Suntuncopac

Stres. Epuizare. Anxietate. Perfectionism. Am de toate.

Credeam ca valoarea mea este infasurata in cum arat, in premii, realizari, premii academice, titluri prestigioase, succes financiar, vacante sau un partener superb.

Este greu sa nu te lasi prins in acest vartej cand potentiali clienti te intreaba cati followeri ai pe Instagram. Serios? Conteaza asta?

Chiar si social media, care se presupune ca este o simpla pauza de la munca, este vazuta acum ca si “job”. In timp ce ma plimbam pe strazile orasului si m-am uitat la fetele oamenilor mi-am dat seama de un lucru pe care toti il au in comun: Nimeni nu pare fericit. Toata lumea se grabeste undeva plin de stres si frustrare.

Si, m-am gandit “Care este scopul sa te plimbi sa faci bani, sa obtii ceva sau pe cineva daca nu suntem fericiti?”

Sigur, toti avem facturi de platit si tot felul de responsabilitati, dar viata este facuta sa fie placuta, nu indurata. Asa ca mi-am inventariat propria viata. Castigam, ma grabeam, obitineam lucruri dar, eram fericita?

Scriitoarea – Brene Brown a spus ceva foarte interesant: “Nu mai port epuizarea ca o insigna de onoare”. Aceasta afirmatie imi da atat de multa libertate deoarece vine de la o persoana care schimba vieti prin munca ei onesta si plina curaj. Ea obtine ce isi propune dar de asemenea vede importanta unui ritm incetinit. De asemenea, Gabrielle Bernstein spune: “Linistea este cheia succesului meu.”

Acum un an acest lucru nu ar fi avut sens pentru mine. Crescand intr-o familie obsedata de a obtine lucruri si participand la competitii timp de 17 ani, muncind din greu si impingandu-ma in fiecare zi fara pauze. Am fost educata ca a lua o pauza inseamna ca esti lenes. Nu obtineam nimic atunci cand “nu faceam” nimic.

Cea mai mare realizare a mea din ultima perioada a fost sa ajung maestru la arta de a nu face nimic.

Am inlaturat toate remuscarile si rusinea care stateau atasate de ideea de a sta toata ziua in pijamale citind, meditand, odihnindu-ma, relaxandu-ma, facand o baie cu spuma cu lumanari parfumate, lenevind in pat. Atunci cand ma intreaba lumea ce am facut in acest weekend le spun: “Nimic. A fost minunat!”

Corpul meu, mintea mea, spiritul meu au nevoie sa ia o pauza, eu am nevoie sa ma uit in sufletul meu, sa vad ce mai face, sa vad ce mai fac. Am realizat ca atunci cand fac mai putin, simt mai mult (bucurie, creativitate, pace, claritate) si cand e timpul sa muncesc sunt mai productiva, simt ca muncesc mai cu viata, am mai mult entuziasm si nu sunt ca un robotel.

Dorinta mea este ca orice adult sa fie capabil sa isi dea Timp de odihna. Dormi dupa masa, citeste o carte, bucura-te de un ceai fierbinte, aprinde niste lumanari parfumate si fa o baie cu spuma, inchide telefonul, mergi la un masaj sau la un tratament cosmetic. scrie in jurnal.

Intreaba-te “Ce mai faci? Ce pot face pentru tine? Ce ai nevoie ca sa te simti mai bine?”

Trateaza-te ca pe un copil de 5 ani pe care il adori. Copiii au nevoie de iubire, afectiune, grija si atentie. Ofera-ti si tie acelasi tratament.

Meriti!

Articol tradus de pe Elephant Journal

Autor: Kate Eckman