Suntuncopac

 

Draga copac,

 

M-am “ciocnit” cu caruciorul pe Calea Victoriei cu “Mama Mater”  in vara trecuta. Copacelul ei un pic mai mare, se inalta voios si luminos din caruciorul sport, a  mea pe atunci statea mai mult la orizontala.

Desi am purtat o scurta “conversatie stradala”, pana cand drumurile noastre inevitabil s-au despartit, parca o stiam de-o viata, poate si pentru ca seamana cu o buna prietena, insa nu, era  mai mult de atat. Ne lega chestia asta … de mame  libere, artiste, prezente, constiente.

I-am propus sa –mi scrie povestea ei. Si mi-a scris-o inca de pe atunci, de aceea am si numita-o “Mama mater” pe copacita noastra de azi, pentru ca in spate este numele unui frumos proiect de suflet care poarta semnatura ei.

“Mama mater” a ales sa ne impartaseasca in stilul ei experienta alaptarii: prin culoare. “Mama Mater” este pictorita de emotii.

Draga de ea, mi-a dat textul inca din vara, insa nu am simtit sa o impartasesc cu voi pana azi. Mi se parea ca ale mele cuvinte erau mult prea mici, fata de aceasta experienta, magica, incredibila, minunata pe care o traim noi mamele.

Yanna mea a facut 10 luni si inca este alaptata aproape exclusiv. Refuza sa manance orice fel de mancare, si ce o ajuta sa creasca este sanul meu. Am incercat milioane de variante si  artificii, insa fara de succes.  Cu toate acestea ea  arata super voinica si este plina de energie.La inceput m-am stresat grav, mai ales cu atatea guri in jurul meu de genul : “dar insista cu nitica carnita” 🙂 “este vina ta ca nu mananca”, insa acum m-am linistit si am realizat ca asa simte ea sa se conecteze cu mine, si nu este inca pregatita sa accepte “ambalajele altora”.

Nu vreau sa uite  cu cata dragoste am alaptat-o in fiecare secunda si o voi mai face atat cat va mai avea nevoie de mine, nu vreau sa uite  ca prin seva mea i-am transmis tot curajul meu, toata increderea, linistea, armonia, intelepciunea, lumina mea.

Dar acum o las pe “Mama Mater” sa va zica si ea experienta ei in culori:

 

“Imi alaptez copilul de aproape 16 luni. 

M-am simtit minunat inca de la prima lui gurita pe sanul meu. Ranile si durerea,  firesti de altfel  la inceputul lactatiei nu m-au impiedicat sa continui sa imi hranesc copilul astfel, fiindca stiam ca laptele meu este cel mai bun pentru el. Ce nu stiam insa era implicarea mea emotionala in acest gest si legatura minunata care se va fi format intre noi.

Alaptand, imi simt cel mai bine copilul  drept creatia minunata care este. Asa am fost inspirata sa pictez despre aceasta forma de iubire si sa imi confirm in fiecare pensula pusa pe panza cat de norocoasa sunt sa traiesc asemenea  sentimente negandite si neimaginate vreodata.

Simtindu-i finalul aproape, alaptarea a devenit pentru mine ceva sacru. Nu reusesc sa identific un cuvant potrivit pentru a-mi descrie sentimentele atunci cand copilul imi este la piept. Am insa in plan sa redau vizual aceste trairi intr-o noua serie de picturi pe acelasi subiect, dar executate intr-o tehnica diferita, care vor putea fi vazute incepand cu martie 2016.

Inceputul proiectului ‘Mama Mater’ a fost  in toamna anului 2013 cand, fara niciun motiv, incepusem sa ma gandesc la viitorii mei copii si sa mi-i imaginez in diverse situatii din viata lor.

Incepusem un Erasmus in Roma, la Accademia di Belle Arti si, fiind atat de insistent intre altele, am ales sa transform acest gand intr-o serie de lucrari de dimensiuni A5 in care le-am dat copiilor mei forma ovala. Dupa ce realizasem primele schite, am aflat ca voi fi mama si am decis sa continui astfel si proiectul artistic pe aceeasi tema. Astfel am adunat un numar de lucrari in care viitorii mei copii, descrisi sub forma ovoidala, sunt plasati in diferite situatii: la scoala, in parc, la mare, etc.  Mai jos sunt cateva exemple:

La scurt timp a avut loc nasterea si forma ovala a capatat o identitate. Nu numai ca nu isi mai avea rostul in lucrarile mele, ci am descoperit despre ce vreau sa pictez de fapt. Am decis sa pictez despre maternitate fiindca imi place enorm sa fiu mama. Si mai precis, despre alaptare, fiindca dintre toate gesturile, acesta povesteste cel mai frumos despre  maternitate. Alaptarea pentru mine inseamna mult mai mult decat actul hranirii si am pictat despre cat de cald, frumos, magic si misterios poate fi momentul intr-o serie de picturi in ulei, de dimensiunea 100/70.

Astfel am trecut de faza prenatala si a luat nastere proiectul Mama Mater, care vorbeste nu despre copil, ci despre mama. Adica despre mine ca mama si ce inseamna pentru mine alaptarea. Imi este atat de natural sa fiu mama si sa pictez despre asta .”

 

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!