în Bali. Credeam asta, afirmam asta şi fix asta se întâmpla.

Într-o zi însă… am decis să mă întreb:

Bine, dar cum ar fi totuşi să fac asta?

Tot nu aveam răspunsurile. Mult timp m-am întrebat asta. Apoi, într-o zi luminoasă am afirmat pur şi simplu: Îmi dau demisia şi plec în Bali. Eram în acelaşi stadiu, nu se schimbase nimic, fără plan, fără resurse, fără nimeni care să mă ajute sau să mă susţină, ba dimpotrivă. Dar eu repetam această afirmaţie obsesiv, ştiam sigur că în Martie, peste 6 luni, plec în Bali.

Ei bine, suntem la doi ani distanţă de acel moment şi afirmaţiile mele mi-au adus tot ce aveam nevoie, curaj, resurse, idei şi am plecat în Bali. Lucurile s-au aşezat pentru mine, am revenit şi în ţară, am revenit iar în Bali şi acum ştiu sigur că dacă eu scot pe gură ceva obsesiv – Universul mă ascultă. Că se plictiseşte şi vrea să scape de mine sau pentru că am eu credinţa în afirmaţii foarte puternică, nu ştiu… dar mi-a demonstrat asta şi nu cercetez.

Această credinţă a mea în afirmaţii mi-a fost demostrată de asemenea la majoritatea cursurilor la care am participat aici. Ai frici? Fă afirmaţii contra lor! Ai chakrele blocate? Fă afirmaţii care să le deschidă! Ai visuri? Fă afirmaţii că s-au petrecut deja.

Ba chiar, am auzit la un curs, ceva ce eu făceam deja fără să ştiu, şi anume că muzica pe care o ascultăm este foarte importantă şi ne influenţează activ viaţa. Intuitiv, ştiam că nu vreau să ascult melodii triste gen Adele – Someone like you. Serios acum, de ce ar asculta cineva o melodie aşa patetică? Şi mai ales cum să cânt despre faptul că un ameţit iubeşte pe altcineva? Când mă supără cineva ascult Toni Braxton – He wasn’t man enough şi sincer, chiar îmi creşte spiritul şi vibraţia şi tot ce vrei. Ei bine, am primit confirmarea, iar, că afirmaţiile, indiferent că sunt făcute voit sau involuntar, ne afectează viaţa.

Scriu acest articol acum, când m-am întors de la cacao ceremony unde am cântat:

I am blessed, so blessed, I am limitless, limitless.

Pe bune că am început să cred asta despre mine după doar 5 minute de cântat. Imaginează-ţi ce se poate întâmpla dacă îţi repeţi asta în fiecare zi.

Ce pare o afirmaţie în vânt la început, devine o realitate personală în timp.

Minunea este că avem o alegere. Noi alegem ce ne spunem şi ce dăm voie să devină adevărul nostru personal, credinţa noastră. Afirmaţia noastră de fiecare zi. Crezul nostru.

Nu te sperie puţin acum să spui despre tine: „Ce grasă sunt!”, „Ce urât sunt!”, „Nu am niciodată bani!” şi mai ştiu eu ce nebunii? Eşti ceea ce spui. Eşti afirmaţiile tale!

Afirmaţiile mele s-au perfecţionat în timp, tot studiez valoarea lor de ani de zile.

Câteva secrete?

Afirmaţiile trebuie făcute doar la timpul prezent şi fără negaţie – Se evită negaţiile,  pentru că mintea noastră nu pricepe cuvântul „Nu” şi la prezent pentru că dacă spunem “Vreau să fiu sănătoasă” rămânem doar cu vrutul. Trebuie o certitudine: “Sunt sănătoasă!“.

Afirmaţiile se fac încărcate de emoţie – Când spunem „Am un corp sănătos şi frumos” ne punem în acel sentiment de mulţumire, recunoştinţă că avem un corp sănătos şi armonios. Afecţiunile nu o să dispară peste noapte şi nici nu o să facem pătrăţele pe abdomen în 2 zile, însă afirmaţia va aduce schimbări în abordarea noastră faţă de corpul nostru. Vom atrage răspunsuri şi vom înţelege motivele pentru care s-a îmbolnăvit, ce vrea să ne spună prin boala sa, de ce îl hrănim geşit, de ce îl pedepsim prin alimentaţie care nu îl ajută. Odată înţelese aceste motive, ne schimbăm şi noi, se schimbă acţiunile noastre şi implicit şi corpul nostru.

Afirmaţiile nu se contrazic – Dacă azi spui „Sunt iubit şi apreciat” dar mâine te suceşti şi te critici şi îţi repeţi că nimeni nu te iubeşte şi nu observă motivele pentru care meriţi să fii apreciat, mintea ta preia ultima ta afirmaţie. Nu e deloc complicat, ca un sofer de taxi, dacă schimbi comanda o să accepte ultima ta adresă, dacă te răzgândeşti de 3, 4 ori, o să fiţi ameţiţi amândoi şi fără niciun rezultat.

Nu există studii care să certifice că obiceiurile se schimbă în 21 de zile, aşa cum auzisem un zvon, aşadar afirmaţiile trebuie să devină mantre zilnice. Nu le spunem doar când avem chef. Sunt o investiţie în viitorul nostru. Le oferim atenţie şi dedicaţie ca unei plante care trebuie udată în fiecare zi.

Dacă tu crezi în ele şi le dai valoarea ta de adevăr absolut, nu conteză ce cred ceilalţi.

Tu eşti grădinarul care creşte planta, nu cine se uită pe geam şi îşi dă cu părerea ca să se afle în treabă. Tu o să te bucuri de rezultatele credinţei tale.

In decursul anilor, afirmaţiile mele au suferit destule modificări încât să fiu foarte mulţumită de rezultat. La workshopul  din Bucureşti (în jur de 30 Iunie) o să împart cu tine afirmaţiile care pe mine m-au ajutat să mă iubesc mai mult, să mă accept aşa cum sunt, să am încredere în mine şi în viitorul meu, dar mai ales să atrag oamenii potriviţi şi experienţele benefice pentru împlinirea misiunii mele pe pământ.

Abia aştept să ne cunoaştem şi să plantăm seminţele unui viitor luminos.

Cu iubire, Ana!

O găseşti pe Ana aici: www-anadragalina.com

IMG_20190419_223630


Leave a comment

Sunt Andreea si uneori sunt o fricoasa!

CRINA(April22,2019)-67

Acum ceva timp am tinut un workshop extrem de prietenos despre frici si a fost senzational. Am inceput speechul cu “Namaste, sunt Andreea copac, si cu toata pregatirea interioara si exterioara uneori sunt tare fricoasa”. Am vazut lumina si mirare in ochii lor pentru ca se asteptau probabil sa le spun ca sunt un maestru al puterii si curajului si nu stiu ce inseamna aia frica. Adevarul este ca stiu, si stiu asta la fel de bine ca tine! Nu imi mai este rusine de mine atunci cand imi este frica, am inteles ca sunt si eu un om ca tot omul si nici nu am de gand sa fiu vreun sfant fara frici. Iubesc viata, iar frica este parte din ea, si este frumoasa atunci cand o controlam noi pe ea nu invers.

La workshop toate fricoasele din noi ne-am desenat fricile, le-am dansat, le-am plimbat, ne-am jucat cu papusile fricilor, le -am botezat dandu-le porecle, am ras de ele si cu ele. Ne am imprietenit cu ele si cu acea parte din noi care nu se lasa sa simta frica, ne-am imprietenit cu vulnerabilitatea. Fetele nu mai stiau la ce workshop au venit: era oare un workshop despre frici sau despre prietenie si bucurii? Adevarul este ca toate emotiile sunt fatele ale aceleiasi monezi, si toate sunt parte din evolutia noastra.

Pe mine frica m-a impins sa las totul in spate si sa incep noua misiune in dezvoltare spirituala cu voi. Deci …. cum sa nu-i multumesc?

Frica este un raspuns vital pentru pericolul fizic sau emotional, este bine inradacinat in evolutia noastra. Atunci cand se naste un copil are doar 2 frici, conform renumitei terapeute Marisa Pee – Frica de a fi scapat  si frica de zgomote puternice, nu ne nastem cu alte frici. Asadar  majoritatea fricilor noastre sunt atasate de noi pe parcurs. De la nastere pana acum, in functie de experientele pe care le-am avut, cu familia, cu prietenii, cei din cercul nostru apropiat – toti ne-au incurajat fricile pe care le putem avea astazi ca adulti.

Frica de judecata, abandon, de a nu fi suficienti, de esec, de nou, de a fi ranit, de respingere, de durere, de dezamagire, etc.

Datoria noastra cea mai importanta pe pamant este sa descoperim ce frici avem si sa le aflam lectiile, sa le imbratisam si sa le eliminam pe parcurs. Nicio persoana nu va putea sa fie vreodata complet lipsita de frici, de aceea este un proces pe care trebuie sa  il acceptam si la care sa lucram constant. Si nici nu cred ca am vrea asta, ar fi boring asa-i?

Nu este util sa intoarcem spatele fricilor noastre, dar nici sa le rascolim pe toate, pentru ca oricum nu se vor termina niciodata, ele vor aparea mereu, una cate una la momentele cheie din viata noastra.

Fricile noastre ne formeaza si au un rol atat de important in viata noastra pentru ca  atrag oamenii si situatiile care ne pun oglinda in fata si ne tipa: “Hei! Asta este frica ta! Ce ai de gand sa faci in legatura cu asta!?”

Din cauza lor renuntam sa mai incercam un proiect care ne aduce bucurie, din cauza lor renuntam sa dezvoltam o relatie cu cineva, pentru ca posibilitatea de a fi raniti ne sperie prea tare, din cauza lor nu ne traim viata la adevaratul ei potential.

Si ajungi sa te intrebi – Cum putem sa ne luam puterea inapoi?

Este o alegere sa iti fie frica, de orice – de lansarea unui proiect, de iubire, de a pleca in lume de nebun, de critici, de viitor, de ce spune lumea, de succes, de viata, de moarte etc.

Am auzit de curand la un curs ca atunci cand nu vrei sa vorbesti despre ceva, de fapt cu acel lucru trebuie sa incepi si acelui lucru trebuie sa ii oferi atentia ta. La fel si cu frica, daca iti este frica de ceva, acolo ai de lucru nu de fugit si evitat.

Datoria noastra este sa descoperim cauzele acelor frici, de unde au pornit, ce le-a determinat si sa vedem ce credinte stau in spatele lor si apoi usor, usor sa le acceptam si  sa le dezintegram amintindu-ne ca, de fapt, noi suntem cei care le dam putere.

A le privi drept in ochi, inseamna de cele mai multe ori a descoperi ca nu sunt de fapt toate adevarate si cu siguranta nu atat de puternice precum le alimentam noi. In mare parte egoul nostru ca sa ne protejeze le inventeaza.

Schimbarea vine cand incepi sa iti schimbi dialogul interior si le trasformi din frici in mici piedici pe care cu siguranta poti sa le sari.

Care este cel mai groaznic lucru care se poate intampla daca lumea te judeca? Afla ca de fapt nimanui nu ii pasa ce fac ceilalti, sunt majoritatea ocupati cu propriile frici si temeri. Si daca esti judecat cine o face? Si daca te judeca cu ce te afecteaza real pe tine? In general, cu nimic.

Oamenii care au reusit sa faca lucruri marete a fost surzi la critici si comentarii, si-au urmat inima, au avut curaj si au reusit.

Care este cel mai groaznic lucru care se poate intampla daca esti parasit( frica de abandon)? Afla ca nimic, de obicei cand cineva pleaca din viata ta face loc pentru ceva mai bun si mai folositor pentru tine.

Care este cel mai groaznic lucru care se poate intampla daca nu iti iese un proiect? Afla ca este doar o lectie si ce va urma dupa aceasta experienta iti va fi si mai benefic.

Cand ai o frica, ai si o alegere, poti sa o lasi sa te cuprinda si sa fie o provocare si o certitudine pentru tine sau poti sa o desfaci rational si sa vezi ca de fapt nu este atat de puternica precum ii dau tu valoare sa fie. Dupa ce ii gasesti provenienta, aminteste-ti ca vei fi bine, este ok, totul o sa iasa bine pentru tine.

Fricile te tin in loc, nu te lasa sa cresti si de fapt ele au rolul sa te invete ceva, sa te provoace sa te dezvolti si sa evoluezi.

Marisa Peer spune foarte frumos: “Singurul lucru de care trebuie sa iti fie teama este frica in sine”.

Alege sa iti construiesti un viitor nou si sa atragi situatii si oameni potriviti pentru tine, eliminand o parte din fricile tale si descoperind ca esti mai curajos decat credeai!

Daca simti ca pe cont propriu este dificil, iti pot fi alaturi in aceasta calatorie. Adica te voi sustine!

Hai sa descoperim impreuna ce poti face atunci cand alegi sa nu iti mai fie frica!